Category

Web

Influenţă

3

Săptămâna trecută a apărut un top al influenţei în Social Media, realizat de revista Biz în colaborare cu Zelist. Aşa cum era de aşteptat, topul a stârnit controverse. Nişte oameni lipseau de acolo, nişte oameni se simţeau mai buni de-atât. Pentru mine Makavelis şi Mordechai sunt surprizele. Pentru Maka topul ăsta poate mai îndulceşte atmosfera, după ce la RoBlogFest n-a avut ocazia să urce pe scenă.

În ceea ce priveşte metodologia (pretenţios spus metodologie), speram să fie ceva mai complex. Asta pentru că în urmă cu câteva luni a apărut studiul “Influence and passivity in Social Media” realizat în laboratoarele HP şi care bineînţeles că a trecut neobservat în online-ul românesc. Studiul e disponibil aici şi merită să-i alocaţi câteva zeci de minute.

Citeste tot articolul

@ScorLive – ca sa mai lansam ceva

1

Am un pitic şi-l vreau fericit… (cum zice melodia Alinei)

Prima oară i-am zis despre idee domnului Chinezu, care mi-a zis că nu-i o chestie aşa faină, că e complicat cu schimbu de parole, că trebuie să se ocupe multă lume de cont şi că trebuie făcut poştă ca să funcţioneze.

Pe urmă am mai zis în stânga şi în dreapta oamenilor şi mi-au zis că nu-i o idee aşa bună.

Şi tocmai de-asta am şi făcut contul.

E vorba de @ScorLive, pe care veţi găsi din când în când nişte live-twitteringuri de la evenimente sportive. “Proiectul” ăsta răspunde unei probleme cu care m-am confruntat personal: eşti pe drum (metrou, maşina etc) şi vrei să ştii ce fac favoriţii. Şi e anapoda să schimbi taburile între Twitter Mobil şi Livescore.com. Plus că la tenis, handbal samd, băieţii de la LiveScore stau prost.

Deci… cam asta. Not really rocket science. Simplu şi util 🙂

PS: Dacă mă întreabă cineva cum m-am gândit să monetizez proiectul, îi dau cu TweetDecku peste ochi!

Merci Alex pentru identitatea vizuala.

Care CV?

0

Grimcris a întrebat dacă ne-am pune blogul în CV.

Dacă în domeniul în care vrei să te angajezi ai nevoie de CV, atunci nu ai de ce să-ţi pui blogul acolo. Degeaba măcăne Auraş că a trimis CV-ul şi l-au sunat să-l întrebe de blogul lui. Ăia probabil nu erau hotărâţi să-l angajeze. În plus, trimisese un CV aiurea. El dacă vrea job găseşte mai uşor pe twitter, decât pe Ejobs.

Când am intrat la facultate am stabilit cu o colegă că noi n-o să ne facem niciodată CV. Un fel de pact stupid. Eu nici până acum nu mi-am făcut şi nici n-am de gând. Ea a cedat, constrânsă de situaţie.

Dar nu cred că mai am nevoie de CV. Dacă oameni ca BTO aleg să-şi monitorizeze pe net candidaţii şi, mai mult, caută doar pretendenţi cu prezenţă online, ce sens mai are să ai un CV? Şi înaintea lui au mai făcut-o şi alţii. Naumovici a angajat pe cineva după ce i-a citit blogul (şi e vorba despre diemkay dacă nu mă înşel) etc.

Cel puţin în domeniul comunicării e mai valoros un blog. Acolo nu poţi să bagi chestii de umplutură (doar dacă eşti un psihopat care inventează poveşti despre traininguri la care a participat, campanii pe care le-a făcut etc.).

Pagina de About a blogului a înlocuit CV-ul pentru lumea care activează în comunicare, online.. chiar şi marketing.

Cât despre advertising… asta vrem să facem cu ADif.RO (gimmie a break, nu-i mort site-ul, suntem doar nişte oameni ocupaţi :P).

