Ieri s-au terminat meciurile din prima ediţie a grupelor Nations League şi cred că putem trage o concluzie despre competiţie. Şi nu mă refer aici doar la România şi grupa din care a făcut parte, ci la tot sistemul, per ansamblu.
Mi se pare că e o iniţiativă care s-a dovedit a fi bună. Meciurile amicale care se jucau în această perioadă erau o mare pierdere de vreme, însă prin Nations League li s-a dat un sens, o miză. Toate echipele au început să trateze foarte serios lucrurile, iar unele meciuri din ligile superioare (A, B) au fost extrem de disputate. Ce mi-a plăcut la competiţia asta a fost că m-a făcut să mă uit iar la meciurile României (aici a contat şi jocul decent, desigur).
Am ales tricolorii chiar și când erau concomitent alte meciuri bune, precum Italia – Portugalia sau Polonia – Italia, partide pe care le-aş fi preferat fără să stau pe gânduri în urmă cu ceva timp.
