Casual stuff

IN Casual stuff

În această pauză „competiţională” am primit pe adresa redacţiei un voucher şi o invitaţie de a mă înscrie pe Doclandia.ro, o platformă online menită să te pună în legătură cu un medic pentru orice întrebare legată de sănătatea ta. Iniţial am ingnorat cu graţie plicul pentru că nu cred deloc în consultaţiile pe net sau telefon.

Tata lucrează în domeniu şi cred că şi-a petrecut cel puţin o şaisprezecime din viaţă vorbind la telefon cu oameni care îi cereau un sfat medical. Şi sfatul era mereu acelaşi: mergi la farmacie pentru un tratament rapid, mergi la medic pentru un diagnostic. Consultaţiile la telefon sau pe internet n-ar trebui să existe din punctul lui de vedere. Ca să nu mai spun că pe net afli că ai cancer şi dacă ţi-a căzut un fir de păr din cap. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Cătălin Stănciulescu e un tip care călătoreşte prin lume şi face vloguri pe canalul BackPackYourLife. Are cam 150k abonaţi pe Youtube şi a devenit (mai) cunoscut după ce i-a luat interviu unuia dintre asasinii lui Pablo Escobar. În perioada asta călătoreşte în America de Sud, a fost deja în Columbia, acum e prin Cuba.

Din când în când mă mai uit la clipurile lui, are un stil foarte direct de a prezenta lucrurile, foarte raw. Dacă faci abstracţie de unele momente în care pare un şmecheraş din Berceni, chiar poţi să afli lucruri interesante, o experienţă foarte autentică în fiecare ţară. Tipul e într-o relaţie cu o tipă din Vietnam pe care a cunoscut-o în 2016 când a călătorit prin Asia, îşi finanţează călătoriile din chiriile a două apartamente din Bucureşti + ce mai primeşte din donaţii (are 23 de donatori lunari pe Patreon, cu un total de 115$ în acest moment). Asta e relevant pentru că duce la un buget destul de mic, ceea ce înseamnă că trebuie să găsească mereu opţiunile ieftine pentru a călători şi a supravieţui pe acolo. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Ştiţi mailurile alea cu un prinţ Nigerian care tocmai a moştenit o mare avere la care nu poate ajunge decât dacă îi daţi voi nişte bani? Sigur le ştiţi, au apărut cam în acelaşi timp cu internetul. Ştiu câţiva oameni care s-au bucurat sincer când au aflat ce noroc mare a dat peste ei, de au stârnit hohote de râs în rândul prietenilor. Mă rog, e o poveste de acum 15 ani, dar cred că nici pe vremea aia nu credeam în prinţi nigerieni.

Această înşelătorie încă mai funcţionează, din când în când mai văd pe Facebook comentarii de la oameni care au primit mailuri de la prinţul Nigerian. Şi asta pentru că schema încă funcţionează. Sunt în continuare destui oameni care dau bani sperând că vor primi înzecit de la un om generos. În România mai puţin, că aici avem metoda „accidentul”, dar guvernul american chiar are o echipă dedicată pentru acest caz şi o pagină pe unul dintre siteurile federale. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

De când mă ştiu, sectorul 6 al Capitalei a fost condus de nişte primari penali sau, în cel mai bun caz, inutili. Dacă alte sectoare ale Bucureştiului au avut câte un primar muncitor sau unul simpatic, sau măcar unul care trăgea să-şi pună numele pe toate plăcuţele din fiecare parc, în sectorul 6 n-aveai ce să zici despre primar. Nici măcar n-am avut unul memorabil, ca Vanghelie. Primarii de sector au fost Darabonţ, Poteraş, Mănescu. Cine? Exact. Unul penal, condamnat pentru şpăgi cu terenuri, altul care a reuşit să nu facă absolut nimic în 4 ani de mandat şi apoi a frecat menta şi prin alte funcţii importante şi unul despre care s-a dus legenda că n-a fost văzut niciodată în clădirea primăriei.

