În ultima vreme au reapărut evenimentele amuzanto-dubioase la care văd că dau attend şi oameni cu capul pe umeri. Mă rog, dau Interested sau Going, e cam acelaşi lucru, Facebook creează un story pe Newsfeed plecând de la informaţia asta.
Sigur le ştiţi. E evenimentul ăla cu eclipsa totală de soare, ăla cu autostrada Comarnic-Braşov şi multe, multe altele. Le vedem, râdem, dăm un share, un like, un haha, dăm şi un Going.
Am o prietenă care mi-a tot povestit în ultima vreme despre parfumurile de nişă şi cât de mişto sunt. Sincer să fiu văzusem tot felul de aduri dubioase pe diferite siteuri, dar eram convins că e ceva super fake, vreun gimmick de marketing menit să fraierească poporul.
Însă din câte am înţeles cică this is the new shit în materie de parfumuri. Un miros deosebit care persistă până la 48 de ore în unele cazuri. Cică ar fi atât de puternice încât nu poţi să stai în aceeaşi cameră cu o persoană care abia s-a dat cu parfumurile astea.
Ideea nu e chiar nouă, am găsit articole de prin 2013 pe tema asta, şi ţin minte că am tot văzut reclame în ultimii 2 ani (dar le-am ignorat cu graţie). Totuşi, trebuie să mă înţelegeţi, sunt doar un băiat simplu din Militari, lucrurile cool ajung mai greu la mine.
Pe lângă mirosul diferit, mai e ceva special la parfumurile de nişă: preţul. Un astfel de parfum începe de pe la 700 de lei şi poate ajunge la 2-3000 de lei, poate şi mai mult. Sky is the limit.
Momentan vreau să ajung prin vreun magazin să văd cum miros parfumurile astea, apoi să-mi şi iau eventual. Nu pot să stau toată viaţa cu un Declaration de Cartier de 70 de euro, ca toţi săracii.
Are cineva aşa ceva? Sau le-aţi testat?
După ce McDonald’s a introdus serviciul de livrare prin intermediul FoodPanda în urmă cu câteva luni, iată încă o veste bună pentru iubitorii de fastfood: KFC începe livrările la domiciliu.
Am găsit agăţat de uşă un mare flyer care prezintă pe larg serviciul şi meniul disponibil. Din ce-am găsit pe net, momentan serviciul e disponibil în zonele Iancului şi Militari, adică fix acolo unde KFC are câte un restaurant drive-thru. Dacă ne luăm după acest amănunt, e posibil ca în curând să se adauge două noi zone: Mihai Bravu (inclusiv Dristor, poate şi spre Berceni) şi Băneasa, pentru că mai sunt şi acolo restaurante drive-thru. Chiar am auzit ceva zvonuri legate de zona Mihai Bravu. Citeşte tot articolul
Trec printr-o perioadă în care nu prea am chef de nimic din ce-mi oferă de mâncare zona Iancului, coroborată cu o lene maximă de a ieşi la vânătoare de shaorma sau ciorbă de legume.
Pur şi simplu nu mai ştiu ce să mănânc la birou, mai ales că n-am timp şi nici chef să-mi pregătesc mereu pacheţel. Câte pulpe de pui şi cefe de porc să mănânci într-o viaţă de om? Şi nici de gătit chestii gen chiftele sau tocăniţe nu m-am ţinut în ultima vreme, aşa că singura soluţie decentă e să comand.
Am încropit o listă cu locuri din care am comandat şi pe care le recomand, în ideea în care o să-mi spuneţi şi voi de pe unde mai comandaţi şi o să facem o treabă mai mare. Cu chestii testate, nu cu poveşti. Citeşte tot articolul
Pentru că doi dintre meşterii mei favoriţi au făcut o recapitulare a lucrurilor cu care s-au pregătit pentru temperaturi de -45 de grade, mă văd nevoit să expun şi eu cum stă situaţia în minunatul cartier Tei.
Haine
Aici pot să spun că stau cel mai bine, am nişte haine călduroase şi foarte călduroase pentru stat în casă. Mi-ar mai trebui un buff de iarnă, pantaloni de ski/fâş şi nişte şosete mai capabile, dar asta pentru momentele în care aş ieşi. La drept vorbind, dacă ajungem la -45 de grade nu prea cred că mă mai salvează hainele. Parazăpezi n-am, dar nici nu-mi trebuie, între blocuri e mai subţire cu viscolul. Totuşi, ar fi nevoie de pantalonii ăia de fâş pentru că în momentul ăsta nişte blugi mai groşi sunt singura variantă de iarnă. În rest, merg cu maşina aşa că port tot ce merge şi toamna. La nevoie aş putea adăuga colanţii de alergare pe sub blugi şi cred că aş rezista să ajung până la magazinul din colţ. Ceea ce ne duce la următorul punct.
Sau agendă. Sau cum vreţi să-i spuneţi.
Chestia asta din imagine e un carneţel pe care puteţi să-l folosiţi la nesfârşit. Nu doar că paginile sunt făcute dintr-un material special pe bază de polyester aşa că puteţi şterge fiecare pagină când aţi terminat, dar vine şi cu o aplicaţie cu ajutorul căreia poţi salva în cloud toate notiţele pe care le iei.
