Web

Pentru toţi cei care au ratat emisiunea de joi seară de la Lynx, mai jos aveţi înregistrarea completă. Păcat că nu puteţi să vedeţi şi chatul, Auraş a fost în formă. Şi Gabi Macovei. A fost fun. Citeşte tot articolul

Vă spuneam zilele trecute despre cazul unui jucător de la Liverpool, Ryan Babel, care a postat o fotografie două fotografii ce îl atacă pe arbitrul Howard Webb. Federaţia Engleză de Fotbal s-a sesizat în cazul respectiv şi a deschis o anchetă în urma căreia Babel a fost amendat cu 10.000 de lire. Un avertisment uşor, cum zic englezii.

Unul dintre membrii comisiei de disciplina a declarat:

„Social network sites, like Twitter, must be regarded as being in the public domain and all participants need to be aware, in the same way as if making a public statement in other forms of media, that any comments would be transmitted to a wider audience.  It is their responsibility to ensure only appropriate comments are used.„

Adică Social Media nu e chiar o joacă,  ba chiar e un alt tip de media – la fel ca radio-ul sau televiziunile şi ceea ce spunem noi acolo poate avea repercusiuni (chiar dacă la ei primeşti amendă şi la noi nu se întâmplă nimic – consecinţe care ating diferiţi oameni există în ambele cazuri).

Aşa că fiecare dintre noi e responsabil pentru ceea ce spune în faţa urmăritorilor săi (aproape 2000 în cazul meu). Deşi nu cred că mi-ar plăcea ca la fiecare tweet imbecil să vină cineva să-mi spună „Ai scris o tâmpenie? 10.000 de lire amendă!”.

Am stabilit deja că Twitter e pa. Lumea zice că ori începe să facă bani, ori n-o s-o mai ducă mult.

Am cel puţin 3 exemple care mă fac să cred că Twitter n-o să se închidă prea curând. Toate demonstrează că fără să vrem, Twitter a început să ne schimbe viaţa (şi la nivel macro, nu doar la nivelul fiecărui individ). Şi am ales doar exemple recente, nu mă gândesc la alegerile din Iran, fenomenul #pman din Moldova sau alte momente în care Twitter a fost în prim-plan.

1. Tot ce spui pe Twitter te poate incrimina. Clasicul „anything you say can and will be used against you in a court of law” devine „anything you tweet can and will be used against you in a court of law”.  Un caz care stă pe prima pagină a ziarelor este cel al lui Ryan Babel. După meciul din Cupa Angliei de sâmbătă, jucătorul olandez a postat câteva comentarii mailiţioase la adresa arbitrului Howard Webb, ba chiar şi o poză (photoshopată) cu arbitrul imbrăcat în tricoul lui Manchester. Poza e aici.

În mai puţin de 24 de ore, Federaţia Engleză de Fotbal s-a sesizat şi a declarat că investighează cazul. Babel urmează să fie suspendat. Şi nu e prima dată când un jucător are probleme în urma lucrurilor scrise pe Twitter.

2. Contactul cu companiile poate produce schimbarea. Dacă Twelpforce e deja un caz clasic, zilele trecute am descoperit datorită lui Brăduţ o iniţiativă interesantă a celor de la KLM. Băieţii au fost convinşi pe Twitter să programeze un zbor de la Amsterdam la Miami pe 21 Martie. Tipul care a făcut cererea a reuşit să strângă 351 de doritori care voiau să meargă la festivalul de film din state. Detalii aici.

3. Twitter apără comunitatea. După ce guvernul SUA a cerut detalii privind IPurile şi alte date personale folosite în scandalul Wikileaks, Twitter a depus o contestaţie care vine să sprijine datele personale ale fiecărui user. Detalii aici. Nu-mi amintesc de unde era linkul, poate de la Gabi Macovei.

Mi-e greu să cred că o platformă atât de strâns legată de comunitate ar putea să se închidă aşa uşor. Sigur, e o platformă ca oricare alta, mâine ar putea să apară alta care să strângă mai mulţi useri, dar Twitter deja face parte din viaţa multora dintre noi, fie că ne dăm seama de asta sau nu.

La mijlocul lui decembrie Facebook a mai făcut o glumă şi a reuşit să panicheze toţi marketerii care erau online la momentul respectiv. Timp de câteva ore (cât au fost active noile pagini) s-au pus întrebări de genul „şi ce-o să se întâmple cu landing page-urile mele?” „păi eu am dat atâţia bani pe aplicaţia X, oare o să mai meargă?”. Dureri de cap. Ce-i drept, Mark Zuckerberg şi compania nu şi-ar fi permis să schimbe totul dintr-o dată fără să anunţe marketerii, adică oamenii care le plătesc atâţia bani.

