Casual stuff

IN Casual stuff

Albumul Panini cu fotbalişti e una dintre neîmplinirile copilăriei mele (yes, first world problems all the way). Niciodată n-am reuşit să-l umplu cu poze, chiar dacă a fost cupă mondială sau campionat european. Cred că am avut vreo 4 albume, două cu World Cup, două cu Euro, încă mai sunt pe acasă pe undeva. Cel mai stufos e cel cu Franţa 1998, când aveam 10 ani, note bune la şcoală şi, cel mai important, probabil că ai mei o duceau puţin mai bine, că nu era PSD la putere. Mereu mă uitam cu uimire la câţiva prieteni care aveau albumele pline chiar înainte să înceapă competiţia şi care făceau schimburi într-un ritm nebun. Ţin minte că unul dintre colegii mei de clasă umbla peste tot cu nişte teancuri cât un Solenoidul lui Cărtărescu (vedeţi cum am ridicat brusc nivelul acestei discuţii despre fotbal?).

Diferenţa era că eu primeam bani pentru vreo 2 plicuri la 3-4 zile, iar colegul respectiv îşi lua 5-6 plicuri pe zi. Cum să concurezi cu aşa ceva? Probabil că la vremea aia am suferit un pic din cauza asta, dar ce ştiu clar e că până şi mie mi se părea greşit să iei atâtea plicuri cu fotbalişti zi de zi. Singura mea problemă reală era că nu primeam bani pentru album imediat ce apărea, ceea ce însemna că plecam din start cu un dezavantaj.  Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

… va fi cel care va descoperi metoda prin care să atingi cu un follow-up toţi oamenii care au citit ştirea iniţială.

Serios, în această epocă a fake news-ului, a erorilor, a postărilor pline de venin la adresa cuiva. Această epocă în care e atât de uşor să viralizezi o postare în care faci praf pe cineva, avem nevoie ca de aer de o metodă prin care să aducem rectificări eficiente.

Câţi oameni credeţi că mai află adevărul despre cazul cu copilul care se credea că ar fi murit de la o shaorma? (rezultatul IML a fost negativ la substanţe otrăvitoare) Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Se bagă marfă nouă la PORC. Un set nou nouţ de produse, create pentru travel. Şi de data asta nu sunt desenate de oamenii de la PORC, ci de Ghica Popa, un artist vizual din România care e super cunoscut la nivel internaţional. Şi care până acum a colaborat cu Nike, DC, New Balance şi alte branduri uriaşe. Desenele lui se vând în SUA, Japonia şi prin mai multe ţări din Europa, iar acum se vor găsi şi în România, în magazinul PORC. E prima colaborare a lui Ghica Popa cu un brand românesc. Cumva, nu mă aşteptam să lucreze cu Apaca sau ceva :))

Eu am văzut în avans câteva produse şi pot să vă spun că sunt beton. Ce erau cool lucrurile de la PORC, dar astea cred că vor întoarce captele. Cunoscătorii o să facă ochi mari şi vor spune „ooo, ai din colecţia cu Ghica Popa!”. Mare atenţie că stocurile sunt limitate!

Puteţi să puneţi mâna pe ele duminică, la The Urbanist, când se lansează colecţia. Ora 16:00, Centrul Vechi. Detalii aici.

IN Casual stuff

Am descoperit magazinul La Cure Gourmande în urmă cu câţiva ani, în Strasbourg. La momentul respectiv m-am simţit ca un copil care a intrat în paradisul dulciurilor. Erau o mulţime de feluri de cookies, bomboane, acadele, madleine şi bucăţi de nuga desprinse direct din Hansel şi Gretel. N-am apucat să fac o poză de data asta, însă magazinele lor arată cam aşa .

M-am întors cu o pungă cu câteva cookies şi mi-am promis că o să revin la un moment dat când n-o să mai fiu #sărac şi o să îmi cumpăr cel puţin un cookie din fiecare sortiment expus. Am rămas mult timp cu gândul la acei biscuiţi, pe care i-am savurat în câteva zile după întoarcerea din Franţa. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Sunteţi frustraţi? Aveţi vreodată nevoie să vă „răcoriţi” într-un fel mai fizic? Atunci poate că n-ar fi o idee bună să luaţi la bătaie oameni în trafic.

Serios acum, vi s-a întâmplat să vă taie un tembel calea şi să vreţi să-i buşiţi maşina doar ca să vadă că e idiot? 

Nişte băieţi s-au gândit că e nevoie de un spaţiu care să vă destreseze, aşa că au creat Break Room. Practic, e un spaţiu în care te duci şi spargi chestii. Sticle, veioze, bibelouri, televizoare. Ce-ţi pică în mână.

Habar n-am cât costă, dar probabil că merită 😀 Aflaţi mai multe de pe Facebook.

IN Casual stuff

Am asistat recent la toată „procedura” prin care trece un om care a făcut accident în UBER. Vorbim de accidente cu victime, nu de mici tamponări în urma cărora te dai jos din maşină şi chemi alt UBER ca să îţi continui călătoria.

