IN Filme

Unfinished business – Una din comedioarele extrem de uşoare făcute de Vince Vaughn, cele care te fac să te miri că omul ştie să joace în True Detective. Vaughn e un antreprenor semi-ratat care încearcă să câştige un contract ca să nu intre în faliment. Ajunge în tot felul de situaţii absolut tembele, la care zâmbeşti dacă eşti în dispoziţia potrivită. Merge văzut dacă n-aveţi altceva mai bun de făcut.

The Second Best Exotic Marigold Hotel – De obicei niciun sequel nu se ridică la nivelul filmului iniţial, dar Marigold Hotel e una din excepţii. Deşi nu se schimbă mare lucru din personaje şi acţiune, reuşeşte să vină cu o poveste total nouă. Amuzant, impresionant pe alocuri, un film de la care pleci cu un mare zâmbet pe faţă.

IN Casual stuff

podul_minciunilor

Seniorii au fost în concediu prin ţară, prilej să-mi lase mie cheile de la moşie şi să fac pe ghidul prin telefon pentru obiective turistice şi cârciumi #dinRomânia. Şi prilej să râd eu tinereşte, pe sub mustăţi, că merg de câţiva ani în aceleaşi locuri, la o pensiune în Maramureş, la alta pe la Vatra Dornei, pe la Horezu şi aşa mai departe. Ce-i drept, am moştenit şi eu conservatorismul ăsta, dar uneori mă plictisesc şi încerc să mai schimb. Au vrut şi ei să încerce asta, au făcut rezervare la Bistriţa la ceva pensiune. Când au ajuns acolo:

„- Păi ştiţi, sunteţi notaţi aici de câteva săptămâni, scrie şi că aţi confirmat, dar noi avem două grupuri, firme în team-building care au vrut să-şi prelungească şederea, aşa că toate camerele sunt ocupate. Dar dacă vreţi vă recomandăm unde să vă cazaţi prin apropiere.” Citeşte tot articolul

IN Branded

shortups_mastercard

Că tot vorbeam recent despre scurtmetraje, sâmbătă, 4 iulie, are loc ShortsUP – Noaptea lungă a filmelor scurte, ediţia a 7-a. Vestea bună e că nu se mai organizează în aer liber (acum câţiva ani a fost o mega-furtună fix în seara evenimentului), ci în Pavilionul Central de la Romexpo.

Pe lângă proiecţia propriu-zisă de scurt metraje, care va ţine vreo 6 ore, sunt tot felul de activităţi multimedia pe care le puteţi experimenta în pauzele dintre filme.  Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Am fost şi eu la medic şi am folosit cardul de sănătate zilele astea, am rămas mirat de hibele pe care le are întregul proces. Trăiam cu senzaţia că vezi ce îţi notează doctorul în fişă, poate chiar că primeşti o foaie pe care e notată consultaţia şi concluzia. Însă lucrurile nu stau deloc aşa. Dai cardul, zici PIN-ul (ok, teoretic ar trebui să-l introduci singur), medicul notează chestii în fişa ta medicală şi gata. De unde ştiu eu că n-o să mă trezesc că figurez cu cine ştie ce analize efectuate? La stomatolog procesul e acelaşi, deci e foarte simplu să-ţi treacă o extracţie în loc de plombă.

Am auzit că prin mediul rural cardurile nici nu pleacă de la medicul de familie, pentru că oamenii bătrâni nu vor să le piardă, aşa că le lasă pe mâna medicilor, care pot înregistra orice fel de activitate acolo. Cine o să descopere?

Asta ca să nu mai spun că serverele la care se conectează farmaciile pentru a elibera reţete compensate se mişcă de parcă ar avea hostingul în State.

Uneori am senzaţia că tot sistemul ăsta s-a implementat ca să mai facă cineva nişte bani din aparatură.

IN Casual stuff

why_not

La începutul anilor ’90 s-a numit Why Not şi era cea mai cool discotecă a acelor vremuri. Acolo mergeau vedetele, de acolo se auzeau poveştile mondene. Why Not şi Vox Maris erau la mijlocul anilor ’90 ce au fost Bamboo şi Fratelli pentru anii 2000.

Pe urmă s-a numit Chaos, Jukebox, Becker Brau Live Music, Escape, iar Why Not şi, într-un final, Club LIVE. Am făcut acolo balul bobocilor la liceu, am organizat un bal de Valentine’s Day, am fost la o grămadă de concerte, îi ştiam fiecare colţişor. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

spalatorie-lukoil-01

Am tot auzit pe la prieteni despre spălătoriile „cu jetoane” care s-au deschis la unele benzinării şi cum astăzi aveam o urgenţă, am zis să încerc sistemul. Am lăsat azi-noapte Hoimobilul sub un dud, iar dimineaţă am găsit maşina plină de buline mov. Aşa că am oprit la un Lukoil să curăţ petele respective. N-aveam timp să stau la spălătorie, plus că erau nişte nori ameninţători, aşa că n-avea sens să spăl maşina.

