Web

Vineri am fost la JW Marriott unde a avut loc Webstock 2011. Din păcate evenimentul s-a suprapus cu o conferinţă Oracle şi ceva congres al dentiştilor. Înghesuială mare de tot la început.

Dimineaţă, la prima oră, scriam articolul ăsta cu gândul să fac live-blogging. Dar n-am prea avut la ce să fac. Mi s-a părut că speakerii s-au prezentat slabuţ pentru un astfel de eveniment. Din respect pentru munca lui Cristi Manafu şi a oamenilor de la Evensys nu poţi să vii cu prezentări de la alte evenimente sau cu lucruri făcute pe genunchi. Şi parcă nivelul de interes al speakerilor scade de la an la an. În ritmul ăsta, anul viitor putem să renunţăm la prezentări şi să facem networking de la început până la sfârşit.

Mi-au plăcut Cristina Bazavan, Petreanu, duo-ul Teodor Frolu-Ivan Patzaichin şi Vali Petcu (!). Pe RăzvanBB l-am văzut în premieră la costum şi am asistat la prezentarea lui despre viitorul gadgeturilor. Mie îmi povestise lucrurile respective ceva mai înflăcărat, într-o discuţie privată, cu câteva săptămâni înainte.

Mi-a părut rău că n-am reuşit să văd tot ce mi-aş fi dorit din cauză că s-a schimbat pe parcurs ordinea speakerilor în sesiunile paralele. Aş fi vrut să-i văd pe Andrei Roşca, Ştefan Stroe şi Alexandru Negrea.

Mulţi oameni cunoscuţi, puţine feţe noi (sau poate mă uit eu pe prea multe poze de la conferinţe). Abia am reuşit să schimb două vorbe cu cei pe care nu-i mai văzusem de mult.

Câştigătorii premiilor Webstock sunt aici.

Am ajuns la Webstock. E multă lume. Sunt pe rândul 2. The end.

Au trecut deja câteva săptămâni de când mi-am făcut contul de Google+ şi mă tot întrebam ce urmează să fac cu el, care îi va fi utilitatea. Nu intenţionez să mă mut după utilizatori cu tot ce ţine de advertising sau alte lucruri pe care le scriu pe pagina de Facebook, Twitter şi blog.

Aşa cum vă spuneam în urmă cu câteva luni, am încercat să separ domeniile de interes pe diferite platforme, astfel încât să nu-mi aglomerez vizitatorii cu subiecte sau direcţii care nu i-ar interesa. Aşa că Google+ va fi de astăzi locul în care voi posta idei şi linkuri legate de Limba şi Literatura Română. Evident, cu preponderenţă spre limbă, pentru că blogosfera are mari probleme la capitolul ăsta.

Vă invit să mă adăugaţi în cercurile voastre.

Restul rămâne cum am stabilit: Citeşte tot articolul

Eu ştiam că în teorie e aşa: ai o idee, te documentezi, scrii pe blog. Iei articolul şi îl arăţi prietenilor, cunoscuţilor, cititorilor. Ei intră, citesc, îţi comentează, vin cu idei. Blogging.

Dar de fapt petrecem mai mult timp distribuind conţinut pe cât mai multe reţele sociale, încercăm să fim şi pe Twitter, şi pe Facebook, şi pe Google+. Goana asta după conţinut ne aduce zeci de articole interesante în browser. Pentru că aşa cum gonim noi, gonesc şi cei cu care interacţionăm în Social Media.  Şi se strâng 20-30-40 de taburi cu lucruri mişto de pe internet. Fără să realizăm că internetul e plin de lucruri mişto. Sunt prea multe lucruri interesante pe care nu vrem să le pierdem. Asta se numeşte The Fear of Missing Out.

Problema e că fiind conectaţi în permanenţă chiar avem impresia că ştim lucruri legate de social media. Atenţie, pseudo-specialiştii nu sunt nişte impostori, sunt mai mult nişte bolnavi. Ei chiar cred că au un anumit nivel de expertiză în domeniu.

Aşa ajungem să facem greşeli de începători. Bloghiţă e un băiat care are o mulţime de iniţiative, el a scos-o la capăt cu plimbarea pe Transalpina. Dar uită un lucru elementar: regulile Facebook interzic deţinerea mai multor conturi personale. Poate că stârneşte ceva buzz, dar asta nu-l recomandă pentru un job.

