Abonează-te la newsletterul Maison Créative ca să afli ce evenimente ți-am pregătit

A venit vara, acoperă-ţi gura cu ceva

question_answer1 comentariu
IN Casual stuff

A dat căldura, mergem cu geamurile deschise. Mare atenţie la înjurături, acum nu le mai auziţi doar voi!

M-am surprins azi înjurând cu patos în dreptul unei staţii de tramvai. S-au întors câţiva cetăţeni contrariaţi. M-am făcut mic în scaun şi i-am dat pedală.

N-am fost la fel de norocos acum vreo 2 veri, când mă plimbam nestingherit prin oraş cu geamurile coborâte de tot. Nu era nici o zi din aia de aer condiţionat, dar era păcat să merg cu geamurile închise. Păsărelele ciripeau, soarele strălucea, semaforul arăta culoarea verde şi pe un bulevard îngust un taximetrist dobitoc s-a oprit pe mijlocul drumului să lase o cucoană. Tuta din faţa mea n-a avut tupeu să-l depăşească (deşi maşinile din sens opus erau la distanţă mare) dar după claxoanele ălora din coloana care deja se formase, a trecut. Când depăşeam şi eu, am tras o înjurătură taximetristului care nu binevoise să tragă mai aproape de trotuar. Geamul meu din dreapta deschis, geamul taximetristului deschis. Tuta a pus frână violentă la galben, eu abia am reuşit să nu intru în ea. Şi m-am trezit cu taximetristul lângă mine, blocând toată strada.

Am dat din colţ în colţ şi când s-a făcut verde am tăiat-o, dar de-atunci am grijă să înjur cu delay 😀

Câţi utilizatori aveţi?

question_answer0
IN Casual stuff

Era o vreme în care mă agitam foarte mult cu internetul şi social media. Eram convins că lucrurile vor evolua şi vom putea face în scurt timp toate chestiile mişto care se fac afară. Până când am vorbit cu un om mai deştept şi mai relaxat decât mine care mi-a spus că social media nu e o miză reală momentan în bugetele de marketing. Pentru că acoperirea e mică şi implicit bugetele sunt şi ele la fel de mici, sunt nişte bugete de test.

Vreo 2 ani mai târziu ajung să-i dau dreptate omului, pe măsură ce continuăm să ne agităm în apă mică. Câţi useri de Twitter sunt în România? Vreo 50.000, din care 15.000 activi. Câţi de Foursquare? Vreo 40.000. Ştiţi cât înseamnă asta pentru un brand FMCG? Cam un sfert de cartier bucureştean. Aţi văzut pe cineva că bagă bani pentru o campanie dedicată la voi la bloc?

De exemplu, pe FoursquareMap.ro aflăm că există 6 useri de Foursquare în judeţul Harghita. Mişto! Hai să facem o campanie acolo! Sau în Teleorman, că sunt 4 useri. E bine să fii într-o reţea de la început, e bine să fii pregătit, dar e important să-ţi asumi că e o joacă. Un brand FMCG poate să-i convingă pe toţi utilizatorii de Twitter din România să cumpere produsul X, tot n-o să se simtă în vânzări.

Când vă mai entuziasmaţi cu o reţea socială, încercaţi să aflaţi care e numărul de utilizatori din România. Şi-o să vă daţi seama de ce se bate lumea pe cei aproape 5 milioane de useri ai Facebook.

Mişto

question_answer3 comentarii
IN Advertising/PR

Până acum Bergenbier n-a rupt gura târgului pe online, sau poate că nu-mi aduc eu aminte. Dar campania cu OBR îmi cam place. Pentru că e o „declinare” foarte bună a campaniei de pe TV, pentru că îmi plac clipurile, pentru că fredonez obsedant melodia aia de la final. Nota 9,50 pentru copywriting. Mi-ar plăcea să existe ceva mai multe chestii de făcut în aplicaţia de pe Facebook, dar presupun că sunt în lucru. Evident, cel mai bun blogger-actor e Augustin Radu 🙂 Mai jos aveţi toate clipurile: Citeşte tot articolul

2000

question_answer6 comentarii
IN Casual stuff

Şi iată că am ajuns şi la postul 2000. În curând o să se împlinească şi ceva mai mult de 5 ani de blogging pe wordpress. Iar prin septembrie 5 ani pe .ro.

Oare să dau party? Mă gândesc să cer o sponsorizare de apă plată. Şi poate nişte biscuţi belVita 🙂

Vă mulţumesc pentru atenţie. Continuăm.