În curând o să poţi merge la interviu doar cu numele scris în frunte. Bună ziua, cum vă cheamă? X. Şi de acolo te caută el, te studiază, îţi citeşte blogul, vede ce prieteni ai pe Facebook, îţi citeşte updateurile de pe Twitter, îţi vede portofoliul de pe ADif.ro 😛

Dacă vreţi, ăştia care avem toată viaţa povestită pe net, suntem într-o oarecare măsură “persoane publice”.

PS: În altă ordine de idei, Fusu a cumpărat CeeVee.com, deci acum chiar că e mai bine să vă faceţi un blog. Păcat. Era un proiect simpatic. Acum urmează să fie umplut de bannere cu neogen şi noi2

Big is the new small

7

Când Bobby Voicu a renunţat la Yahoo m-am gândit că sigur o să facă ceva mişto. A urmat o perioadă în care a făcut consultanţă, a ajutat oameni (şi pe noi 🙂 ), a susţinut conferinţe, etc. etc. şi… la un moment dat şi-a anunţat proiectul: internaţional, mare, hit! Şi m-am gândit la ceva uriaş. Mă aşteptam la ceva imens. Cred că nici un OS nu mi s-ar fi părut big enough.

În momentul în care am aflat că marele proiect al lui Bobby este Revvnation am fost dezamăgit. “Cum, adică Bobby îşi investeşte toate resursele şi timpul într-un joculeţ cu maşini?” Mi s-a părut un mare fâs.

După ce am primit invitaţia pe Revvnation mi-am dat seama că e al naibii de greu ce-au început băieţii să facă acolo. Şi că o să fie tare mişto în momentul în care vor face tot ce şi-au propus.

Momentan îmi pare rău că n-am ce face mai mult de 30-40 de minute pe zi. Dar până şi pentru asta a fost nevoie de luni bune de muncă, pentru un joc luat de la 0. Am fost fan The Crims o vreme, dar de atunci nu m-a mai prins niciun joc online. Nu tu farmville, nu tu triburile, nimic. Acum abia aştept să pot face mai multe chestii în Revvnation. Până atunci vă poftesc să-mi solicitaţi invitaţii. Am văzut prin profil că aş avea câteva.

*ştiu, titlul n-are absolut nicio legătură cu ce-am scris

Necâştigătorii premiilor Internetics 2009

7

Am fost aseară la Galele Internetics. Sau ce-or fi fost ele. În Fratelli. Am zâmbit frumos la poză, am socializat, am cunoscut oameni şi alte activităţi specifice galelor.  Pentru că acolo am asistat la un spectacol scurt şi sumbru, am dat fuga acasă şi m-am uitat pe comunicatul de presă. Când, stupoare, nu erau anunţaţi decât câştigătorii. Aproape nicio vorbă despre necâştigători şi categoriile la care n-a luat nimeni nimic. Care erau ele de vreo 10 ori mai multe decât astea câştigătoare.

Vă mai spun 2 vorbe şi trecem la anunţarea necâştigătorilor. Deci dintre Webstyler, GreenPixel (ei nu au înscris nimic în ultimii 5 ani), Metromind, MB Drăgan, MRM, iLeo, Kinecto şi MPI, agenţia anului e FourHooks? Păi ia hai faceţi-vă toţi băgăjelu şi plecaţi acasă.

Citeste tot articolul

Internetics 2009

8

Am ajuns aseară la Internetics 2009 aproape întâmplător. Dacă tot mă invitase Ligia şi dacă tot aveam de gând să stau şi la BeerTweetMeet, am zis să vin de la 6. Şi bine am făcut pentru că de la şase jumate a fost cel mai interesant moment al serii. Qlients&Agencies a fost o dezbatere între clienţi şi agenţii. De la clienţi Orange, Ursus, P&G, Rompetrol, Cosmote şi Samsung. De la agenţii: Bogdana, Marius Deak, Mihai Drăgan, Bogdan Niţu, Radu Ionescu şi, cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă, Bobby Voicu (fără agenţie dar cu o contribuţie importantă în discuţie).