Pur şi simplu scrii ceva (cu un pix special), apoi faci poză cu telefonul, bifezi un anumit simbol pe care îl predefineşti în aplicaţie şi informaţia se duce fix în folderul ales de tine din Google Drive, Dropbox sau multe alte servicii de acest gen.
Se cheamă Rocketbook Everlast şi e un proiect care a fost finanţat cu bani de pe Kickstarter şi Indiegogo.
Citeşte tot articolul
Am aflat de proiectul Prispa prin 2012. Era vorba de prima locuinţă solară din România care participat la ceva competiţie internaţională. Nu mai ştiu exact de la cine am aflat de ei, cunoşteam pe cineva care s-a implicat direct şi care mi-a povestit despre asta. Ţin minte că m-a super entuziasmat povestea, dar că n-am reuşit să ajung la nicio prezentare susţinută de ei atunci.
2 ani mai târziu, aud de un proiect cu o casă solară, cu participarea la o competiţie internaţională şi aşa mai departe. Aflu că e vorba de o parte din echipa Prispa şi care voia să construiască o casă. Şi-atunci am avut 2 gânduri: 1) păi n-au mai construit-o odată?; 2) cât să tragi, frate, de casa aia?
Mai trec nişte ani, echipa EFdeN e tot mai vizibilă, mult PR, apariţii în presă. 30 sub 30 Forbes, Revista BIZ etc. Şi eu mă gândeam în continuare că e mişto, dar uşor exagerat să tragi atâţia ani de un proiect. C’mon, casa aia a fost în 2012, până când să mai vorbeşti de ea? E şi un concept legat de modul în care te rupi de trecut ca să mergi mai departe profesional, dar nu mai ştiu cum se numeşte. Sigur găsiţi ceva pe tema asta la Cristina. Citeşte tot articolul
Ştiţi articolele alea cu „Am făcut cutare lucru pentru ca voi să nu mai fiţi nevoiţi să-l faceţi”? Cam asta e ideea de aici.
Noul birou în care ne-am mutat prăvălia n-are serviciu de curăţenie, aşa că după ce ne-am instalat cu totul mi-am dat seama că n-avem chestii de bază cu care să spălăm: mop, găleată, soluţii de spălat pe jos. Şi pentru că tocmai cheltuisem o mică avere la IKEA, m-am gândit că ar fi un moment bun să încep economiile. Aşa că am intrat în primul Mega Image şi am cumpărat o soluţie de spălat gresia şi una de spălat parchetul, ambele ieftine, marca 365 sau ce au ei acolo. Pronto şi Ajax erau fix lângă, dar preţul era aproape dublu şi la momentul ăla am gândit ca un om sărac zgârcit: „lasă că nu sunt pentru acasă, ci pentru birou, oricum n-o să fie curăţenie lună că e trafic mare, hai că merg şi astea, cât de rele pot fi?”. Citeşte tot articolul
În urmă cu câteva săptămâni am fost în vizită la un client şi am observat că folosea 2 monitoare, chestie care mi-a aprins o dorinţă mai veche. M-am uitat pe net la monitoare, să văd dacă se mai găseşte şi cam cât costă acum modelul de monitor pe care îl am deja. L-am găsit la eMAG cu vreo 630 de lei dar n-am dat comandă pentru că încă eram în dubii. Mi se întâmplă des să îmi doresc chestii şi apoi să analizez îndelung dacă chiar am nevoie de ele sau nu. Aşa a fost cu Vector Watch, cu drona, cu staţia „de tirişti”, mai nou cu Mevo.
Până la urmă am ascultat sfatului unui coleg mai deştept care mi-a zis să testez cu monitorul de acasă şi să văd dacă mă descurc OK şi dacă se justifică banii. Nu că ar fi fost mare investiţie, dar mai bine să-i ai, decât să-i dai în vremurile astea. Citeşte tot articolul
Un articol lung din Vanity Fair povesteşte orgiile ce au loc între bogaţii din Silicon Valley, nişte petreceri exclusiviste la care se testează droguri şi experienţe sexuale. Articolul e doar o mică parte dintr-o carte numită „Brotopia: Breaking Up the Boys’ Club of Silicon Valley„, care povesteşte cât de sexistă e lumea din Silicon Valley, cât de discriminate sunt femeile şi cum abuzează bărbaţii de poziţiile pe care le au. Cartea urmează să apară pe 6 februarie.
Din descriere şi modul în care e promovată (adică fix cu o bucată despre bărbaţii cei răi care profită de femei tinere pentru a le convinge să facă sex cu ele) mi se pare că această carte nu face decât să construiască pe nişte stereotipuri şi pe câteva scandaluri foarte cunoscute. În ultimul an am auzit tot mai des despre bărbaţi care au plecat de la vârful unor companii de tech în urma unor scandaluri sexuale (Uber e una dintre companiile afectate destul de mult de asta). Citeşte tot articolul
