IN Sunday's Media Recap

sundays_media_recap

Ştirea săptămânii: Netflix permite accesul în 130 de noi ţări, printre care şi România. Detalii.

Twitter introduce un nou tip de aduri, Conversational Ads, prin care brandurile pot face un fel de sondaje. Detalii.

RCS&RDS reduce cu 10 lei tariful abonamentelor de internet. Detalii.

Internet Explorer 8, 9 şi 10 nu mai au asistenţă tehnică de la Microsoft. Detalii.

Alte ştiri pe scurt: Youtube are HDR, 800 de milioane de useri activi pentru Messenger, Gilt.com s-a vândut pe 250 de milioane de dolari, Sorina Matei la Digi24, revista „Mămica de azi” nu mai apare, angajaţii ProTV şi-au făcut sindicat, Antena 1 a achiziţionat formatul „Game of Chefs”, Altex preia garanţia pentru clienţii Domo, acţiunile Twitter la un minim istoric, Apple a cumpărat un start-up care deţine o tehnologie ce identifică emoţiile, noua generaţie de la Şcoala ADC*RO.

IN Casual stuff

200820092010, 2011, 2012

Reiau tradiţia, ştiu că îmi lipsesc 2013 şi 2014, dar pentru asta am un cont de Instagram, nu? 😀

Am încercat să selectez ce-a fost mai reprezentativ pentru fiecare lună. În septembrie am vizitat Spania şi Ungaria, am fost plecat prin România cu campanii blogosferice, aşa că sunt ceva mai multe poze.

Ianuarie

IMG_20150113_221624

Am început anul cu o bine-meritată vacanţă #priNeamţ 🙂 A fost cu frig, cu zăpadă şi cu boardgames în nişte căbănuţe foarte mişto. Deşi nu se vede în nicio poză, ăsta va fi păstrat la arhivă drept revelionul „Hai Bucureştiuuuuuuu!” Citeşte tot articolul

IN Filme

De când avem acces la Netflix am început să explorez tot felul de seriale şi documentare pe care le au disponibile în platformă şi mi-am amintit cât de mişto e conţinutul Netflix Original. Aşa am dat peste „Chef’s Table” – un serial-documentar despre diverşi bucătari celebri cu stele Michelin. Pofta de mâncare de după Masterchef e mic copil pe lângă ce simţi după Chef’s Table. Primul sezon e pe Netflix şi are 6 episoade a câte 55 de minute.

Cei 6 chef’s prezentaţi au restaurante în Modena, New York, Buenos Aires, Los Angeles, Melbourne şi Järpen (Suedia). Ocazie cu care am aflat că poţi să mănânci la un restaurant de 3 stele Michelin cu doar câteva zeci de euro.

IN All Sports

Băiatul care stă în poartă şi ia acest gol absolut jenant se cheamă Adam Bogdan, e ungur şi joacă la Liverpool. În mod ciudat, e plătit pentru asta. Ai zice că nimic nu poate fi mai penibil decât asta. Dar cel care a marcat golul e un jucător al echipei Exeter, din Liga a 4-a engleză. Liga a 4-a.

Adam Bogdan câştigă 765.000 de lire pe an ca să ia goluri atât de penibile. Adică 60k pe lună pentru a sta degeaba într-o poartă, pe un teren de fotbal. Şi ca să ne mai destindem puţin, ia uitaţi unde e camera de interviuri pe stadionul lui Exeter 🙂

IN Branded

senzori_orange

Ştiu că se vorbeşte de câţiva ani despre casele inteligente, dar mi se părea destul de departe momentul în care voi ajunge să şi folosesc aşa ceva. Mereu am avut impresia că astfel de echipamente sunt accesibile doar celor bogaţi, însă lucrurile nu stau deloc aşa.

