Biroul agenţiei e în acelaşi loc de 7-8 ani, într-o zonă în care sunt atât case, cât şi blocuri. De vreo 2-3 ani e un vecin pe care îl văd zi de zi pe-afară. Stă la parterul unui bloc din zonă şi petrece extrem de mult timp „patrulând”. Le mai ţine companie băieţilor care repară maşini ocazional, dă ture în jurul blocului, în jurul cartierului, uneori pur şi simplu stă în picioare, cu mâinile în buzunare.

Vorbim de o stradă secundară, pe care nu trec nici prea multe maşini, nici oameni, nu e ca şi cum admiră vreun peisaj. E cât se poate de clar că omul se plictiseşte foarte rău. Probabil că are cel mult 65 de ani, e încă în putere (sau aşa pare), cred că ar putea face multe activităţi dacă şi-ar propune asta. Dar probabil că lipsa de bani şi alte lipsuri contribuie la starea asta. Citeşte tot articolul

Într-un editorial de pe The Stage, un performer (fac diferenţierea faţă de actor pentru că omul are propriile lui showuri şi e un pic mai mult decât doar actor) ridică nişte probleme foarte interesante. Titlul e următorul: Celebrity casting and social media are making small-scale tours unsustainable.

Aveţi nevoie de cont la ei pentru a accesa câteva articole gratuit în fiecare lună.

Ce zice omul este că teatrele mari încearcă tot mai mult să atragă public cu nume uriaşe, iar din povestea asta pierd teatrele mici şi proiectele independente. Pentru că spectatorii încep să aleagă doar „hituri” şi cam strâmbă din nas atunci când nu e pe scenă niciun Rami Malek, Mark Strong, Cate Blanchet, Emma Corrin sau Lilly Collins (asta ca să numesc doar câteva celebrităţi care joacă pe la Londra în perioada asta). Citeşte tot articolul