Educatie&Literatura

IN Educatie&Literatura

Foto: Ionuţ Dobre

La Ideo Ideis, festivalul care are loc încă din 2006 la Alexandria, echipa de organizare e alcătuită din vreo 90 de tineri. Cred că niciunul dintre ei nu depăşeşte 30 de ani, ba sunt o grămadă de adolescenţi care n-au nici 18. Îşi fac treaba excelent, punând pe roate un eveniment de 10 zile într-un oraş mic din sudul ţării.

Andreea Borţun şi Alexandru Ion, directorii acestui festival, sunt extrem de tineri. Au început festivalul când încă erau elevi de liceu! Şi le-a ieşit de fiecare dată în ultimii 7 ani. L-au adus mai întâi pe Marcel Iureş, în calitate de Preşedinte de Onoare al Festivalului. Au urmat Vlad Zamfirescu, Andi Vasluianu, Marius Manole, Cătălin Ştefănescu şi, începând de anul trecut, Medeea Marinescu. După cum spune campania din acest an, „nimeni n-ar fi crezut” că oamenii ăştia se vor strânge an de an la Alexandria. Citeşte tot articolul

IN Educatie&Literatura

Ne plac lucrurile finisate. Și sportivii medaliați, scriitorii de succes, filmele bune, oamenii înțelepți. Dar niciodată nu luăm în seamă drumul parcurs până la produsul finit.

Așa cum ne plac sportivii la Olimpiadă, ar trebui să ne placă și să-i încurajăm și în perioada pe care o petrec antrenându-se sau participând la competiții mai mici. Citeşte tot articolul

IN Educatie&Literatura

Luni a început la Alexandria a 7-a ediţie a festivalului de teatru tânăr Ideo Ideis. De la faţa locului transmite deja Ruxa şi începând de astăzi i se vor alătura forţe proaspete printre care şi eu.

Habar n-am cum voi simţi festivalul ăsta, însă toată lumea vorbeşte despre energia extraordinară pe care o transmit tinerii actori ce se strâng an de an din toate colţurile ţării. Sper ca evenimentul să imprime o anumită agitaţie orăşelului din sudul ţării, la fel cum se întâmplă cu toate festivalurile importante de prin ţară.

Programul Ideo Ideis e aici. După cum vedeţi, sunt programate o mulţime de activităţi în afara competiţiei de teatru tânăr, activităţi menite să aducă la viaţă cultura din Alexandria.

Foarte mişto campania de promovare din acest an.

IN Educatie&Literatura

În ultimele luni am citit câteva biografii (Andre Agassi, Jack Nicholson, şi acum Steve Jobs). Vorbind cu diverşi prieteni pe tema asta, am întâlnit o grămadă de oameni care strâmbau din nas când auzeam că am citit traducerile în română ale respectivelor cărţi. Citeşte tot articolul

IN Educatie&Literatura

După cum ştiţi deja, la ediţia din acest an a Festivalului de Teatru de la Sibiu a plouat. Mult. Din cauza asta multe spectacole de stradă nu s-au putut desfăşura în voie, sau altele s-au desfăşurat cu mai puţini spectatori decât ar fi meritat artiştii respectivi.

Eu n-am ratat mare lucru din lista cu care venisem de la Bucureşti şi mă bucuram că am scăpat uşor. Asta până marţi, când m-am întors la italienii de la Mabo Band. Erau tot pe pietonală, bucurau oameni. Atunci au apărut primele picături de ploaie. Nu le-am dat atenţie şi m-am dus rapid spre Muzeul de Istorie din Sibiu, să mă adăpostesc. Abia acolo am aflat că spectacolul Visul unei nopţi de Shakespeare urma să se joace în aer liber. Nasol. Am sperat că n-o să înceapă ploaia şi m-am bucurat de locul pe care îl primisem la intrare. Citeşte tot articolul