De câteva săptămâni testez soluţia Orange Smart Home, un sistem prin care poţi controla de la distanţă tot ce se întâmplă în locuinţa ta. Momentan sistemul nu este disponibil pentru comercializare, însă nu mai e mult până la lansarea oficială. Deocamdată s-au făcut o serie de teste, 50 de clienţi Orange fiind aleşi să testeze sistemul şi să ofere feedback. Lor li s-au adăugat şi câţiva bloggeri. Citeşte tot articolul

IN Filme, Web

netflix_vod

Mi-am făcut şi eu cont pe Netflix, am stat vreo 2 ore să-l setez pe televizor sau pe blu-ray player (ambele sunt Sony, n-a mers pe niciunul), apoi am început să citesc ce-a scris lumea pe subiect. Mulţi oameni dezamăgiţi de conţinut. Că sunt prea puţine seriale, că nu sunt cele mai noi sezoane, că filmele sunt proaste. Dacă lucram la Netflix, ăsta era momentul în care făceam o criză de nervi şi începeam să strig la toţi aceşti comentatori: BĂĂĂĂ! N-ai plătit niciun cent! Nu te obligă nimeni să păstrezi abonamentul după luna asta gratuită!

Dar nu ăsta o să fie principalul motiv pentru care momentan n-o să prindă Netflix. Nici măcar problema cu titrările n-o să fie cel mai mare impediment (probabil că asta se va rezolva în câteva luni). Buba cea mare ţine de serialele pe care le urmăresc românii, şi care sunt împărţite pe mai multe platforme online (iar unele nu se găsesc deloc online legal). Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Dacă cineva şi-ar propune, cred că ar putea face un manual al argumentaţiei stupide la români. Ar ieşi o carte stufoasă, numai bună de scos câţiva oameni de fotbal din închisoare.

De departe, argumentul care mă scoate din sărite cel mai mult e cel din titlu, cu diversele variaţiuni:

„- N-ai deszăpezit maşina!
– Lasă că nici tu n-ai sunat-o pe mama de ziua ei!”

„- Aveţi un preşedinte de partid puşcăriabil!
– Lasă că şi voi aveţi mulţi corupţi în partid!”

Unde pe lumea asta o chestie greşită se anulează dacă cel care o indică a greşit la rândul lui? Exact, nicăieri.

Dacă tot dăm burta jos din 2016 (eu asta mi-am propus, pe cuvânt!), hai să nu mai acceptăm argumentul ăsta. Să nu ne mai reducă nimeni la tăcere pentru că nici noi „n-am dus gunoiul săptămâna trecută”! Sau era de săptămâna trecută?

IN Advertising/PR

Doritos Crash the Super Bowl

Update: Postarea asta era programată de câteva zile, între timp s-au ales finaliştii, îi găsiţi aici. Lumea poate să voteze care dintre cele trei spoturi să ajungă în pauza de la Super Bowl 😀

Doritos are o tradiţie de vreo 10 ani încoace: lasă pe mâna oamenilor obişnuiţi spotul care urmează să apară într-una din pauzele de la Super Bowl. Clipuri din lumea întreagă se înscriu anual la Crash The Super Bowl, iar 2016 va fi ultimul an în care are loc această competiţie. La drept vorbind, au fost mulţi ani în care au câştigat tot felul de spoturi tembele, aşa că nu va fi neapărat o pierdere din punct de vedere creativ.

Anul ăsta e primul în care avem şi un spot făcut de un român printre cele 50 de clipuri selectate pentru faza semi-finală. Nu e el wow, dar are o picătură de stil românesc dacă e să mă întrebaţi pe mine. Poate merge mai departe în ultimele 3. Apoi va urma o nouă rundă de votare, iar câştigătorul ia 1 milion de dolari şi apare şi în pauza de la Super Bowl. Mă rog, nu el, spotul lui.  Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

2015 n-a adus foarte multe schimbări în blogosferă, însă a adus mai mulţi autori pentru o serie de bloguri cunoscute de la noi. Unele fac tranziţia spre blogurile colective, altele merg spre ideea de revistă online. Sunt şi bloguri pe care scriu mai mulţi autori fără să fie specificat acest lucru. Nu o să dezvolt, pentru că e nimic oficial, doar informaţii care circulă pe la colţuri. Mie mi se pare că e o situaţie nedorită, mai ales că vorbim de bloguri personale, unde mă aştept să scrie autorul, nu un ajutor de-al lui.