Cred că ne-ar folosi tuturor să lăsăm unele lucruri să treacă pe lângă noi. Să nu mai citim fiecare articol care primeşte un RT, să nu mai instalăm orice aplicaţie apărută, să nu ne mai chinuim browserele. Şi să ne concentrăm pe lucruri mai importante. Back to work, gen.

Mă gândeam zilele trecute la diferitele probleme pe care le întâmpină companiile mici atunci când decid să intre în Social Media. Pagină sau profil, câte likeuri până la Vanity URL, cât să posteze pe Facebook, pe cine să urmărească pe Twitter… chestii basic. Lucruri pe care sărim să le criticăm atunci când le descoperim a fi în neregulă la diferite companii.

Suntem necruţători, aruncăm – după caz- cu ironii fine sau dojene părinteşti. Sigur, informaţia este pe net, însă nu ne gândim că nu toată lumea are timpul necesar să o caute. Vorbim în continuare de businessuri mici, care nu au un departament de marketing prea mare sau nu îl au deloc. Şi atunci ar fi mult mai uşor să primească informaţia servită la pachet, sub forma unor traininguri.

Aici intervine problema: cine face aceste traininguri? Sigur, îl avem pe Doru, care probabil e cel mai experimentat trainer în marketing online şi mai nou pe Alex Negrea. Dar primul se ocupă de companii mari şi din când în când organizează un training public, iar cel de-al doilea mi se pare puţin prea tehnic. În plus, cu doi oameni nu poţi educa o industrie întreagă. Şi cred că aici se vede concret câţi pseudo-specialişti în social media avem. Toţi ştiu să facă, dar pentru ei, nu pot da mai departe.

Deci, cu cine facem un training pe Social Media?

Acum 2 ani participam la Net Start-up 2009, eveniment în cadrul căruia au fost prezentate mai multe proiecte. La momentul respectiv cea mai mare vâlvă s-a stârnit în jurul platformei ToateBlogurile.ro.

Cu mult tupeu şi niciun argument care să-l susţină, domnul Victor something s-a tras de sireturi cu 5 dintre cei mai importanţi investitori din onlineul românesc, n-a spus nimic în cele 7 minute alocate şi a sfârşit prin a paria cu toată lumea că va reuşi să mute munţii din loc. Citeşte tot articolul

Deşi s-a mai domolit, nebunia cu Google+ continuă, chiar şi la o lună de la lansare. Sunt deja 25 de milioane de utilizatori. Andra a prezentat ieri la Bucharest Mashable Meetup o serie de cifre (foarte interesante de altfel) despre noua reţea socială. Foarte frumos, însă momentan cred că ar trebui să ne ocupăm de Google+ doar în timpul liber.

Mulţi se grăbesc să pună cruce Facebookului şi să mizeze pe cerculeţele de la Google. Însă omit un amănunt important: brandurile nu au de ce să fie pe Google+. Şi asta va mai dura. 6 luni până când apar paginile pentru branduri, încă vreo 6 luni până apar good practices. Încă vreo 6 luni până când vor intra companiile curajoase. Încă vreo 6 până când toate firmele serioase vor avea pagini de brand. Deja s-au făcut 2 ani. De ce vorbim noi despre lucruri care preconizăm că se vor întâmpla peste 2 ani?

Facebook e posibil să moară. Facebook pierde deja utilizatori, lumea s-a plictisit. Dar useri încă sunt destui, iar brandurile nu se vor arunca cu ochii închişi în Google+ doar pentru că pare mişto. Aşa că măcar un an putem sta liniştiţi. E cineva de altă părere?

PS: Dacă sunteţi de acord, aş dori să daţi +1 😛

Un caz similar s-a întâmplat cu pagina de Facebook a Academiei Caţavencu. Atunci când au plecat, băieţii de la Caţavencii au început să se promoveze pe pagina şi pe siteul revistei care tocmai fusese vândută lui Dan Adamescu. 57.000 de fani avea pagina Facebook.com/AcademiaCatavencu la momentul respectiv. Acum nu mai există. Citeşte tot articolul