IN Caterinci

shutterstock_274445123_small

Zilele trecute, pentru că am scăpat rapid dintr-o întâlnire fructuoasă, am oprit la cofetăria Alice ca să mă premiez cu o savarină şi un ecler. Am parcat maşina în poziţia oficială de „intru şi eu 5 minute, nu stau mult” şi am ieşit din habitaclu. Până să fac paşi am văzut că erau acoperite toate geamurile cu ceva hârtie şi era un afiş. „Stai să vezi că i-a închis şi pe ăştia ANAF-ul” m-am gândit imediat. Când colo, afişul anunţa un concediu de odihnă de pe 20 iulie pe 10 august. Aia e, viaţa merge mai departe şi fără savarină. Dar pofta nu trece aşa uşor, prin urmare am trecut pe la cofetăria Liliana (e pe la intersecţia Turda cu Ion Mihalache).

Paranteză: aţi observat că o mulţime din cofetăriile şi covrigăriile de la noi au nume de femei? Liliana, Georgiana, Alice, Ana şi o grămadă de alte femei. De ce? N-ar mânca nimeni de la cofetăria Marcel? Marcel nu ştie să facă amandine bune?  Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

malluri_universitate

E ora 17:00, ai scăpat mai repede de la muncă, ai chef să mergi la un film sau să faci nişte cumpărături. Ce mall alegi? Top of mind e AFI, unde merge toată lumea, dar parcă e cam aglomerat, SUN Plaza e tocmai în Berceni, Băneasa nici măcar nu e în oraş, Promenada n-are cinema decât vara, Mega Mall e (încă!) neterminat, Vitan şi Plaza sunt încă în şantier de renovare. Teoretic alegi ce mall e mai aproape, dar cum ştii care-i mai aproape, că la toate am văzut reclame cu „numai 7 minute de centrul oraşului”.

Dacă e să ne luăm după Google Maps, el zice că până la AFI faci 13 minute, până la Mega Mall tot 13 minute, până la SUN Plaza faci 12, iar Băneasa e la cel puţin 23 de minute distanţă de Universitate. Totul verificat în tipul săptămânii, pe la 11-12. Dar astea sunt poveşti, că nimeni nu merge la mall ziua în amiaza mare.

Aşa că într-o zi mai liberă mi-am făcut timp pentru una bucată experiment de accesibilitate. Din start vă spun că treaba asta cu accesibilitatea e relativă, până acum ceva vreme eram la doi paşi de AFI, acum sunt mai aproape de Mega Mall, iar firma la care prestez servicii e la o aruncătură de băţ de Mall Vitan. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Americanii au descoperit fotbalul (soccerul, cum îl numesc ei). Au început cu câteva vedete, uşor-uşor fiecare echipă are câte un jucător legendar care trece prin MLS. În 10 ani pun pariu că vor ajunge la un nivel competitiv decent, poate chiar o competiţie comună cu Champions League, deşi e complicată rău diferenţa de fus orar.

Totuşi, imaginaţi-vă ce ar însemna asta: un reality show de la început până la sfârşit. Îmi imaginez că astfel de cadre din vestiar ar fi folosite de americani în completarea interviurilor de la final. N-o să mai întrebe reporterii „ce v-a zis antrenorul la pauză?”, vom vedea direct o mică filmare montată în 40-45 de minute. Cum azi avem imagini de pe culoarul care duce la vestiare, probabil că în 10 ani se va intra în vestiar direct, ne vom da seama ce jucător nu părea să aibă chef, ce jucători erau motivaţi etc.

Dacă vreţi să urmăriţi întreg serialul produs de LA Galaxy pentru Steven Gerrard, găsiţi aici toate clipurile.

Acum nici 3 luni omul ăsta juca ultimele meciuri pe Anfield şi eu am avut norocul să-l văd live, ba chiar să şi fac poză cu el 😀

IN Casual stuff

Raheem-Sterling-signs-for-Manchester-City

Mă tot uit de câteva sezoane la tinerii fotbalişti care explodează la vârste fragede şi care aleg să plece la una dintre echipele burduşite cu vedete mult prea devreme. 90% din ei ajung să facă tuşa. Salah, Cuadrado, Jovetic, chiar şi Nasri, toţi s-au dus la nişte echipe mari la care n-au ajuns să joace prea mult. Am senzaţia că asta o să se întâmple şi cu Sterling, proaspăt transferat de la Liverpool.

Stau şi mă întreb ce e în capul acestor tineri. Văd care e soarta altor jucători tineri la echipele mari şi totuşi alerg să meargă acolo, probabil mergând pe principiul „ăla e fraier, eu sigur o să mă descurc mai bine!”.