Iată care sunt categoriile de bloguri cu mai mulţi autori:

  1. Blogurile pe care se publică guest posturi frecvent – Prinţesa Urbană e primul exemplu care îmi vine în minte, Ioana publică des postări primite pe mail.
  2. Blogurile care au anumiţi invitaţi permanenţi – Bazavan.ro – Cristina a adunat o serie de oameni cunoscuţi care contribuie cu articole periodic.
  3. Blogurile personale pe care scriu mai mulţi autori în numele aceleiaşi persoane, neasumat
  4. Blogurile care au făcut trecerea spre reviste de lifestyle, sau merg în direcţia aia – Raluxa încearcă aşa ceva.
  5. Blogurile personale pe care scriu mai mulţi autori, asumat – Chinezu şi Vlad Dulea sunt exemplele care îmi vin în minte. Nu mi se pare o idee bună deloc, am intrat de câteva ori să citesc ceva la Vlad, am văzut că e un articol scris de altcineva, am ieşit imediat.

În continuare cred că blogurile colective nu pot funcţiona în România, oamenii preferă să tragă pentru ei decât pentru un scop comun. Guest-posturile vor fi mereu o abordare mult mai potrivită, mai ales că nu pun niciun fel de presiune pe ceilalţi autori, iar dacă e vorba de un blog cu numele unei persoane, cititorii nu vor fi dezamăgiţi când se mai nimeresc să citească articole scrise de alte persoane.

Cât despre blogurile personale pe care scriu mai mulţi autori, înţeleg că e o soluţie venită din lipsă de timp, dar zău că nu e benefic, chit că acest lucru e asumat sau nu. Ce legătură să mai fie între cititor şi autor dacă eu intru pe blogul lui Petreanu şi văd că a scris Marian Popescu, administrator de bloc? Cui îi pasă de ideile lui Marian Popescu? Sau, mai exact, cui îi pasă de ideile lui Marian Popescu exprimate pe blogul lui Petreanu? De-asta e blog personal, cu domeniu pe nume-prenume.ro, ca să îl citesc pe omul ăla, nu pe unul din spiriduşii Moşului.

IN Casual stuff

shutterstock_331125008_small

De când mi-am schimbat unul dintre telefoane am început să folosesc mai des Waze, aplicaţie care mânca prea multă baterie pe bătrânul Sony Xperia S. În afara oraşului e extrem de util, fără îndoială, dar prin Bucureşti nu eram aşa de convins de utilitate, mai ales că eu cunosc destul de bine străduţele din oraş şi am traseele mele testate îndelung. Dar m-a făcut curios articolul lui Radu. Cred că au fost vreo 5-6 cazuri în care am deschis Waze în luna decembrie pe diferite rute aglomerate.

La un moment dat aplicaţia îmi zicea să o iau pe nişte drumuri atât de întortocheate încât până şi pe mine m-a făcut să ridic o sprânceană. De exemplu, ca să nu stau la coadă pe Ştefan cel Mare aplicaţia mă îndruma pe Aleea Circului, apoi pe lângă Circul Globus, cu ieşire în Lacul Tei, apoi prin Floreasca, Bulevardul Ion Mihalache şi Podul Grant, când eu voiam să ajung în Militari. Am luat-o pe la Armenească – Universitate – Eroilor şi am ajuns cu vreo 10 minute mai târziu decât estimarea iniţială. Altă dată mergeam spre Liberty Center şi aplicaţia m-a îndrumat pe lângă spitalul Colţea, pe Strada Colţei. A fost extrem de liber, am intrat imediat în pasajul Unirii şi apoi am făcut dreapta la Budapesta. Astea au fost cazurile în care Waze a avut dreptate. Citeşte tot articolul

Meniu