Pe scurt: nu se întâmplă mai nimic. Selectezi de prin meniul cursei că ai fost parte dintr-un accident, explici cum s-a întâmplat, UBER îţi trimite un mesaj că ţi-au scăzut cei 10-15 lei pe tariful cursei şi că urmează să te sune un coleg ca să afle mai multe. Care coleg sună la un moment dat noaptea şi dacă vede că nu răspunzi probabil bifează la secţiunea „rezolvaţi într-un fel sau altul”. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

În mod normal asta ar fi fost o poveste despre eficienţa unui birou al statului. Şi era foarte aproape să se întâmple asta.

Mi-am făcut paşaport, ocazie cu care am vrut să testez cât de civilizată e treaba la biroul nou deschis la Plaza România. A lăudat multă lume acel birou cu ghişee multe, iar la Piaţa Amzei ştiam deja că e haos.

Am ajuns într-o zi de vineri, pe la 9:00 şi în 30 de minute deja terminasem toate formalităţile. A durat 28 de minute mai exact, din momentul în care m-am aşezat la coadă ca să plătesc taxa până în momentul în care am ieşit din mall.

Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Vineri m-am întors de la Timişoara şi am nimerit în mijlocul unei ore de vârf pe aeroportul Otopeni. Nu mai puţin de 16 avioane au aterizat în decurs de câteva zeci de minute, ceea ce a produs un haos general. Numai din Timişoara erau 2 curse, un Tarom şi un Ryan Air, programate la aceeaşi oră. Aşa că în zona de bonuri pentru taxi era o coadă de câteva zeci de persoane. Nu exagerez cu nimic, cred că erau peste 50 de persoane la coadă.

Situaţia mi-a adus aminte de cea de acum 3 ani, când am aterizat pe la 4:45 şi am găsit cu greu un taxi, după o coadă de vreo 15-20 de persoane, mort de somn, am reuşit să găsesc o maşină care să considere că cei 35 de lei ai mei sunt suficient de buni pentru un drum de 15 km. Oricum n-aveam altă soluţie, chiar şi puţinele maşini cu 3,5 lei/km dispăruseră, autobuzul nu circula la ora aia şi nici n-aveam cum să sun un prieten. M-am simţit blocat în Otopeni, la câţiva kilometri de casă, un sentiment super frustrant. De-atunci mi-am promis că o să merg să iau de la aeroport orice prieten care mă solicită, chiar şi orice duşman, că nimeni nu merită să treacă prin situaţia asta (şi am mai decis că nu mai aleg zboruri care să ajungă aşa târziu, dar asta e altă poveste). Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

După ce-am aflat detalii despre topul Gault&Millau România, mi-am adus aminte de două restaurante franţuzeşti în care am mâncat extrem de bine acum 5 ani, când am fost în vizită la Parlamentul European. Şi m-am întrebat câte bonete or avea acele restaurante, mai ales că unul era franţuzesc şi avea doar 7 preparate în meniu cu tot cu desert. 

Perles de Saveurs se cheamă restaurantul franţuzesc şi, spre surprinderea mea, n-are nicio bonetă (deşi am mâncat o carne de vită excelentă acolo). 

Însă ce voiam să spun e că am căutat vreo 2 ore poze de acolo. Mai mult ca să-mi amintesc cum se numea locul, că vorbim de 2013, deci calitatea imaginilor ştiam că lasă de dorit. Şi tot căutând prin foldere (după 2013 m-am organizat mult mai bine pe partea de poze) am descoperit o mulţime de lucruri interesante surprinse cu telefonul. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

În toată povestea cu Webfactor am fost întrebat de zeci de ori ce serviciu de hosting recomand. Ce pachet, ce provider, cam cât trebuie să coste. Răspunsul e evident: depinde.

Vă rog să-i scuzaţi pe amuzanţii care recomandă AWS (Amazon Web Services) sau hosting în ţări civilizate precum Germania. Sunt nişte profesionişti (no joke) şi din cauza asta sunt puţin rupţi de realitate. Da, omul obişnuit o să ia un hosting de 1-2-3-5 euro pe lună şi o să se aştepte să-i meargă OK cu un WordPress de 100 de mb şi 2-300 de unici pe zi. Nimic rău în asta.

Şi totuşi, ce firmă?

Nu vă pot face o recomandare pentru că nu am întâlnit o firmă care să nu dea rateuri. Până acum 1 an aş fi zis MxHost, am făcut recomandarea respectivă de zeci de ori. E o firmă la care am hosting de vreo 12 ani şi care a livrat foarte bine până la un moment dat. Au dat-o în bară cu unul dintre clienţii Superior Media, fix când aveam mai mare nevoie să ţină serverul. Până la urmă lucrurile s-au rezolvat, greşelile au fost recunoscute, iar clientul nu ne-a reproşat nimic, dar nu-mi doresc să stau cu stresul ăsta. E suficient ca cineva să o dea în bară o dată şi toate recomandările ţi se sparg în cap, de parcă n-ar fi mers bine serverele luni şi ani la rând. Citeşte tot articolul

Meniu