Câteva concluzii după jurizarea la RoBlogFest

question_answer8 comentarii
IN Web

Am parcurs o grămadă de bloguri zilele astea şi, pe măsură ce le punctam, am reuşit să notez câteva idei.

– un blog nu poate să fie şi de business, şi corporate, şi de comunicare (sau poate, dar e mai greu să performeze în toate domeniile)

– nu toţi jurnaliştii care au un wordpress instalat pe un domeniu au „blog de jurnalist”; e ca şi cum ai spune că fotograful X are un blog de fotograf pe care scrie despre fotbal (fără să pună poze).

– există foarte puţini jurnalişti care chiar scriu articole documentate pe blogurile lor, majoritatea au un blog personal şi întâmplător sunt şi jurnalişti. Citeşte tot articolul

Arhanghelii Literaturii Române (17)

question_answer3 comentarii
IN Arhanghelii

Cred că prima chestie care m-a dat pe spate la Şcoala Centrală au fost dulapurile. Pe holurile şcolii erau nişte dulapuri de-alea cum au toţi liceenii în filmele americane. Sau, mă rog, aproape ca alea. Varianta românească (şi, deci, adaptată) presupunea că fiecare 3-4 elevi erau obligaţi să împartă câte un dulap – din lipsă de spaţiu. Holurile erau mici, dulapurile erau puţine şi oricum nu aveau acces decât elevii de liceu (la Şcoala Centrală sunt clasele 1-12). Citeşte tot articolul

Ce se va întâmpla atunci?

question_answer4 comentarii
IN Politics

Mă interesează prea puţin discuţiile politice din ultima perioadă. Aştept să se liniştească apele, n-am răbdare să urmăresc live toate mişcările. Totuşi, nu pot să nu observ cum amintim sistematic de comunism. Cutare e UTCist, cutare a fost membru PCR, i-am văzut eu carnetul! Altul e pui de securist, îl ştim noi.

Etichetele astea vor mai fi valabile 10-15 ani. Vine generaţia noastră, a celor născuţi liberi. Atunci nu vom mai putea pune etichete: UTCist, PCRist, Securist. Ce-o să se întâmple atunci? Cum vom justifica impostura şi mediocritatea clasei politice? Cum vom explica impotenţa şi furtul? Ăia ce vor mai fi? Copii de securişti, utecişti, pecerişti? Şi după ei cum vom mai explica neajunsurile următoarei clase politice?

Deunăzi Adrian Ciubotaru scria că în Slovenia şi Ungaria lucrurile s-au schimbat în bine, în timp ce noi încă ne justificăm problemele dând vina pe moştenirea comunistă. Mai spunea că după 20 de ani de la Revoluţie încă nu ne putem reveni, dar că scuza comunismului se pierde din moment ce există alte ţări care stau drept contra-exemplu. Mi se pare că premisa e greşită. Sunt convins că dincolo de etichete am depăşit perioada comunistă şi ne-am întors la obiceiurile de la începutul secolului al XX-lea. Atunci nu existau UTCişti, PCRişti sau Securişti, însă exista corupţie, exista traseismul politic, trădări, dosare „acoperite”, baroni şi existau inclusiv contracte dubioase cu statul.

Aştept liniştit să treacă vremea celor pe care îi etichetaţi drept comunişti. Abia atunci vă veţi da seama că maladia lor nu era comunismul, ci adoptarea unei forme maligne de capitalism.

E trist, sper că vă daţi seama

question_answer13 comentarii
IN Advertising/PR

Când apare o reclamă de 2 minute în care mulţi timpi sunt irosiţi şi care n-o să fie prea des integral pe TV, dar care ni se pare mişto, înseamnă că e nasol.

Când asta e singura reclamă mai de Doamne-ajută de pe TV, înseamnă că stăm cam prost cu execuţiile în ultima vreme.

Când e de ajuns să apară pe sticlă un spot de acum 12 ani pentru ca respectivul brand să înceapă să rupă în vânzări, înseamnă că e trist rău de tot.

Chiar nu mai pune nimeni mâna să facă o reclamă bună?

De ce sunt importante după-amiezele?

question_answer10 comentarii
IN Caterinci

belvita

Evident, din mai multe motive.