V-am povestit asta ca să înţelegeţi că aşteptările în sectorul 6 sunt foarte mici. Efectiv oamenii nu sunt obişnuiţi să se facă ceva în sectorul lor, de la metroul uşor 41 nu s-a mai făcut absolut nimic. Ok, hai să punem la socoteală şi parcul Moghioroş, dar ăla a durat cam 100 de ani, ţin minte că lucrările de reamenajare au început imediat după încoronarea regelui Ferdinand.

Aşa că vestea că se va face ceva în sector, ba chiar în cartierul meu de baştină, m-a luat prin surprindere.  Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Acum câteva zile, în acea plictiseală maximă dintre Crăciun şi Revelion, am ieşit la o ciorbă aproape de casă. N-aveam chef de vreun restaurant cu pretenţii, aşa că am dat o fugă până la Ciorbăria de pe Mihai Eminescu. Am descoperit Ciorbăria anul trecut, când am şi testat de câteva ori localul de pe Calea Dorobanţilor. La început aveau doar ciorbe proaspete, acum au început să diversifice şi cu sandvişuri. 

Din câte ştiu e o afacere de familie care văd că s-a dezvoltat şi deschis încă două ciorbării (pe Strada Academiei şi pe Strada Mihai Eminescu).  Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Mă bucur că se termină 2017. A fost un an greu, mult mai greu decât mă aşteptam. O să folosesc un clişeu şi o să spun că nimic nu m-a pregătit pentru ceea ce avea să aducă 2017. Au fost multe lucruri bune, dar şi momente pe care încă le am întipărite în cap. Trecerea spre 30 a coincis cu nişte situaţii care m-au făcut să mă apropii mai mult de prieteni şi de familie. Chiar dacă n-am trecut direct prin anumite încercări, am fost aproape de nişte oameni care au trecut, ceea ce mi-a dat un reset al priorităţilor.

La asta s-au adăugat şi nişte mici probleme de sănătate. Nişte schimbări, nu toate pe care le aşteptam, dar unele destul de bune. Am găsit un birou foarte aproape de casă, după vreo 3 luni de căutări. Am pus businessul pe nişte şine pe care sper să meargă mult timp de-acum înainte. 

Am călătorit ceva mai puţin decât îmi doream, dar suficient. Am descoperit Belgia şi m-am îndrăgostit de toate oraşele prin care am fost. Am văzut un nou meci pe Anfield Road şi am vizitat Copenhaga datorită blogului.  Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

15 decembrie

– Abia aştept vacanţa, o să am timp să fac absolut tot ce mi-am propus! Scriu la ebook, citesc, seriale, ies cu prietenii, TOT. Sunt atâtea zile libere!!!

23 decembrie

– Ok, nu mai am timp să termin tot ce planificasem, nu-i nimic, vine vacanţa, recuperăm atunci. Scris pe blog, ebook, seriale, citit, prieteni, somn, libere, mâncare.

25 decembrie

– Am atât  de mult chef să fac chestii!!! Gata, e vacanţă. HAI! Ah, stai. E Crăciunul. Ok, vizite, mâncat, băut, cadouri. Mâine.

26 decembrie

– Happy Boxing Day! Toată ziua meciuri de Premier League! Hai că e suficientă vacanţă, n-au intrat zilele în sac.

27 decembrie

– Trebuie să mă odihnesc bine de tot, asta e prioritar acum. Şi parcă nici nu mai am chef.

1 ianuarie

– Încă e timp. Dacă sunt disciplinat, pot să fac multe, nu chiar tot ce mi-am propus, dar oricum exagerasem cu programul ăla.

5 ianuarie

– Important e că m-am odihnit.

IN Casual stuff

Conform unor studii pe care le desfăşor în fiecare an, durează cam 6 ore până se instalează plictiseala specifică sărbătorilor de iarnă. În timpul ăsta mănânci, bei, dacă exagerezi cu primele două poate şi dormi. Vorbeşti cu rudele, trimiţi mesajele de sezon şi gata. O grămadă de timp liber cu care nu ştii ce să faci. Curăţenie e, mâncare prea multă, iar de muncit nu trebuie să auzi până pe 8 ianuarie. Mă rog, aici depinde de la caz la caz, dar până atunci sigur n-o să fie mare lucru de făcut, că multă lume e în concediu. Noi de-asta am şi închis agenţia 2 săptămâni.