Ce s-a discutat

Aproape nimic. Clienţii cu ale lor, agenţiile cu ale lor. Veşnicele probleme.

C:- Vrem să măsurăm eficienţa în online.
A:- Puteţi să faceţi asta, avem analytics-ul şi Brat şi o grămadă de unelte dar nu ştiţi să le interpretaţi.
C:-  Păi nu ne-a învăţat nimeni şi trainigurile sunt scumpe.

C:- Vrem idei bune cum vedem afară.
A:- Avem idei dar nu le aprobaţi de frică sau vi se par scumpe.
C:- Noi avem bani dar trebuie să ne dovediţi că merită, că respectivele idei vor fi eficiente (şi se revenea la discuţia 1)

C:- Aveţi oameni pregătiţi să facă copywriting digital (asta e un exemplu random)
A:- Pentru banii pe care îi primim, avem bani doar de studenţi.
C: – Deci n-aveţi oameni pregătiţi.
A:- Din cauza voastră…

Şi discuţiile au continuat.

Concluzia mea: Clientul este un copil neştiutor dar răzgâiat, plimbat prin străinătăţuri şi care a văzut multe lucruri mişto. Evident, vrea şi el. Doar că n-ar vrea să fie nici scump şi dacă se poate să fie totul cu acordul lui mami şi tati de la ultimul etaj al clădirii.

Iar Agenţia este ca o educatoare de grădiniţă care îşi face treaba după cum vrea copilul, se mai joacă cu el din când în când, mai încearcă să-l înveţe de bine, îi mai cântă un cântecel, îi mai dă o acadea. Dar când copilul e recalcitrant îl lasă în plata Domnului şi îşi vede de treabă că doar la 5 i se termină programul şi nu e musai să se enerveze cu toţi pruncii.

Au fost câteva idei de reţinut:

– A big bounce rate is good if it fits your site. (exemplu dat de Bogdana)

– Se poate face E-commerce pe FMGC dacă chiar se doreşte. Marius Deak (GreenPixel) Bobby Voicu a venit cu nişte idei pe loc.

– E-commerce-ul nu e încă ceva prioritar.

Şi a mai fost un băiat (nu mai ştiu de unde) care a întrebat dacă ar merge un site de auto special pentru mobil. Moment la care toată lumea a rămas blocată iar replica Bogdanei a fost ceva de genul “De ce aş vrea să mă uit la pagini întregi de specificaţii tehnice de pe mobil?”.

Următoarea discuţie “Eficienţa în online: potenţial teoretic sau realitate funcţională, acum în România” s-a terminat (pentru mine) când băiatul de la trafic.ro a zis: “Nu trebuie să folosiţi Google Analytics, există Trafic.ro, o unealtă mult mai simplă şi mai uşor de folosit”. Pam pam.

BeerTweetMeetul a fost mult mai intim decât cel de data trecută. Au fost mulţi oameni simpatici pe care i-am revăzut după mult timp. Şi am pierdut la Wii :))

Ah şi toată seara am petrecut-o cu Auraş alături de care am făcut caterincă din orice :))

De ce nu-şi au rostul campaniile cu bloggeri

2

Un “ceva” cu bloggeri a devenit must-have-ul de sezon în publicitate şi PR. Dacă nu trimiţi un coş cu ceva, o invitaţie la o conferinţă sau un produs de testat înseamnă că n-ai făcut campanie online. Şi rişti să te ia toată lumea la mişto.

Trecem peste faptul că, în încercarea de a interacţiona cumva cu bloggeri, Piaristele o dau în bară. Nu despre asta e vorba.

