IN Sunday's Media Recap

La începutul săptămânii s-a lansat Google Engage, program menit să educe piaţa de publicitate online din România. Detalii.

Tot săptămâna asta Google a făcut update la Gmail şi Reader. Şoc şi groază! Sunt puţin cei cărora le plac schimbările. Detalii.

Mediafax Group iese în stradă pentru a vinde ziare şi reviste oamenilor obişnuiţi. E prima acţiune de acest gen de când Orlando Nicoară conduce grupul. Detalii.

Borsec e numărul 1 în clasamentul celor mai tari branduri din România. N-aş putea să vă spun de ce. Detalii.

Marţi s-a lansat GetLokal.ro, ceva site de recomandări din Bulgaria. În România coordonatorul proiectului va fi Mihai Dragomirescu. Detalii.

La sfârşitul săptămânii Tudor Totolici şi Ionuţ Munteanu anunţau Şcoala de Internet.

Alte ştiri pe scurt: Vama a lansat pe Facebook noul clip, cu downloadul piesei pentru fani, înscrierile la Şcoala ADC sunt aproape de final, Naumovici a spus povestea spotului Teletech la Adbreakul de miercurea trecută, grupul PRO continuă să dea afară oameni, iar  Bobby Voicu reia Internet Lynx alături de Răzvan Baciu.

IN Casual stuff

Eram la o citronadă cu Arhanghelii şi am descoperit la Edi un joc foarte mişto: Flick Kick. E disponibil pentru iPhone şi Android, atât în varianta free (care e cam naşpa), cât şi în varianta plătită (care e vreo 3 lei).

Trebuie să dai cu degetul pe ecran astfel încât să trimiţi o minge în poartă. Pe parcurs apar diferite obstacole (portar, zid, diverşi jucători) şi trebuie să imprimi diverse efecte mingii. Momentan sunt la highscore 60 😀

Chiar, mai ştiţi iepuraşul? :))

IN Casual stuff


Foto via

Acum vreo 2-3 ani s-a făcut consiliu de familie şi s-a hotărât că ne trebuie un aspirator nou. Cel vechi încă rezista, dar nu prea mai se mai găseau saci de unică folosinţă.

Pe principiul românesc „suntem prea săraci ca să ne luăm ceva ieftin”, tata a stabilit că trebuie să luăm ceva bun. Ceva bun, adică scump. Căutarea a durat mai mult decât preselecţiile pentru Vocea României şi XFactor la un loc. După câteva zeci de modele studiate, tata l-a ales pe ăsta din imagine. Un Zelmer nu-ştiu-de-care. Cert e că scrie „Profi” pe el. E din categoria semi-profesionale, spală pe jos, spală covoare şi cu toate astea noi îl folosim doar la aspirat. Cred că am spălat de vreo 2 ori cu el.

Rău nu e, însă e foarte greu de întreţinut. Extrem de greu. Durează cam o oră să-l cureţi (fie că o faci înainte să aspiri, fie că îl cureţi după ce ai aspirat). Şi sunt tot felul de filtre care trebuie curăţate, trebuie să-ţi bagi mâinile în praf. Horror. Degeaba îşi face treaba bine dacă te pune la atâta muncă. Şi a mai costat şi vreo 800 de lei.

Acum câteva luni i-am luat bunică-mii un aspirator neprofesional, care nu spală pe jos, care nu are putere aşa mare şi care a costat doar 300 de lei. Are un bol transparent în care se stânge mizeria. Îl scoţi, îl goleşti, aspiri. Un fel de plug and play. Mult mai mişto.