Şi nu e un exemplu care se aplică doar în fotbal. Ştiu o mulţime de cazuri în care tineri cu BACul luat au dat la facultăţi pe care prieteni şomeri de-ai lor le absolviseră deja. Ok, a făcut Gigel Relaţii Internaţionale şi nu îşi găseşte de lucru. Şi Ninel a făcut tot Relaţii Internaţionale, e într-un internship la o bancă, poate îl bagă casier cu puţin noroc, dar ei sunt proşti. Eu o să fiu deştept şi o să îmi găsesc un loc de muncă în diplomaţie! Şi există cazul patologic, al celor care fac Dreptul şi care aleg să-i vadă pe cei 2-3-5000 de avocaţi şi să-i ignore pe ceilalţi 50.000 de jurişti cărora facultatea nu le-a folosit la nimic (am dat nişte cifre din burtă, dar înţelegeţi ideea).

Din păcate, nu luăm niciodată în calcul varianta mai proastă. N-avem un back-up plan, avem doar certitudini şi poveşti de succes.

 

Puterea exemplului

question_answer0
IN All Sports

treizecizero_studio

Adrian Ţoca e un nebun. S-a apucat să facă un site numai despre tenis, când oricum mai erau o grămadă. Şi în loc să îl umple cu statistici şi clasamente, s-a gândit să pună doar texte acolo. Şi a mai găsit alţi nebuni care să-l urmeze. Iar săptămâna asta a mai pus la cale o nebunie: a transmis live, seară de seară, interviuri cu sportivi, antrenori şi arbitri (!) de la turneul WTA BRD Bucharest Open. Adică un fel de Game, set and Mats transmis pe net.

BRD Tennis Insider a reuşit să facă la nivel de video ce face Treizecizero.ro în ceea ce priveşte publishingul. Adică să ofere un exemplu de calitate şi profesionalism. Sunt convins că prin puterea exemplului Adrian şi echipa Treizecizero au setat noi repere în presa românească, altfel nu i-ar da toată lumea drept exemplu pozitiv. Tot prin puterea exemplului am văzut că îşi conduce Adrian şi echipa de redacţie: muncind până în zorii zilei şi gestionând direct fiecare problemă apărută. Citeşte tot articolul

IN Muzici

mafiot_robbie

A fost un concert cinstit. Omul a venit, a urmat scriptul din mai toate concertele, n-a încurcat capitalele, a băgat Bohemian, a plecat acasă. Mie mi-a plăcut, de la peluză s-a văzut ca un concert din fotoliu cu ceva sonorizare bună şi un ecran de 120 de cm.

Mi-a părut rău de cei care au avut bilete la Normal Circle, unii erau mai aproape de parcul Izvor decât de scenă. La intrare unii încercau să facă schimb cu bilete la peluză, asta pe la 20:30, când oricum nu mai puteai ajunge la gard. Nasol cu apa, am încercat de vreo 2 ori să stau la coadă, era uriaşă, am renunţat. Aş vrea să-i cunosc pe cei care au dat 680 de lei pe un bilet la VIP, am chestii pe care cred că ar fi interesaţi să le cumpere.

My Way în seara asta este echivalentul Bohemianului cântat de Kanye la Glastonbury. Da, ştiu, sunteţi fanidemici, Robbie e cel mai tare, el oricum o cântă prost de obicei, am mai văzut înregistrări, dar acum a fost catastrofal. Cât stă pe piesele lui omul face show 🙂

PS: S-a publicat articolul cu „Cine este Lumi din Constanţa, misterioasa româncă de pe scenă” sau mai aşteptăm puţin?

Adversarul nevăzut

question_answer0
IN Casual stuff

competitie_inot

Un fluierat scurt, două, apoi trei, toate pe aceeaşi tonalitate, la fel de puternice. Antrenorul îi transmite sportivei din bazin că a fost ajunsă din urmă de adversare. Alte fluierături sacadate răzbat prin hărmălaia generală pe care înotătoarele n-o aud decât la final.

Înotul este unul dintre puţinele sporturi în care te baţi cu adversarul fără să-l vezi, fără să ştii clar care e situaţia în clasament. Aceste fluierături sunt singura informaţie care ajunge la sportivi în cele câteva zeci de secunde de competiţie, cel mult minute (pentru probele de rezistenţă). 20-30 de secunde în care dai tot ce ai mai bun, îţi împingi limitele sperând să scoţi cel mai bun timp. Citeşte tot articolul

Gospodar cu penthouse

question_answer0
IN Casual stuff

shutterstock_36946348_small

Căutam pe forumuri informaţii privind centrala electrică şi am dat peste cea mai tare poveste românească pe care o veţi citi astăzi.