Ca să fie cool, agenţiile apelează la bloggeri. Aceeaşi bloggeri. Vorbim aici de Zoso, Piticu, Visurat, Arhi, Bobby Voicu, Buddha, Cabral, DeCe?,  Orădeanul, Ecostin şi dacă e vorba de ceva pentru tipe, neapărat Andressa şi Marie Jeanne. Eventual Miruna şi Denisuca. Şi gata… asta e toată blogosfera.

(fac o pauză cât să se sesizeze unu dintre cei de mai sus şi să scrie că sunt prost şi că mă plâng că nu sunt şi eu ca ei)

Desigur, e vorba despre cei mai vizitaţi bloggeri, cei mai relevanti, cei mai. Cu toate astea, multe  campanii nu îşi au rostul. De fapt, sunt ei între ei, aceiaşi oameni peste tot. Şi ba au fost să mănânce pufuleţi, ba au testat nu ştiu ce telefoane, ba au participat la nu-ştiu-ce festival.

Sunt relevanţi cei de mai sus pentru TOATE produsele de pe internetu ăsta mare? Nu. Pot să fie endorseri reali pentru orice  produs? Nu.

De exemplu, campania LG la care a participat Bobby care nu se uită la televizor! Deloc.  Evident, nu-i vina lui că oamenii care au gândit campania au targetat-o prost.

Ca să nu dăm banii pe bloggerii care n-au trafic, îi dăm mereu pe aceiaşi 20 de bloggeri cu trafic. Numai că pe urmă vin specialiştii şi spun: uite de ce trebuie să investiţi în campanii online: targetarea se poate face foarte uşor, e un mediu măsurabil etc etc. Numai că noi măsurăm de fiecare dată acelaşi public.

2000 de unici la şcoala de fete, 2000 de unici la primărie…

Repet, problema nu e că  nu sunt băgaţi în seamă alţi bloggeri (adică ăia mai mici şi spammerii) ci faptul că o campanie cu bloggeri a ajuns să însemne o campanie cu Zoso, Piticu, Visurat, Arhi, Bobby Voicu, Buddha, Cabral, DeCe?,  Orădeanul şi  Ecostin. Şi dacă ei nu sunt endorserii potriviţi pentru produs, mai bine nu mai faci campania. Că sunt bani aruncaţi.

Am preluat No.3

5

Mai exact, Superior Media, a preluat No.3 după discuţii pe care le avem de ceva timp cu Alex Zamfir, iniţiatorul proiectului. No.3 se va alătura InConcert.ro în portofoliul Superior Media, urmând ca până la sfârşitul anului să lansăm încă două proiecte.

No.3 a fost lansat de aproximativ 1 an şi jumătate şi are în spate o echipă de 4 oameni. Este blogul preferat al multor artişti underground şi e principala sursă de informare pentru tot ce ţine de cultura urbană. Odată cu relansarea InConcert.ro, am introdus şi o rubrică săptămânală, Cultura Urbana InConcert powered by No.3. Colaborarea cu No.3 a fost excelentă şi pentru că ne-a plăcut seriozitatea cu care îşi fac treaba, am decis să-i abordăm.

Va urma o reorganizare a siteului şi trecerea pe .ro  pentru No.3 precum şi un design nou. Politica editorială va rămâne neschimbată. Alex Zamfir este în continuare Project Manager. Noi o să venim cu partea tehnică şi promovarea.

Felicitări Alex, felicitări echipei pentru munca depusă până acum şi… spor la lucru!

Trei din online

0

Trec repede peste prezenţa mea tot mai rară pe aici şi intru în subiect:

Twitteru va începe să producă bani în curând. Cam era şi timpul să se monetizeze. Momentan se vorbeşte despre conturi plătite pentru companii care vor beneficia de featureuri speciale. Vor exista în continuare şi conturi free deci nu e nicio problemă.Mie mi se pare foarte interesant mediul ăsta şi cred că se pot dezvolta foarte multe aplicaţii pe baza lui.

