La 2 ani jumate, pentru că era momentul şi ai mei erau nevoiţi să mai şi muncească, am fost dus la grădiniţă. Din cauză că nu erau locuri la grupa mică, am nimerit într-o grupă pregătitoare. Mâncam singur, ştiam să mă îmbrac cum trebuie şi aveam nişte pantofi cu arici pentru că nu ştiam să mă închei la şireturi. De fapt, mult timp am avut doar încălţări cu arici. Eram mascota grupei şi educatoarele se amuzau mereu pe seama mea. Eram cel mai mic, prâslea.
Când am ajuns la şcoală făceam exerciţii de clasa a 6-a şi a 7-a când nici nu trecusem de şcoala primară. Mă cam plictiseau bastonaşele şi voiam sa învăţ să citesc, să aflu poveştile aşternute pe hârtie.
În clasa a 9-a şi a 10-a am avut o profă de istorie mai cool, care a fost de acord să mă trimită la olimpiadă la istoria românilor. Adică la olimpiada de clasa a 12-a. Ţin minte că mai toţi elevii din sală erau stresaţi de BAC, iar eu eram total degajat. Şi acolo eram cel mai mic.
Am absolvit prima ediţie a Şcolii ADC*RO tot în calitate de mezin, la vreo 19 ani. Ulterior cred că mi-a „furat” cineva titlul, dar am rămas cel mai mic din promoţia mea.
Când am văzut că sunt în juriu la RoBlogFest, am făcut nişte ochi mari. Credeam iniţial că o să fie un juriu mai mare şi cu mai mulţi oameni apropiaţi de vârsta mea. Am constatat, însă, că şi aici sunt cel mai mic. Nu-i nimic, sunt obişnuit cu postura asta.
Până pe 27 martie se desfăşoară prima etapă de vot în cadrul RoBlogFest. Iar pe 7 aprilie e petrecerea în club Fabrica.