IN Educatie&Literatura

A mai trecut o zi de festival și au plecat stropii de ploaie. Odată cu ei s-au dus și turiștii veniți în weekend special pentru FITS. Dar forfota specifică unui festival a rămas. Asta și pentru că în Sibiu sunt o mulțime de turiști străini. Japonezi, francezi, belgieni, nordici (cu părul lor blond și ochii albaștri). Toți se plimbă prin oraș cu badgeuri la gât și fac o mulțime de poze, iar seara umplu sălile de spectacole alături de sibieni. Citeşte tot articolul

IN Educatie&Literatura

Ieri, când lumea se întorcea acasă după o noapte de club, am pus geanta în portbagaj şi am plecat spre Sibiu. N-am reuşit să ajung la primele două zile ale Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, dar m-am grăbit să prind Faust-ul lui Silviu Purcărete – ultimul spectacol important al weekendului.

Ştiam că n-o să-mi placă Faust. Am plecat de acasă cu acest gând, şi am ales să văd spectacolul ca să mă conving. Nu mi-a plăcut „Femeia care şi-a pierdut jartierele”, nu m-a dat pe spate nici „Undeva la Palilula”. Poate că nu îl înţeleg pe Purcărete, poate că am pornit de fiecare dată cu aşteptări greşite. Citeşte tot articolul

IN Educatie&Literatura

Din fericire, am reuşit să ajung destul de des la teatru în această stagiune. Asta datorită faptului că e mult mai simplu să cumperi bilete. Am văzut atât piese bune, cât şi piese mai puţin bune, dar n-am plecat niciodată dezamăgit. Ei bine, uite că s-a întâmplat şi asta, săptămâna trecută.

Auzisem la sfârşitul lui august despre „Femeia care şi-a pierdut jartierele” dar la momentul respectiv era o bătaie fantastică pe bilete. Mălăele, Mihăiţă, Dorina Chiriac, totul în regia lui Silviu Purcărete. Spectacolul se joacă la Romexpo, într-o sală nouă a Teatrului de Comedie, iar biletele sunt 60 de lei (preţ unic). Cam mult, având în vedere preţul obişnuit al biletelor de teatru. Cam dublu, mai exact. M-am gândit, însă, că preţul trebuie să fie justificat de noua sală, decoruri sau un spectacol maraton de peste 3 ore (cam cum e Oblomov). Citeşte tot articolul

IN Educatie&Literatura

Câţi ca voi!

de George Topârceanu

 
Sus, pe gardul dinspre vie,
O găină cenuşie
Şi-un cocoş împintenat
S-au suit şi stau la sfat:
– Ia te uită, mă rog ţie,
Cât de sus ne-am înălţat!…

Şi deodată, cu glas mare,
Începură amândoi,
Să cotcodăcească-n soare:
– Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!…
Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!…

Dar de sus, din corcoduş,
Pitulându-se-ntre foi,
Mititel şi jucăuş,
Le-a răspuns un piţigoi:
– Câţi-ca-voi! Câţi-ca-voi!…

Mă gândesc uneori că am uitat cu toţii poezia asta. Şi e păcat.

IN Educatie&Literatura

– Mă, dacă nici în ţara asta a nimănui n-om şti până la sfârşit să le luăm tot aşa piuitul ălor care-o conduc, atunci mari idioţi mai suntem!… Putem să ne întoarcem la Dunărea noastră, să ne legăm câte un bolovan de gât şi să ne-aruncăm în apă, să ne ducă bolovanii la fund. Că de pomană mai trăim şi facem umbră pământului! Aia e!

Fragmentul face parte din romanul Calea Victoriei, de Cezar Petrescu şi mi se pare că surprinde perfect gândirea băieţilor deştepţi de ieri şi de azi. Fraza e rostită de Iordan Hagi-Iordan, un magnat al petrolului la vremea respectivă, un mare bandit, un afacerist specializat pe târguri dubioase cu statul român. Dacă n-aş şti, aş zice că romanul face referire directă la Dinu Patriciu.

În altă ordine de idei, nu vă recomand cartea, e destul de slabă. Am citit-o printre picături, încercând să savuzez detalii din epoca respectivă. Până să-mi dau seama, m-am trezit că trecusem de jumătate fără să se întâmple ceva notabil.

Meniu