Casual stuff

IN Casual stuff

Hai că ne-am mai răcorit, am mai râs puțin de Gabi Firea!

Cum a făcut ea un clip cu autobuze turcoaz și un tricou de 2 lei. Am mai pus de un rând de meme-uri, situația e salvată! Sau?

Uitați-vă la clipul ăsta făcut de Subiectiv. Nu vi se pare că ambele bucăți sunt din același film? Că e aceeași comedie proastă de care noi nu știm decât să facem mișto?

De fapt, nu era deloc un clip pentru oamenii din bulă, ci pentru ăia care alcătuiesc majoritatea asta fragilă. Fragilă, dar votantă!

2 ani au schimbat orașul în rău, însă pe doamna Firea n-au schimbat-o deloc. Are aceleași minciuni. Și dacă ne gândim că înaintea ei au mai fost vreo 8 ani de Oprescu, ajungem la 10 ani de PSD în cel mai mare oraș al țării.

Cum să formăm o majoritate parlamentară dacă n-am găsit un singur om suficient de capabil încât să câștige Primăria Capitalei?

Cred că ar trebui să ne gândim cu toții la asta, inclusiv partidele noi care s-au format sau care se formează acum.

IN Casual stuff

Pe clasicul model PSD, zilele trecute s-a mai aruncat o perdea de fum ca să se mascheze o lege nasoală: TVA-ul pe căldură şi apă caldă a scăzut la 5%, dar în acelaşi timp s-au interzis debranşările de la reţeaua publică (RADET). Deci vă oferim un mic beneficiu, dar cu cealaltă mână vă luăm libertatea de decizie. 

Am zis-o încă de acum 2 ani, interzicerea debranşării este o dovadă de incompetenţă. Dacă sistemul centralizat e prost, nu înseamnă că trebuie să obligi oamenii să rămână acolo. E ca şi cum ai vedea că îţi pleacă medicii din ţară şi în loc să le măreşti salariile şi să le oferi condiţii mai bune ai da o lege prin care nu mai au voie să profeseze decât în România.

Există două tipuri de debranşări: alea în care oamenii pur şi simplu nu au bani să plătească facturile cu acea gigacalorie care e oricum subvenţionată şi alea în care se instalează centrale de apartament. În primul caz înţeleg de ce s-ar interzice debranşarea. Provoci un dezechilibru termic în bloc, beneficiezi oricum de încălzirea apartamentelor din jur etc. Dar pentru cei care vor să-şi instaleze centrală? Cu ăia ce-aţi avut nene? Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

S-a stabilit ca o oră de parcare să coste 10 lei în centrul Bucureştiului. Foarte drăguţ, cineva şi-a dat seama că locuim într-un oraş european şi în toate oraşele europene costă de te îndoaie să parchezi în centru. Mi se pare corect dacă pleci de la premisa că maşina ar trebui să fie considerată un lux pe care nu e obligatoriu să şi-l permită toată lumea.

Momentan eu merg cu maşina în centru pentru a economisi timp. Ştiu sigur că pot parca la Universitate şi la Unirii fără să-mi bat capul, aşa că economisesc din timpul de aşteptare pentru UBER, plus că mi-e mai uşor să o iau pe ce străduţe vreau eu, fără să simt că fac ghidaj de raliu cu şoferul (ia-o la stânga, acum bagă-te pe banda din dreapta, treci pe verde intermitent etc.).

Dar totul pleacă de la ce ziceam mai sus. Ştiu că mereu am locuri de parcare acolo. De ce? Pentru că în 10 ani, de când am eu permis de conducere, n-am găsit niciodată parcarea de la Intercontinental plină. Multă lume nu ştia de ea dintotdeauna, apoi s-a mai deschis şi cea de la statui, aşa că s-au mai adăugat câteva sute de locuri disponibile. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Marţi seară am strâns gaşca să vedem optimea dintre Anglia şi Columbia pe terasa de la Berăria H. Şi fix înainte de meci, când a început să vină berea, am zis asta:

Teoretic, oamenii ne chemaseră să bem 11 metri de bere, adică 121 de beri. Ceea ce părea oarecum fezabil la o masă de vreo 10 persoane. Doar că ne-a lovit realitatea din teren şi după 90 de minute regulamentare (+ o pauză de 15) abia eram pe la 4 metri de bere . Ce-au făcut englezii? Au zis să ne mai dea o şansă şi au luat gol fix în ultimul minut. Moment în care am mai avansat cu un metru de bere. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Am fost recent la casa de la ţară a unor cunoscuţi şi oamenii au ţinut morţiş să-mi arate puii lor. Ăia cafenii, ouaţi de găina din dreapta, care a făcut şi pe cloşca. Au ieşit puii, s-au dezvoltat, au mâncat grăunţe. Şi ce-i neobişnuit în asta, că pui am mai văzut?