Cel care a spart gheaţa în domeniu este Manafu care a lansat azi MicroJobs, un serviciu gratuit de joburi pe Twitter. Din păcate, joburile doar se transmit pe twitter, nu cred că găseşti vreun job de monitorizare a twitterului. Probabil, dacă experimentul va reuşi ne vom trezi cu o grămadă aplicaţii de acest gen. Totuşi, părerea mea e că nu va reuşi acest mic experiment. Am un feeling, la fel cum am avut cu CeRecomand… Nu cred că în direcţia asta trebuie să se ducă aplicaţiile Twitter-related ci undeva mai aproape de Ce-ar Zice-ul lui Bobby Voicu.

A treia ştire interesantă este venită via @zoso şi ţine de dimensiunile standard de bannere. La care IAB a adăugat 2 bucăţi: 300×100 şi 720×300. Asta în condiţiile în care oamenii (cei care n-au adblocker) ignoră deja bannerele normale. Prin urmare  e o decizie bună pentru advertiseri. Decizie bună dar de moment, pentru că viitorul presupun că va consta în tot mai multe proiecte speciale care să surprindă publicul.

Change

3

Cineva a luat-o razna… Ca să nu spun că cineva, undeva, e prost. La începutul internetului se dădea content pe bani. Toate ziarele de fitze aveau taxă şi intrai în contul tău plătit ca să citeşti mai mult decât vedeau ăilalţi gratis. Treptat, s-a dat internet la liber şi toată lumea era fericită. Mai puţin publisherii care vedeau cum scad vânzările la print şi cresc vizitele online.

Las’ că punem bannere, şi-au zis ei. Numai că  bannerele din site nu fac atâţia bani cât machetele din print plus feeul ziarului. Cu toate astea, internetul a rămas gratis până a început criza asta şi a omorât printul de tot. Ăia care luau un ziar pentru că le plăcea să ţină în mână informaţia au ales netul sau tvul şi brusc redacţii întregi au sucombat. Asta în timp ce advertiserii au început să investească mai puţin. Aşa că printul a picat lovit din două părţi.

Săptămâna trecută poate fi considerată un moment important pentru publisherii din lumea întreagă. Newsday a anunţat introducerea conţinutului plătit. Nu ştiu care sunt scorurile dar e firesc. Altfel de unde i-ar putea plăti pe acei jurnalişti?

Atât din calitate de publisher cât şi din calitate de consumator salut decizia şi aştept cu nerăbdare să plătim pentru conţinut. Cât timp nu vor fi scoruri foarte mari, sunt dispus să plătesc o sumă de bani pentru o informaţie de calitate. Şi cum îmi vine factura de plată la telefon, curent etc. să-mi vină şi la ziare. Pentru că din advertising sau din mixurile de monetizare care ni se pun în vedere de către specialişti, nu sunt mari şanse să ţii un site de conţinut.

Să luăm exemplul site-urilor de advertising. Urmăresc câteva zeci. În fond, văd aceleaşi reclame (chiar dacă timingul diferă) şi citesc despre aceleaşi campanii. Numai să frunzăresc toate feedurile îmi ocupă timp preţios. Dacă ar exista un site premium pe care să găsesc tot ce-mi trebuie, m-aş abona acolo şi aş economisi timp preţios. Pentru că n-o să mă abonez la 100 de site-uri care îmi vând cam acelaşi lucru.

So, asistăm la un moment destul de important (măcar pentru calendar). Şi am înţeles că fix despre asta s-a vorbit la dmf. Desigur, la noi chestiile astea sunt de discutat pentru deceniul 2 că ăsta gata. Probabil o să fie avangardişti care în vreo 6 luni vor trece pe conturi plătite, n-o să se cumpere că ‘pe net e gratis’ şi aşa o să moară o vreme chestia asta.

Think about it… ne-a luat vreo 5 ani să îi învăţăm pe români că pe net e gratis, o să ne ia cel puţin dublu să le scoatem asta din cap (unde noi e un noi general nu mă includ în vreo categorie web-related or something).