Scriu rândurile astea pentru că tocmai am încheiat procesul de aspirare şi
1. m-am muncit o grămadă
2. sper să impresionez vreo piaristă cu îndeletnicirile mele casnice

IN Casual stuff

Poate se întâmplă de mai mult timp, însă eu acum am observat că cei de la Coca-Cola trimit updateuri targetate pe zone geografice. Pentru România în română şi probabil pentru fiecare ţară în parte în limba care se vorbeşte acolo. Nu e nimic spectaculos, ştiam că se poate, ba chiar am folosit-o de câteva ori pentru un client, dar nu era o politică obişnuită. Şi n-am prea întâlnit asta în general. De obicei ştiţi cum e: există câte o pagină locală administrată de câte o agenţie după cum se poate. Coca-Cola are o altă abordare. Sunt curios cine se ocupă de pagina respectivă. Cred că e o provocare interesantă pentru agenţia respectivă, mai ales la nivel de documentare. Citeşte tot articolul

IN Muzici

Sursa foto

Aceasta este o chitară bas. În mod normal, ea are 4 coarde şi se ciupeşte în zona albă cu o mână, în timp ce cealaltă mână e pe tastieră (sau gât). De unde făcea muzică (pentru că asta făcea) Victor Bailey acum 2 seri în Hard Rock Cafe? Cam de unde voia el. N-am mai văzut până acum o chitară bas folosită chiar dintr-un capăt în celălalt. Şi am privit ceva muzicieni buni de-a lungul timpului. E adevărat ce îmi zicea un prieten chitarist: îţi trebuie talent pentru a fi un chitarist bun, dar îţi trebuie de 10 ori mai mult pentru a fi un basist bun. Citeşte tot articolul

IN Advertising/PR

Când eram mic, acţiunile de responsabilitate socială constau în plantarea unor pomi, împărţirea de jucării şi alte donaţii care mai apoi intrau seara, la jurnal, în pauzele publicitare. Compania anunţa că a plantat un număr de pomi, a donat un număr de obiecte, a îmbrăcat un număr de copii. Şi lucrurile se opreau aici din perspectiva publicului larg.

Internetul a schimbat lucrurile şi a modificat perspectivele. Au apărut proiecte ample, platforme de CSR susţinute de diferite branduri sau asociaţii. Îmi vin acum în cap Ţara lui Andrei (Petrom) şi Voluntar de profesie (Vodafone). Au mai apărut şi campanii punctuale în care valoarea donaţiei e condiţionată de anumiţi indici de performanţă pe care îi atinge demersul respectiv. Recent, editura ALL a donat câte o carte pentru fiecare comentariu de pe anumite bloguri şi câte 5 cărţi pentru fiecare post scris în cadrul campaniei. Floria, business-ul lui Mugur Frunzetti, a plantat câte un copac pentru fiecare 100 de buchete vândute.

Mai nou, Maguay donează câte o pâine pentru fiecare fan nou de pe pagina lor de Facebook în intervalul 1-30 noiembrie. În luna decembrie se vor face calculele iar donaţia va merge la o casă de bătrâni sau o altă instituţie care are nevoie de ajutor. Citeşte tot articolul

Nu sunt singurul

question_answer0
IN Advertising/PR

Ana Matei a scris un articol despre Blog Advertisingul din România. O serie de observaţii care acoperă destule probleme din piaţa de marketing şi comunicare online. Mi-am permis sa iau o idee care mă doare şi pe mine foarte tare şi despre care am scris aici.

Mai sunt și alte probleme în campaniile de blog advertising din România, printre care trebuie să menționez legăturile profesionale ale bloggerilor cu unele agenții de PR, care odată ce se transformă în relații de prietenie periclitează rezultatele campaniei. Culmea, nu vorbesc de top 10 bloggeri din România, ci de bloggeri cu 100-200 de unici pe zi care sunt selectați în campanii fără ca linia lor de comunicare pe blog să se potrivească cu cea a mărcii și fără să aducă o plus valoare în acea campanie. Observ tot mai multe cazuri în care selecția bloggerilor invitați în campanie devine aproape hilară, în sensul că agențiile nu văd mai departe de unici și aleg bloggeri care nu numai că nu se potrivesc cu mesajul campaniei, ci chiar sunt la polul opus.

