Cred că nu există piesă de teatru pe care să o văd şi în timpul căreia să nu mă enervez. Nu că aş merge foarte des, dar atunci când ajung, sigur există ceva care să mă scoată din minţi. Poate pentru că am crescut în vremurile în care mersul la teatru încă reprezenta o activitate culturală şi în acelaşi timp una din formele principale de divertisment.
10 ani, 15 tabloide si 30 de televiziuni mai târziu, teatrul a ajuns o activitate de bifat şi atât. Suntem prea grăbiţi şi prea moderni pentru a mai avea respect faţă de sala de teatru. De-asta am şi mutat spectacolele în baruri înghesuite pe care le-am numit pompos „spaţii neconvenţionale”. Şi dacă în aceste spaţii neconvenţionale e scuzabil să ne comportăm ca într-un bar (pentru că în definitiv asta şi sunt), în sala de teatru ar fi indicat să păstrăm o conduită (pariez că n-aţi mai auzit termenul ăsta, conduită, de prin şcoala generală). Citeşte tot articolul
