IN Casual stuff

S-ar zice că unui om care a trăit în oraşul ăsta 20 de ani, care a citit tot ce-a putut despre Bucureşti şi care a străbătut la pas fiecare colţ din centru, n-ai avea ce să-i mai arăţi şi nici ce să-i spui. Anul trecut Corina reuşea să-mi arate oraşul în cel mai mişto weekend al anului. Vizitam în premieră Palatul Cotroceni, ajungeam pentru prima oară într-un tur organizat la Casa Poporului şi aflam o mulţime de lucruri interesante la Muzeul Satului (chiar dacă nu eram acolo prima oară).

Chiar mă întrebam ce-ar mai putea să ne arate Corina de data asta. Cu ce-ar putea să mă mai surprindă pe mine? Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Sigur, titlul de mai sus e un truism, dar mereu uităm lucrurile elementare. Vrem direct rezultate, nu mai avem răbdare ca lucrurile să crească. De-asta mă bucur de fiecare dată când cineva face ceva pe termen lung.

Vorbeam la Webstock cu Claudiu Ciobanu despre Retail-FMCG.ro, proiect pe care l-a pornit în urmă cu aproximativ un an. Şi chiar dacă nu sunt rezultate extraordinare, Claudiu îmi spunea că are răbdare şi aşteaptă ca brandurile din zona asta de interes să vină pe net. Până la urmă vor veni şi el va fi acolo să le întâmpine.

Asta mi-a plăcut şi la iniţiativa celor de la Unilever Food Solutions, care mai întâi au făcut un raport global privind deşeurile alimentare provenite de la restaurantele din întreaga lume şi au descoperit că 3 milioane de tone de mâncare sunt aruncate anual. Mai apoi au pus la punct o strategie pe termen lung menită să reducă simţitor aceste cantităţi de deşeu. Aşa a apărut Doggy Bag şi toată acţiunea care a avut loc vineri seară în Centrul Vechi. Sigur, lumea nu va începe de acum să ia mâncarea la pachet, însă trebuia făcut şi acest prim pas, pentru ca lucrurile să se schimbe pe termen lung.

E ca la gadgeturile de care vorbea RăzvanBB: n-o să meargă perfect din prima, dar în timp lucrurile se vor perfecţiona. E nevoie şi de începuturi stângace. N-are cum să fie totul perfect din prima.

IN Web

Vineri am fost la JW Marriott unde a avut loc Webstock 2011. Din păcate evenimentul s-a suprapus cu o conferinţă Oracle şi ceva congres al dentiştilor. Înghesuială mare de tot la început.

Dimineaţă, la prima oră, scriam articolul ăsta cu gândul să fac live-blogging. Dar n-am prea avut la ce să fac. Mi s-a părut că speakerii s-au prezentat slabuţ pentru un astfel de eveniment. Din respect pentru munca lui Cristi Manafu şi a oamenilor de la Evensys nu poţi să vii cu prezentări de la alte evenimente sau cu lucruri făcute pe genunchi. Şi parcă nivelul de interes al speakerilor scade de la an la an. În ritmul ăsta, anul viitor putem să renunţăm la prezentări şi să facem networking de la început până la sfârşit.

Mi-au plăcut Cristina Bazavan, Petreanu, duo-ul Teodor Frolu-Ivan Patzaichin şi Vali Petcu (!). Pe RăzvanBB l-am văzut în premieră la costum şi am asistat la prezentarea lui despre viitorul gadgeturilor. Mie îmi povestise lucrurile respective ceva mai înflăcărat, într-o discuţie privată, cu câteva săptămâni înainte.

Mi-a părut rău că n-am reuşit să văd tot ce mi-aş fi dorit din cauză că s-a schimbat pe parcurs ordinea speakerilor în sesiunile paralele. Aş fi vrut să-i văd pe Andrei Roşca, Ştefan Stroe şi Alexandru Negrea.

Mulţi oameni cunoscuţi, puţine feţe noi (sau poate mă uit eu pe prea multe poze de la conferinţe). Abia am reuşit să schimb două vorbe cu cei pe care nu-i mai văzusem de mult.

Câştigătorii premiilor Webstock sunt aici.

IN Sunday's Media Recap

Vineri a avut loc Webstock 2011, cel mai important eveniment despre Social Media din România. O galerie foto aici.

Tot vineri, în cadrul Webstock, Vodafone a lansat „Oare se poate” – un concurs de aplicaţii mobile. Detalii.

Luni era anunţată oficial semnarea acordului de aderare a Google la IAB România. Detalii.