Din câte am auzit, sunt două variante pentru spălătoria self-service în benzinărie: OMV şi Lukoil. La OMV preţul unei fise de 3 minute este 5 lei, la Lukoil pentru 2 minute plăteşti 2,9 lei. Adică la Lukoil este puţin mai ieftin. Să zicem că iei 6 minute, câte ai nevoie pentru o spălare de bun simţ, la OMV te va costa 10 lei, la Lukoil 8,7 lei. Citeşte tot articolul

IN Sunday's Media Recap

Aplicaţia Messenger este disponibilă fără un cont de Facebook ataşat. Detalii.

Microsoft lansează Office pentru Android. Detalii.

Programul de granturi Google pentru ONGuri s-a lansat şi în România. Detalii.

S-a lansat Ghidul de Pitch pentru clienţii care vor să lucreze cu agenţii de advertising. Detalii.

Alte ştiri pe scurt: Snapchat Video Ads, Instagram Location Search, raport despre termenele de plată, TNT se lansează în toamnă în locul TCM, eSky.ro pe Android, Google News Lab.

IN Filme

ted_exmachina

Ex Machina – un SF foarte interesant, cu un patron diliu, un angajat deştept care se prinde de câteva chestii şi un robot cu inteligenţă artificială. Un viitor oarecum înfricoşător, cu roboţi care manipulează, simulează sentimente şi reuşesc să-şi îndeplinească scopurile. Nu m-am dus la cinema cu aşteptări foarte mari, însă a fost o surpriză plăcută.

Ted 2 – Mark Wahlberg îşi mai face un capriciu cu partea a doua din Ted, după ce a reuşit să scoată pe marile ecrane Entourage. Am râs destul de mult la unele faze, nu sunt doar alea din trailer. Din păcate ţine puţin cam mult, sunt vreo 20 de minute de umplutură, o oră jumate ar fi fost suficient. Oricum, merită văzut în cinema, o să vă distraţi copios.

IN Teatru

fits_2015

Am reuşit să ajung şi anul ăsta câteva zile la FITS, chiar dacă nu s-au aliniat planetele pentru weekend. Din programul pe care mi-l făcusem iniţial, n-am mai prins bilete la Lecţia, aşa că mi-am mutat atenţia pe West Side Story şi Fabulele urbane ale lui Afrim. Dar la Sibiu nu ajungi niciodată doar la spectacolele pe care ţi le-ai programat, mereu te întâlneşti cu oameni care îţi recomandă tot felul de moduri în care îţi poţi umple timpul. Aşa am ajuns la „Mai presus de Fado„, un concert extrem de liniştitor, susţinut de nişte artişti iberici, genul de muzică ce îţi permite să admiri Biserica Romano-Catolică din piaţa Mare într-o atmosferă deosebită.

A urmat „Imagine all the people„, pus în scenă de Gigi Căciuleanu la Opera Naţională din Iaşi. Singura legătură cu Beatles este dată de titlu, care de fapt nici el n-are nicio legătură cu englezii. Iar pentru un necunoscător într-ale dansului e destul de greu de digerat un spectacol ca ăsta. Sigur, anumite porţiuni sunt foarte bune, spectaculoase, dar altele m-au lăsat cu un mare semn de întrebare. Ghinionul meu să nimeresc în timpul săptămânii la festival, atunci când sunt mai multe chestii „pentru cunoscători”, dacă mergeam în weekend sigur dansam şi cântam cu tot felul de trupe aduse pentru tot poporul 🙂 Citeşte tot articolul

IN Caterinci

Mă uitam zilele trecute la ce-au mai scos norvegienii de la Ylvis (ăia cu What does the fox say?), tocmai găsisem o melodie mişto pe care să i-o dedic unui prieten când am dat peste frumuseţea asta.

Ceea ce m-a dus la acest clip. Pot afirma, fără să stau pe gânduri, că este cea mai lipsită de utilitate producţie video din spaţiul carpato-danubiano-pontic. Ceea ce au observat şi băieţii de la Ylvis.

IN Casual stuff

La fel ca şi presa scrisă, radiourile de la noi mi se par în moarte clinică de mult timp. Matinalele atrag publicul, sunt programele cele mai promovate şi presupun că îşi împart cea mai mare parte a ascultătorilor. În contextul ăsta, singurul radio care s-a diferenţiat în ultimul an mi se pare a fi EuropaFM. Au venit cu o alternativă de bun-simţ pentru matinal, însă nu s-au oprit aici. Venirea lui Moise Guran şi cea a Andreei Esca au adus noi puncte de atracţie pentru un radio care se cam prăfuise.

În momentul de faţă pun mare accent pe comunicare, însă mult mai importantă mi se pare grila de programe. Îmi aduce aminte de ProFM-ul anilor 2000, care avea matinalul cu Dobro şi Wilmark, 13-14 cu Andrei Gheorghe şi încă 2-3 emisiuni interesante săptămânal. Sunt curios dacă evoluţia asta s-a văzut şi în audienţe, sper să fie aşa. E foarte important să avem un pol cu adevărat independent şi liberal în presă, că de televiziuni, radiouri şi ziare pesediste ne-am cam săturat.

Meniu