Eh, faza e că oamenii voiau să-mi arate toţi puii lor, inclusiv ăia cumpăraţi de la ferma de pui de carne. Iată-l mai jos pe unul din ei. Faza şi mai tare e că e diferenţă doar de vreo 2 zile între ăsta alb şi ceilalţi, doar că ăsta a venit direct de la fermă. Cei născuţi „la ţară” zici că sunt altă specie. Sau, mai bine zis, puii ăia de la fermă zici că sunt ouaţi de un Hulk al găinilor.  Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Vorbeam acum câţiva ani cu o prietenă despre alergat şi o asiguram că eu n-o să pot face aşa ceva niciodată. Până la momentul în care m-am apucat de alergat.

La fel şi cu trackingul, eram convins că mă descurc şi fără, că alerg până nu mai pot şi aia e. Cred că mi-am făcut cont pe Strava după primele 5 minute de alergare. Bine, probabil că a contat şi faptul că eram total sufocat şi aveam nevoie de o pauză. Cert e că am înţeles destul de rapid care-i faza cu trackingul şi de ce e atât de important. Alergarea şi sportul în general sunt despre depăşirea limitelor şi nu prea ai cum să faci asta fără să ştii care îţi sunt limitele. Nu, „simt că nu mai pot” nu înseamnă nimic, mai ales dacă ai schimbat ceva în alimentaţie de la o alergare la alta sau nu te-ai odihnit cum trebuie. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Zilele trecute am fost până în Băneasa cu ceva treabă şi m-am gândit că n-ar strica să arunc un ochi şi prin magazine. N-aveam nimic de luat neapărat, dar ştiţi cum e, pofta vine mâncând şi cheful de shopping vine pe măsură ce probezi chestii şi dai cu cardul.

Am intrat pe la magazinele din grupul Inditex şi m-am speriat. Tricouri la 15 lei, perechi de pantaloni scurţi la 30-40 de lei. Asta la Pull&Bear. La Zara era ceva mai „premium”, tricouri pe la 25-30 de lei. Am luat câteva chestii de purtat prin casă, că n-am putut să mă abţin. Şi pe urmă mi-am dat seama că nici la Obor nu găseam lucruri atât de ieftine. Poate doar la Dragonul Roşu să mai găsesc tricouri la preţul ăsta. Probabil tricouri aproape identice, dar asta e altă poveste.

Eu ştiu că sunt mici costurile de producţie, dar din ce-au ajuns să fie confecţionate hainele astea dacă costă, practic, nimic? Pentru că la costurile de producţie oricum mai adaugi chiria de mall, marketing, personal, parfumul ăla care se dă prin magazin, designul, etc. Sunt tot felul de costuri indirecte care se plătesc într-un tricou. Dacă el e mai ieftin decât în piaţă, cât de jos s-a ajuns cu producţia? 

În orice caz, nu-i semn bun. Nu cred că taie ăştia preţurile de capul lor. Nu văd vreun brand global să spună „ştiţi ce? cred că am făcut suficienţi bani, hai să mai scădem preţurile”.

IN Casual stuff

Probabil că niciodată. Niciun om normal la cap nu dă 1200 de lei dintr-un foc pe cărţi. Totuşi, ai putea să primeşti cărţi în valoare de 1200 de lei doar dacă te înscrii la un newsletter.

Şi nu e vorba de Elefant.ro, ci de newsletterul The CEO Library, la care ar trebui să te înscrii şi fără să-ţi dea cineva vreun premiu. Cărţile sunt doar un bonus. Cristina a povestit deja despre cum s-a născut ideea acestui giveaway şi urmează să revină cu un follow-up după ce se încheie campania. Eu unul sunt tare curios cât de bine a mers treaba şi cum s-a ferit de concursişti (deşi un teanc de cărţi în engleză nu cred că sunt chiar o prioritate pentru concursişti).