Joi s-a relansat Blogoree.ro, comunitatea online a bloggerilor, o iniţiativă a lui Bobby Voicu. Detalii.

BitDefender a lansat prototipul unui nou produs – Gonzales.

Facebook a schimbat News Feedul şi profilele. IAR. Detalii.

În alte ştiri pe scurt: biletele la Operă se pot cumpăra online, România e pe 2 în topul vitezei de download, joi s-a sărbătorit Arthur Guinness Day, miercuri a avut loc AdBreak #42, Burberry şi-a lansat colecţia în premieră pe Twitter, a fost anunţat Google Wallet, Redescoperă România e pe shortlist la Digital Comm Awards 2011, iar Google+ e la liber.

IN Filme

N-am văzut în viaţa mea atâtea filme câte mi-au trecut prin faţa ochilor în ultimele săptămâni.

Cowboys and aliens

Un film exact aşa cum zice descrierea: acţiune, fantastic, război, sf, western. Aş putea adăuga şi „comedie”. Nici bun, nici rău. După două ore în fața ecranului încă te uiți cu ochii cât cepele.

Super 8

Ar fi trebuit să fie super filmul marca Steven Spielberg. Trailerul m-a lipit cu ochii de ecran. Iar filmul s-a dovedit a fi o plictiseală maximă. Au lungit-o prea mult, extraterestrul era urât, ca toți extratereștrii… la fel ca ăia din Cowboys and aliens și nu numai.

Captain America

Filmele pentru americani sunt simple: avem un dușman. De obicei el e ori rus, ori neamț. Dacă acțiunea se petrece în secolul 17, dușmanul poate fi și indian (însă în cazul ăla se mai schimbă treburile, indianul are o fată drăguță care se îndrăgostește de un soldat american). Și americanii se luptă cu dușmanul până îl bate. Pe lângă clișeul cu americanii și dușmanii lor, Captain America mai e și genul ăla de film care e special făcut pentru continuări. Și e mult prea evident în cazul Captain America. Așteptăm părțile 2, 3, 4 și jucăriile Happy Meal.

The Smurfs

Dacă mergeți să-l vedeți e musai să găsiți varianta titrată. Ar fi chiar păcat să-l vedeți dublat. E genul de film care te binedispune într-o zi de miercuri ca să poți continua săptămâna de lucru.

Midnight in Paris

Mișto. M-am regăsit 100% în povestea omului care tânjește după epoci de glorie. Lasă un sentiment plăcut vizionarea filmului, chiar dacă se termină cam brusc și filosofic. Mi-ar fi plăcut să fie ceva mai concret la final.

IN All Sports

Mâine, între orele 10:00 și 18:00 are loc la bazinul Floreasca (str. Av. Popa Marin 2) prima parte a programului ”Porți deschise către sport”, organizat de Federația Română de Polo în colaborare cu Fundația Olimpică Română.

Pornind de la idea de a umple un gol in domeniul polo-ului si de a crea oportunitati pentru copiii intre 5 -10 ani,vrem sa ii ajutam pe parinti sa gaseasca mai usor urmatorii pasi pentru cei mici, in sporturile de apa, dupa lectiilede inot, de baza.

Desi polo-ul este cunoscut pentru rezistenta si duritatea lui, ii vom dezvalui cele mai placute si dinamice aspecte,intr-un mod sigur, care ii va motiva pe copii sa se implice. Intentia noastra este de a explica regulile de baza si de aajuta la intelegerea acestui sport intr-o forma recreativa deoarece, la aceasta varsta, ei asteapta ca activitatile lor safie apreciate si sa aiba un caracter interactiv.

Mai multe detalii pe www.portideschisecatresport.ro

Mie mi se pare absolut fabulos că tot mai multe Federații din sportul românesc aleg să se promoveze online. Și sunt absolut deschise către tipul ăsta de comunicare.

IN Caterinci

Acum ceva timp Bobby avea o idee foarte mişto: Ce-ar zice. Eu m-am distrat teribil la momentul respectiv. Îmi pare rău că n-a mai continuat ideea.

Ieri mi-am amintit de Ce-ar zice în timp ce eram la Festivalul Enescu. Mă uitam la cameramanii TVRului total plictisiţi, care sunt nevoiţi să se plimbe din eveniment în eveniment şi să asiste ba la un meci de fotbal, ba la un concert de heavy metal, ba la folk. Oare ei ce-ar zice?