Cu toate astea, schimbarea temporară a subliniat cât de mult depindem de anumite platforme. Aţi observat cât de puţine companii fac social media şi nu Facebook exclusiv sau Twitter exclusiv sau Hi5 exclusiv? Chiar dacă sunt 2.2 milioane de utilizatori pe Facebook nu înseamnă că trebuie să ne mutăm acolo. Da, e cool că Metromind are site-ul pe Facebook, dar dacă pică, pică împreună.

Morala: nu mai investiţi sume colosale (sau proporţii mari din buget) în aplicaţii de Facebook. Nu suntem la nivelul la care Facebook să reprezinte doar un mic procent din mixul de marketing. Interacţiune cu utilizatorul se poate obţine şi cu text chior dacă avem idei bune. Nu trebuie să ne tremure fundu de fiecare dată când se schimbă ceva pe o platformă. Şi dacă prin absurd se închide Facebook (sigur, nu se va demoda niciodată, aşa cum nu s-au demodat nici MySpace, nici Delicious, nici alte reţele) măcar n-o să vă pară rău de zecile de mii de euro investite.

Folosesc Chrome de vreo 2 ani (btw, uitaţi cum arăta blogul atunci). Mult timp n-am folosit extensii pentru că erau destul de puţine şi aşteptam să fie testate o vreme. Între timp am instalat câteva şi m-am gândit că poate ajută pe cineva să le scriu aici.

Zilele trecute căutam o extensie care să-mi salveze sesiunea după ce închid pagina, fără să stau mereu cu ochii pe taburile închise recent.

Am testat o grămadă de Tab Managere şi până la urmă am găsit o chestie care face exact ce vreau.

Session Buddy îţi permite să salvezi mai multe sesiuni cu nenumărate taburi, să editezi fiecare sesiune, să adaugi taburi şi să le ştergi. Eu o folosesc în felul următor: deschid zeci de linkuri (în special dimineaţa când iau la mână ce s-a scris pe Twitter peste noapte). La un moment dat fie trebuie să plec, fie mă încurcă aşa multe taburi. Aşa că le sortez pe subiecte de interes şi le salvez ca să le pot citi mai târziu.

Delicious Bookmarks Extension e extensia fără de care nu cred că începeam să folosesc Delicious. După ce citesc articolele salvate în Session Buddy, unele se duc de tot iar altele rămân pe Delicious prin pluginul ăsta foarte simpatic. Îmi ia 10 secunde să salvez ceva pe Delicious si se păstrează o copie şi în bookmarkurile mele în caz că decide Yahoo să-l închidă de tot. Momentan extensia e în beta dar funcţionează excelent. Îţi şi transcrie în Notes pasajele pe care le selectezi fără să fie nevoie să mai treci o descriere.

Dexonline Search Probabil e extensia pe care o folosesc cel mai mult. Fie că dau linkuri în stânga şi în dreapta, fie că vreau să fiu sigur de ceva (e mai bine să fii sigur decât să publici ceva greşit – fie că e vorba de blog, twitter sau facebook), extensia asta mă ajută. E un nice to have, aproape must have.

TabJump O extensie pe care o folosesc mai puţin pentru că nu m-am obişnuit foarte bine cu ea. Dar care în unele cazuri mă ajută. Fie că dau un Undo pentru o pagină închisă, fie că surfez printre taburi atunci când sunt foarte multe, e destul de utilă.

Dacă foloseşte cineva extensii de Google Chrome, mi-aş dori ceva recomandări, sunt în căutare de chestii care să facă navigarea mai uşoară.

Ce-ţi mai merge, plouă cu bani/ Acum nu mai ai  prieteni, ai doar fani*

Povestea cu Profil de Facebook pentru mine şi FanPage pentru blog s-a mai zis. A scris Auraş un articol care acoperă destul de bine subiectul, mai ales dacă citiţi şi comentariile (unde Gabi evidenţiază o nuanţă interesantă).

Dar mă simt nevoit să scriu şi eu pentru că Miruna e într-o dilemă iar eu am susţinut FanPage-urile în faţa ei, deci am o parte din vină.

1. Profilul e pentru prieteni De-asta e limită de 5000 de prieteni, pentru că din punct de vedere al interacţiunii, nu poţi avea mai mult de 5000 de prieteni. Poate ai 5000 de amici, probabil cunoşti 5000 de oameni, dar 5000 de prieteni sigur nu ai. Noţiunea de „prieten” rămâne o chestie de un subiectivism pur. Cum folosesc eu Facebook am scris aici.

În afară sunt nişte băieţi care au plecat de la Facebook şi care cred că 5000 de prieteni sunt prea mulţi. Aşa că au creat The Path, o reţea socială iPhone-based, care îţi permite să adaugi doar 50 de oameni – cei mai importanţi pentru tine.

Nu pot să uit o discuţie pe care am avut-o cu o colegă de facultate acum un an şi ceva. Mi-a picat faţa când am întrebat-o de unde o ştie pe tipa X şi ea mi-a răspuns că sunt „prietene de pe Facebook”. Adică cum? Adică mi-a dat add şi Citeşte tot articolul