Anyway, dacă vă apucă puţin teama că n-o să aveţi ce face, am o listă de sugestii. Într-o ordine total random:

Filme

Am scris deja despre serialele lunii decembrie, reiau pe scurt: Peaky Blinders (Netflix), Umbre (HBO GO), Gunpowder (HBO GO), The Crown (Netflix), The Knightfall (HBO GO), Vikings (Netflix – doar primele 4 sezoane momentan) + sezon nou din El Chapo (Netflix). Astea sunt doar câteva seriale, însă puteţi vedea şi nişte documentare foarte mişto. Eu îl am şi pe ăsta pe listă, despre dopajul sportivilor ruşi, care i-a dus la suspendarea de la Olimpiada de iarnă.  Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Împodobitul bradului era un chin în fiecare an pentru că mereu însemna o mare bătaie de cap cu cioplitul de dinainte. Ajungeam să împodobim fără niciun chef, cel puţin eu şi taică-miu, după vreo oră de luptat cu copacul veşnic verde. Bine, nici suportul nu prea ajută, că e unul făcut probabil pe vremea lui Dej. Dar ştiţi cum e: tradiţii, amintiri, hai să-l păstrăm.

Până anul ăsta, când m-am lovit de un suport precum cel din imagine la un Carrefour. Am intrat pe funnel-ul de vânzare cu un interes sporit şi am mers mai departe. Am citit câteva chestii pe net, apoi l-am întrebat pe Marius cum e suportul lui. Bloggerii livrează, aşa că am fost convins să cumpăr şi eu. L-am luat de la Carrefour Mega Mall, redus la 70 de lei (de la 80). A doua zi am ajuns iar la Carrefour şi era 60 de lei. Ieri, pe 23 decembrie, am luat şi pentru ai mei acelaşi suport de brad cu 25 de lei. Probabil că azi primeşti 10 lei din partea lor ca să-l iei. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Când vine vorba de voinţa populară nu-ţi permiţi să te joci. Poporul e suveran. Din păcate, la poporul român chestia asta se aplică doar la chestiile absolut tembele. 

„De ce să ne pună să plătim domeniile .ro? E dreptul meu, am dat bani să-l am pe viaţă!”
„De ce să nu depăşesc coloana? O depăşesc pentru că aşa vreau eu! Sunt şmecher, da?”
„De ce să n-am voie să trec pe aici? Eu pe aici vreau să trec, chiar dacă nu e trecere, chiar dacă încurc circulaţia!”

În episodul de azi vă prezint strada Ziduri Moşi, aşa cum arăta ea în vara lui 2011 conform Google Maps

Era un coşmar să treci pe aici cu maşina. Pietonii considerau că e o mare trecere toată bucata asta de 200 de metri. Maşinile veneau din toate direcţiile. Microbuzele staţionau pe unde apucau, iar ca bonus, şoseaua era plină de gropi.

S-a deschis Veranda şi a început un proces amplu de curăţare a zonei. S-au mişcat autorităţile mai greu, dar până la urmă s-a făcut ceva. Garduri la trotuar ca să nu mai treacă toată lumea pe unde are chef. Trotuar mai lat, refugii pentru staţiile de tramvai, şi, cel mai important, un gard de 1,70 metri fix între cele două linii de tramvai. Gardul începe din dreptul pieţei Obor şi continuă până în capătul străzii, la intersecţia cu Şoseaua Colentina. 

Totul a fost excelent vreme de 2 săptămâni, până când poporul român şi-a dat seama că nu are loc să traverseze sau să treacă cu maşina, ba chiar e obligat să ocolească în unele cazuri! Aşa că a fost ruptă o bucată din gardul abia montat. Cine a rupt-o? Nu se ştie. S-a rupt.  Citeşte tot articolul

Meniu