Şi am început să râd de unul singur, pe înfundate, gândindu-mă la ce-ar zice diverşi oameni după un concert la Enescu. Citeşte tot articolul

IN Gânduri de zi cu zi

Tata a crescut în zona Moşilor. Locuinţă de serviciu a bunicilor, undeva la casă. La un moment dat Ceauşescu s-a hotărât că trebuie să facă nişte blocuri în zona Moşilor. Aşa că a demolat o grămadă de case, a ascuns biserici între ziduri de beton, a schimbat total o zonă extraordinară a oraşului. A creat acele culoare de trecere despre care vorbeşte Teodor Frolu aici.

Cu ocazia demolărilor de case bunicii mei au primit apartament în Ferentari, unde au şi stat câţiva ani. Tata a făcut şcoala generală acolo, alături de mulţi ţigani şi mulţi demolaţi sau mutaţi din diverse zone ale capitalei. Printre ei şi Vali, care i-a fost coleg de bancă şi care încă îi e prieten.

În urmă cu câteva săptămâni, prietenul tatei a ajuns întâmplător pe strada Silvestru. Fiind în zonă, a vrut să vadă şi casa în care locuise până pe la 7 ani. Seara l-am lăsat acasă şi pe drum mi-a povestit experienţa. Mi-a zis cum a traversat strada, cum biserica Sf. Silvestru umbrea intrarea, cum a văzut poarta vişinie şi culoarul lung care duce spre curte. Pentru o clipă m-am blocat. Din descriere casa mi se părea cunoscută. Mult prea cunoscută. Dar n-avea cum să fie o coincidenţă atât de mare… L-am întrebat numărul şi mi-a zis: 73! Mi-a picat faţa.

Era casa în care acum stă Răzvan, colegul meu de bancă din liceu. Din toate casele din oraşul ăsta, din toată zona Moşilor, pe o stradă cu cel puţin 100 de case, colegul meu de bancă şi colegul tatei au locuit amândoi fix în acelaşi loc. Îi despart doar vreo 35 de ani şi amintiri de la vârste diferite…

 

IN Masini

Foto Alin Dobrin

Cum vă spuneam, weekendul trecut am avut pe mână un Mitsubishi ASX pe care l-am urcat pe toţi munţii ce ne-au ieşit în cale. Am nimerit cu Augustin într-o variantă cu motor diesel de 1.8 litri şi 150 de cai. Cutie manuală, încălzire în scaune, acoperiş panoramic şi computer de bord cu display LCD.

Sincer să vă spun eu sunt îndrăgostit de Lancer Evolution, au doi vecini de cartier pe vişiniu şi mi se scurg ochii după ele de fiecare dată când le văd. Dar pentru că mergeam pe munţi, ni se potrivea un model cu tracţiune integrală. La prima vedere n-am fost aşa încântat, ştiind că urmează să ne ducă Doru pe coclauri. Garda la sol e prea joasă pentru o maşină de teren, însă aveam să aflăm ulterior că ASX nu e despre umblat pe munţi. Citeşte tot articolul

IN Contraste

Notă: Acest post este scris fără dorinţa directă de a-l supăra pe Mircea Meşter, reprezentantul neoficial al jurnaliştilor români în blogosferă.

Observ că în ultima vreme devenim din ce în ce mai jurnalişti. Începem să credem că ni se cuvin lucrurile pe care le primim gratis fără să facem niciun efort.

Dragă bloggerule, îţi amintesc că piaristul nu are ca principal scop în viaţă să te facă pe tine să te simţi moale şi pufos. Piaristul nu e un fel de asistent personal care trebuie să se dea peste cap să-ţi facă poftele. Iar dacă o face, tu trebuie să apreciezi asta în mod corespunzător. De curând am avut ocazia să interacţionez cu o serie de jurnalişti aflaţi în exerciţiul funcţiunii. Concluzia? Sunt o adunătură de plictisiţi, care simt cu toată fiinţa lor că îţi fac un favor numai prin prezenţă. Deci nu te aştepta şi să scrie ceva.

Bloggerii au luat-o pe acelaşi drum. Nu mai întreţinem o relaţie bună cu piaristul. Nu mai scriem pentru micile atenţii, că noi nu ne vindem ieftin. Dacă dai bani sau ceva consistent scriem, dacă nu, e posibil să te şi injurăm.

Nu vă stricaţi, băi. Pe la evenimentele auto oamenii din companii sunt absolut şocaţi: adică cum, bloggerii nu sunt nişte scorţoşi, ca cei din presă? Nu sunt obişnuiţi să mănânce şi să bea degeaba? Vor să LIVREZE? Problema e că au apărut şi în blogging tot mai mulţi din ăştia care vin doar să se afişeze. Şi nu e deloc ok.

Meniu