Ce trebuie să reţineţi e că mai sunt câteva zile în care puteţi să vă înscrieţi la un super newsletter cu recomandări de cărţi la care aveţi şi şansa de a câştiga o colecţie de cărţi despre cum să înveţi mai repede şi mai eficient lucruri. După ce expiră termenul ăsta o să vă puteţi înscrie oricum, but no books for you!

Apropo de Cristina, zilele trecute a apărut şi un articol scris de ea în DoR despre cum (şi de ce) a renunţat la Facebook la finalul anului trecut. Aici e un articol despre acel articol, probabil că va mai dura ceva până când apare versiunea online. Ce pot eu să vă spun e că de la momentul respectiv am devenit şi eu mai conştient de toate momentele în care scrollam aiurea pe Facebook, toate energiile negative cu care mă încărcam din comentarii şi statusuri şi am început s-o mai răresc. Nu sunt gata să renunţ de tot la cont (nici măcar n-am dezinstalat aplicaţiile de pe telefoane), dar măcar am făcut un pas în spate.

Revenind la The CEO Library, vă recomand newsletterul în primul rând pentru conţinutul lui, şi mai apoi pentru giveaway. Dacă aţi ajuns în punctul ăla în care aţi vrea să citiţi cărţi care să conteze cu adevărat în dezvoltarea voastră personală The CEO Library e o resursă excelentă. Dacă n-aţi ajuns încă în punctul ăla, mai aşteptaţi puţin 🙂

IN Casual stuff

Cred că cea mai importantă idee cu care am plecat de la FITS anul acesta e că trebuie să conving mai mulţi oameni să vină la festival (şi la teatru, în general). 

Mi-aş dori tare mult să nu mai pară că participarea la un festival de teatru e vreo teză de doctorat. De fiecare dată când vorbesc cu cineva despre asta observ un dram de admiraţie care nu mi se pare justificată. Iar atitudinea respectivă apare din cauza oamenilor care încearcă să prezinte teatrul ca pe o activitate elitistă la care nu are acces oricine.

Toţi cei care au experimentat FITS-ul au văzut că atmosfera specială nu are legătură cu elitismul, aşa că fiecare din ei a revenit ani la rând. 

Nu-i băgaţi în seamă pe cei care încearcă să înfăşoare cultura cu o aură de exclusivism, cel mai probabil vor să-şi protejeze statutul special pe care îşi închipuie că îl au. Mergeţi la teatru, mergeţi la festivalul de la Sibiu, anul viitor are loc între 14 şi 23 iunie. Experimentaţi, îndrăzniţi să alegeţi chiar şi spectacolele care par mai ciudate. N-o să vă placă toate, n-o să înţelegeţi mare lucru din unele, dar sigur veţi pleca super impresionaţi de la multe din ele.

Iar dacă spectacolele de teatru nu vă atrag, puteţi alege dans contemporan, circ (de vreo 2 ani sunt nişte spectacole excepţionale) şi spectacole de stradă care vă vor aduce un mare zâmbet pe faţă. Şi odată ce aţi prins gustul, scrieţi cât mai mult despre asta, încercaţi să le arătaţi şi altora cât de accesibilă e această formă de cultură. Nu vă temeţi de criticile specialiştilor care trăiesc în bula culturală. Oamenii sunt cei care vă vor mulţumi pentru că le-aţi deschis ochii.

IN Casual stuff

Zilele trecute a avut loc un eveniment eMAG în cadrul căruia Iulian Stanciu a prezentat noutăţile „de vară” ale companiei. Nu ştiu cine a venit cu ideea acestor evenimente periodice, dar mi se pare că e o idee foarte bună. eMAG e printre puţinele companii mari care fac astfel de evenimente la intervale fixe de timp. Sunt cel puţin 4 pe an, unul pe la începutul anului, altul în vară, apoi unul de toamnă şi cel de Black Friday. Ritmul ăsta e mai degrabă specific multinaţionalelor, e bine că l-a preluat o companie românească.

120 de milioane de euro investeşte eMAG anul ăsta, cea mai mare parte din sumă fiind direcţionată către depozitul de la Giurgiu, care va fi uriaş. 120.000 de mp la început, urmând ca mai apoi să fie extins până la 600.000 de mp. Citeşte tot articolul

Meniu