Cei care mă cunosc ştiu cât de important e pentru mine somnul de după-amiază. Dorm măcar o oră oriunde aş fi: la mare, la munte, în Deltă. Şi după un asemenea somn, am nevoie de ceva care să mă pună pe picioare, mai ales că uneori iau masa de „prânz” mult după orele 18:00. Aşa că am nevoie de ceva care să mă ajute să rezist până la cea mai importantă masă a zilei. Recent am primit o cutie din biscuiţii ăştia noi cu afine. Sortimentul cu cereale şi lapte ştiu că i-a înseninat dimineţile lui Adrian, aşa că m-am bucurat ca un copil dintr-o ţară fără autostrăzi când am primit cadou cutia de mai sus.

I-am încercat doar cu lapte, dar am fost mulţumit de rezultatul final. Am observat că sunt mai „legaţi” decât ceilalţi biscuiţi din gama belVita Start şi cred că asta se întâmplă de la afine. Eu chiar am supus biscuiţii ăştia la tot felul de probe. Ai zice că au fost biscuiţi-experiment (ceea ce nu e prea departe – de adevăr).

Ştiu că biscuiţii ăştia sunt pentru micul-dejun, însă eu mă folosesc de ei după-amiază tocmai pentru că au eliberarea treptată de carbohidraţi. Îmi dau stropul ăla de energie cât să mai rezist până la masă.

Atenţie! Nu vreau să fac reclamă (adică aş vrea, dar nu mă bagă nimeni în seamă). Oricum, chiar sunt mai buni biscuiţii ăştia decât celelalte sortimente. Descoperindu-i eu am simţit că mi se schimbă viaţa, a fost ca un drum iniţiatic. Şi nu te-ai aştepta la aşa ceva de la nişte biscuiţi.

Sunday’s Media Recap

question_answer0
IN Sunday's Media Recap

Ştirea săptămânii e legată de eJobs.ro care a fost cumpărat de trustul Ringier. Detalii.

CNA a aprobat licenţa pentru Acasă Gold, un nou canal de telenovele din cadrul Media Pro Group. Detalii.

S-a deschis iStyle Băneasa – cel mai mare magazin cu produse Apple din Sud-Estul Europei. Detalii.

Intact Interactive se restructurează şi devine Digital Antena Group. Noua companie va fi condusă de Augustin Roman. Detalii.

Golin Harris a trecut la modelul de organizare g4, implementat deja de reţea în SUA, UK şi Suedia. Detalii.

V+O Communication a lansat Briefcase, o agenţie de BTL ce va fi condusă de Dan Mogoşanu. Detalii.

Alte ştiri pe scurt: s-a închis GoldenDeals.ro, ThinkDigital vinde spaţiu publicitar pe Skype, OTV intră în insolvenţă, s-a lansat Digital Marketing Report 2012 şi s-a deschis prima agenţie de PR în Libia.

Cele două filme de sâmbătă

question_answer0
IN Filme

Wanderlust – e o comedioară cu Jennifer Aniston şi Paul Rudd despre un cuplu care trebuie să se mute din New York şi nimereşte într-o comunitate de hipioţi puţin săriţi de pe fix. Jennifer Aniston e o figurantă, rol pe care l-a jucat toată viaţa, Paul Rudd are un frate gherţoi iar singura care se remarcă în film e Malin Akerman (nu că ar face vreun rol de Oscar). Sunt câteva poante la care zâmbeşti, selectate oricum în trailer. Bun pentru o seară de la începutul săptămânii.

La source des femmes – cel mai nou film al lui Radu Mihăileanu e excelent. Parcă mai profund şi mai serios decât Le Concert, mai aproape de Va, vis deviens. Într-un sat din Africa de Nord (Maroc-Algeria-Tunisia) tradiţia spune că femeile trebuie să aducă apa, pentru că face parte din nevoile casei, iar femeile sunt cele care îngrijesc casa. Numai că suntem în secolul 21 şi multe sate au apă curentă. Fiind secetă, bărbaţii nu pot munci pământul, aşa că stau toată ziua şi joacă cărţi în timp ce femeile sunt nevoite să aducă apa de la un izvor aflat la câţiva kilometri depărtare. Până când personajul interpretat de Leila Bekhti propune o revoltă. Mergeţi să-l vedeţi cât mai repede.

Sociale

Dă-mi un ecler!

Cumpără de pe eMAG cu acest link

Ce mai zice lumea.

Descarcă gratuit eBook-ul

ebook Digital Recap 2022
Hoi.La.Minut

Pe scurt:

Statistici TopBlog

Clasament TopBlog
Meniu