Maistrul de la parter s-a debransat de la coloanele „normale” ale blocului si s-a bransat, din subsolul blocului, inainte de contorul nostru, al asociatiei. Are si el contor de apartarment montat cu sondele necesare cam la 1 metru de la bransarea la tevile principale. Plus ca si-a facut spatiu de locuit si din 2 incaperi din subsolul blocului, zidind intrarea din subsol si avand acces din locuinta lui in  aceste incaperi din subsol prin spargerea planseului din locuinta lui, in zona bucatariei. Si pe aceste doua incaperi le-a dotat cu un calorifer mic din tabla de otel dar si aici are incalzire in pardoseala cu teava de cupru. El stand la parter, in spatele blocului, si-a zidit o anexa de-a lungul apartamentului sau (cred ca un apartament cu doua camere are lungimea de 10 metri) si lat de vreo 1,5 metri in care si-a montat calorifere cat am eu in toata locuinta mea cu 3 camere. Anexa asta o foloseste ca bucatarie. In toata locuinta lui pe jos este gresie, iar la subsol doar betonul finisat. Bravo lui, om gospodar, dar presedinta blocului a descoperit in ianuarie la contorul nostru ca in loc de 4500 de litri/ora, cat este necesar debitul de apa pentru calorifere la un bloc cu 20 de apartamente, contorul arata 9120 de litri /ora. Am uitat sa va spun ca si-a taiat usa in zid in spatele blocului si are acces direct din anexa (bucataria) zidita in locuinta lui si prin spatele blocului.

In plus si-a mai spart si tot zidul dintre bucatarie si baie si din acel spatiu si-a facut doar baie. Nici pentru demolarea asta nu are nici o autorizatie de la primarie.

Aveam eu o glumă cu tata, că dacă ne supărăm mai construim un etaj pe acoperiş, dar omul ăsta din Timişoara văd că a luat-o în serios.

De aici.

Foto: Penthouse via shutterstock

IN Casual stuff

Mi-am dat seama că, după mai bine de 12 ani de locuit cu o centrală termică în casă, viaţa e pustiu dacă nu ai apă caldă la o apăsare de buton şi căldură din octombrie până în aprilie. Şi cum 35 de moşi şi babe sunt greu de convins că e ok să-ţi pui centrală şi nu le aduci bomba pe scară, iar ţeava de gaze până la etajul 10 costă cât jumătate de Logan, mă gândesc să montez o centrală electrică.

Am făcut ceva cercetări, dar am nevoie de o părere de la cineva care ştie cazuri concrete de oameni cu centrală de-asta. Ce sugestii aveţi privind puterea? Eu mă gândesc la una de 9kw, cea de 6kw cred că e la limită pentru un apartament. Costuri pe perioada iernii? Alte idei? E diferenţă mare faţă de o centrală pe gaze? Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Am fost azi până la Eventim să ridic nişte bilete şi am stat la o coadă uriaşă. Nu, nu vine U2 în România, oamenii stăteau să-şi ia banii înapoi după anularea I am the rocker. Dacă vă pasionează fenomenul ăsta rock ştiţi deja că acum câteva luni s-a anunţat un eveniment la care urmau să vină nişte şmecheri să cânte în cadrul unui festival la Romexpo. Vorbim de Dream Theater, o trupă care, zice-se, sună live exact ca pe CD, vorbim de Carcass, Soulfly şi alţii. Din păcate, Phoenix Entertainment a anulat festivalul cu o zi înainte de debut şi a gestionat destul de prost situaţia din punct de vedere al comunicării. Mai exact, n-au comunicat deloc până în ceasul al 12-lea, când au dat-o piaristic spunând că nu s-a anulat festivalul, doar că nu mai sunt 15 trupe sunt doar 3, nu mai e la Romexpo şi nu mai e festival.

Oamenii nu sunt ţepari, asta e clar, au organizat o grămadă de evenimente ok, doar că de data asta vânzările au fost sub aşteptări. Se vorbeşte despre 750 de bilete vândute pentru un festival anunţat în februarie. Numele erau măricele pe nişa asta, deci ar fi trebuit să existe muşterii. Cu toate astea n-au fost prea mulţi. Iar un astfel de eveniment ratat face ca agenţiile de booking să strâmbe din nas când aud de România şi să ceară mai multe garanţii înainte să bată palma pentru un concert. Cum organizatorii de la noi n-au bani de avans, probabil că situaţia se va înrăutăţi de la an la an, până o să ajungem să mergem doar la Smokie, BZN şi Al Bano în România.

Meniu