Cred că ar fi util să scriem în fiecare săptămână despre asta. Până se schimbă ceva.

IN Educatie&Literatura

Pentru că din când în când uităm cum se scrie corect în limba română, să ne reamintim împreună cum se declină corect pronumele demonstrativ „acelaşi„:

Acelaşi blogger
Aceeaşi piaristă

Aceiaşi bloggeri
Aceleaşi piariste

Deci dacă vorbim de un singur blogger, avem forma acelaşi. Dacă e vorba de mai mulţi bloggeri, forma corectă e aceiaşi.

La piariste e mai simplu: aceeaşi piaristă, dacă e una singură. Aceleaşi piariste, dacă sunt mai multe.

De cele mai multe ori apar confuzii între forma de masculin plural şi cea de feminin singular (aceiaşi – aceeaşi).

În plus, dacă ştiţi că faceţi greşeli, instalaţi extensia de Dexonline (linkul e pentru Google Chrome) şi căutaţi de fiecare dată când sunteţi nesiguri.

IN Redescopera Romania

Deja celebrul „în 5 minute plecăm” al lui Bobby.

Focul de pe ogoare şi telefonul la 112.

Clubul din Târgovişte.

Slujba de Înviere într-un sat pe lângă Baia Mare.

Lacătul de la casa memorială Ciprian Porumbescu.

Afurisita aia de lapoviţă care ne-a prins în telescaunul spre Cascada Cailor.

O nebuloasă, un augustin, un mihălţianu, un doru, un bobby, un răzvan. Detalii aici.

#laceaun

Ţeava

Partida de fotbal cu băieţii la Sâmbăta de sus.

„Mergem mai departeeee” by MC Muggur.

 

Nu vreau să vă mulţumesc, ar însemna că s-a terminat ceva. Mai bine o lăsăm aşa, cu trei puncte de suspensie…

IN Muzici

Weekendul care vine începe a 6-a ediţie de SoNoRo, festivalul internaţional de muzică de cameră (dacă nu mă înşel, singurul din România). SoNoRo e un fenomen în continuă transformare un eveniment care a crescut foarte mult în ultimii 3 ani. Poate că uneori a fost prea bruscă trecerea de la un nivel la altul, însă rezultatul este satisfăcător: SoNoRo a devenit un punct de reper în muzica clasică din România după doar 6 ediţii.

Anul trecut n-am înţeles modificarea de poziţionare, speram să nu devină un eveniment elitist. Acum văd că preţurile biletelor sunt între 20 şi 100 de lei, ceva mai mici decât anul trecut. Însă SoNoRo a reuşit să devină un eveniment cu ştaif. A rămas în program şi concertul de la Catedrala Sf. Iosif, au apărut şi alte spaţii de desfăşurare interesante. Programul complet e aici.

Anul acesta vor avea loc 19 spectacole în 5 oraşe diferite. Bucureştiului i se alătură Braşovul, Bistriţa, Cluj-Napoca şi Iaşii. Informaţii privind biletele sunt aici. Îmi permit să vă recomand spectacolele I Had a Dream şi Reflecţii Imagini în nisip – la BNR.

IN All Sports

Martinovici nu e cel mai bun jucător al Stelei. Nici n-a pretins asta vreodată. N-a zis că e stelist până la moarte, aşa cum au spus Pleşan şi alţii ca el. Nici măcar n-a zis că Steaua e echipa lui de suflet.

Martinovici a declarat mereu că îşi ştie defectele, că îi lipseşte viteza, că mai are de lucrat la multe capitole. Chiar şi acum, după tot ce s-a întâmplat la Ploieşti, a declarat că ar face la fel, ba chiar l-ar lovi mai tare pe suporterul drogat.

Martinovici nu e cel mai bun jucator al Stelei, dar e cel mai sincer. Faţă de el însuşi în primul rând, faţă de presă, patron, suporteri. Măcar pentru asta ar merita să fie căpitan.

Meniu