Web

Am câteva idei fixe:

– îmi doresc ca toată lumea să aibă favicon la site
– vreau ca toată lumea să aibă o variantă de mobil
– vreau să nu mai folosească nimeni „vroiam”, ci una din formele corecte – VOIAM sau VREAM

Mai nou, îmi doresc să-şi seteze toată lumea Vanity URL la paginile de Facebook.

Adică o pagină să nu mai arate aşa:

facebook.com/pages/Durex-RO/148893598466883

ci aşa

facebook.com/DurexRO

Şi tot ce trebuie să faceţi e să intraţi AICI —–> facebook.com/username şi să setaţi URLul.

E greu?

Hai că nu e greu, zău aşa. Dacă sunteţi în pană de idei, vă dau sugestii. Dacă aţi luat deja IonPopescu pentru profil, puteţi încerca IonPopescu.ro. Sau dacă sunteţi vedetă puteţi să vă puneţi Official în coadă. Şi tot aşa.

Gata, am fost Social Media Expert şi azi.

PS: Sunt vreo 25 de pagini care n-au vanity URL în primele 100 din clasamentul Facebrands.ro. Printre ele ProTV şi Sport.ro. Costin? ;;)

PPS: Dacă tot suntem la acest capitol, puteţi să daţi Like la pagina mea de Facebook pentru că e mişto. Şi are vanity URL setat – www.facebook.com/hoinaru.ro

Vorbind cu un prieten despre RoBlogFest, încercam să-i explic mecanismul de votare şi de ce consider rezultatele irelevante, situaţia în ansamblu (cu oamenii care nu se înscriu şi cu cei care s-au retras, cu blogurile bune şi blogurile proaaste, cu alea cunoscute şi alea de care nu a auzit nimeni) şi dezinteresul multora pentru competiţie.

Iar atunci Alex mi-a pus o întrebare excelentă: Dacă ar trebui să trimiţi un blogger la un BlogFest internaţional, pe cine ai trimite? Ce blog românesc ar fi capabil de premii internaţionale? Adică cine îşi face treaba la standarde internaţionale, cu tot cu o promovare pe masură şi pe un layout „occidental”?

Voi v-aţi gândit vreodată la asta? Ce răspuns aveţi pentru întrebarea lui Alex?

PS: Mie primul nume care mi-a venit în cap a fost Manafu. Şi ar urma Refresh. Şi cam atât din punctul meu de vedere.

Foarte mult.

Ieri citeam un articol scris de Edward Boches despre experienţa plăcută pe care a avut-o cu angajatul unui brand ce comercializează produse vestimentare. Pe scurt, un tip care vinde într-un magazin Nordstrom ţine legătura cu clienţii lui printr-un cont de Twitter. Le trimite mesaje private atunci când vin haine noi, le face sugestii sau chiar preia comenzi prin DM! Şi face asta fără să-i fie impus. E un efort susţinut pe care vânzătorii de la noi l-ar exclude din start (chiar dacă probabil ia comision din vânzări sau are un anumit target). Un alt articol pe aceeaşi temă găsiţi aici.

Citind despre Dave mi-am amintit cât de mult contează să ai un om pasionat de social media în companie. Doar prin ceea ce face Dave (adică fără să punem la socoteală ce face brandul în social media), Nordstorm a câştigat un capital de imagine extraordinar odată cu posturile lui Edward Boches şi David Meerman Scott.

Un exemplu autohton este cel al Cristinei Ursache, (ex-UI Specialist la ING) care s-a ocupat până acum câteva luni de contul de Twitter al băncii şi care a început mai mult din joacă. Acum ING este (sau era până la plecarea Cristinei) cel mai bine poziţionat brand bancar pe Twitter.

Aşa că încercaţi să identificaţi the social addicts din interiorul companiei şi folosiţi-vă de ei! Pentru că oricum ei fac asta cu plăcere. Atenţie mare însă la cum îi identificaţi. Dacă cumva e vorba de nişte postaci pe care comunitatea îi respinge, puteţi să faceţi mai mult rău brandului.

De câteva zile a pornit războiul, atât în Libia cât şi în blogosfera românească. În ambele cazuri e vorba de bani, mai mult sau mai puţin direct.

Mai întâi a scris Chinezu un post, Costin a dat şi nişte nume, Subiectiv a continuat povestea, acum a scris şi Pahomi.

Background: N-am colaborat niciodată cu Standout însă m-am bucurat atunci când Andrei Roşca a anunţat Spada Digital. M-am bucurat nu pentru că mă aşteptam la campanii pe blogul meu, ci pentru că mi se pare absolut normal să existe concurenţă pe orice piaţă. Concurenţa de orice fel ne face să evoluăm.

Deci cu Standout n-am colaborat, cu Spada n-am colaborat (şi după ce mi-am luat block de la Andrei probabil nici n-o să colaborez vreodată 🙂 ), nu mă puteţi acuza de partiprisuri

Direct sau indirect toată lumea a arătat cu degetul spre Standout. În toate discuţiile la care am asistat pe la colţuri (ce-i drept, n-am bani de luat, însă am verificat informaţia din multe surse) se vorbea despre obişnuitele întârzieri la plată. În ultima săptămână am înţeles că au început să se mai facă unele plăţi restante. Oricum, durerea cea mare de acolo vine, vă asigur. Or mai fi şi alte agenţii care nu plătesc, dar contează mai puţin.

S-au delimitat nişte tabere, unii rămân cu Ionuţ Oprea, alţii merg cu Andrei Roşca, e perfect normal.

Problema e că acest război poate să se termine în două feluri: Standout să iasă de pe piaţă sau să rămână şi să-şi achite datoriile. După cum evoluează lucrurile nu se merge spre varianta corectă. Dacă Standout iese de pe piaţă, ne întoarcem în timp. Ce-i drept, acum că există o alternativă, o agenţie care nu-şi plăteşte angajamentele nu mai are nicio şansă. Dar ideea e să încercăm vindecarea păcătosului, nu pedepsirea lui 🙂

Nimeni nu vrea să colaboreze cu o agenţie care nu plăteşte, dar mai bine să-i facem să plătească şi să avem concurenţă. Altfel ne întoarcem la un fel de monopol care sigur nu ar ajuta pe nimeni (în afară de Andrei Roşca :p ).

UPDATE: Iată şi răspunsul Standout.

Iată că din nou Social Media e prilej de discuţie pentru agenţii, specialişti, experţi şi trolli.

Ca să înţelegeţi despre ce e vorba puteţi să citiţi aici o selecţie de tweeturi adunate cu Storify (v-am zis că testez platforma).

Andrei Roşca este unul dintre puţinii oameni care au reuşit să realizeze lucruri notabile în online prin perseverenţă şi curaj. A reuşit să transforme Bookblog într-un business iar de curând şi-a lansat o agenţie de comunicare pe bloguri. Sunt convins că apariţia Spadei va reprezenta un pas imens în dezvoltarea pieţei din .ro. Nu doar pentru că va mai fi un organism care să educe, convingă, ghideze clienţii, ci pentru că mă aştept ca Standout (concurentul direct) să fie forţat să evolueze.

Totuşi, astăzi Andrei a crezut că ştie ce vreau să zic şi în loc să accepte o critică şi să analizeze problema, s-a grăbit să spună că sunt troll şi să-mi dea block pe Twitter. Practic s-a comportat exact ca bloggerii ăia care se consideră buricul pământului şi pe care îi descrie chiar el în articolul „the Romanian Social Media Bubble” (un articol pertinent de altfel). Citeşte tot articolul