Atenţie, post care la final vă poate aduce un GPS Geo Vision 5500 de la Prestigio*

Se făcea că Verde Împărat avea 3 fete şi un frate aflat la celălalt capăt al lumii. Fratele lui avea 3 băieţi, unul mai mândru decât celălalt. Iar când craiul i-a trimis în călătorie ca să preia conducerea de la Verde Împărat, toţi au plecat fără zăbavă (aşa zice la carte, puteţi să verificaţi). Deci e ştiut lucru că nici feciorilor de crai nu le plăcea ce scrie Zăbavă mai nou.

Şi cum au plecat ei, toţi au luat-o pe drumul cel lung, numai craiul a luat-o pe scurtătură. Păi dacă aveau ei GPS, n-ar fi mers direct pe scurtătură? N-am fi avut noi de citit mai puţin cu vreo 5 pagini? Am fi avut. Iar când Harap-Alb şi-ar fi ales calul, dacă urma să pună pe el GPS, sigur nu ar fi luat mârţoaga, că n-avea porturi USB. Citeşte tot articolul

În weekend am trecut pe la Bookfest. Nu pentru că e la modă (deşi e la modă, cărţile sunt cool), nu pentru că voiam să bifez evenimentul, ci pentru că îmi doream două cărţi. Am găsit un peisaj dezolant. Eram aproape de ora închiderii şi pavilioanele din Romexpo păreau să fi fost scena unei confruntări între două tornade.

O ofertă foarte slabă, puţine cărţi care atrăgeau cu adevărat atenţia. Într-un colţ, o serie de cărţi mai vechi sau mai noi stăteau aruncate pe jos aşteptând ca cineva să se îndure şi să le salveze din drumul spre depozitul de maculatură. Scris cu o cariocă maro pe o foaie ruptă dintr-un caiet de matematică era preţul: 2 lei. Mai jos, lângă stiva de cărţi vechi şi noi era o altă stivă din care doritorii îşi puteau alege cărţi la doar 1 leu. Dacă ziariştii de tabloid ar fi fost la Romexpo, ar fi scris cu litere mari a doua zi: „Cultura, o preocupare de doi lei. Află povestea nespusă a cărţilor de la Bookfest. FOTO şi VIDEO„.

Acesta este un post plătit.

În iarnă a fost foarte onorat să primesc din partea UNICEF propunerea de a susţine campania „Viitorul copiilor începe la şcoală„. Am scris atunci un post despre alegerile care m-au marcat în timpul şcolii. Tot atunci am pus şi primul banner pe blogul ăsta, după aproape 4 ani fără bannere. M-am bucurat sincer când am auzit că blogul meu a contribuit la succesul campaniei, alături de bloguri pe care le citesc de când eram mic – Bobby, Chinezu, Cristina Bazavan şi Dan Dragomir.

Mâine mergem în judeţul Constanţa, la Făurei, să vizităm una dintre şcolile care vor beneficia de programul UNICEF. Alături de noi va merge Hagi (ambasador al Bunăvoinţei) şi ceva lume de la UNICEF. Ligia va fi la butoane transmiţând de la faţa locului pe pagina de Facebook. În rolul lui Bobby Voicu – Toma Nicolau. În rolul lui Chinezu – Adi Zăbavă. Cristina Bazavan şi Dan Dragomir vor fi prezenţi fără dubluri.

PS: Vreţi să-l întreb ceva pe Hagi? Că Toma&Adi vor fi oricum prea emoţionaţi ca să mai zică ceva. Bine măcar că nu vor avea ocazia să mă terorizeze cu Piatra lor 😛

De vreo 3-4 ani se vorbeşte intens despre nişe. Toată lumea recomandă începătorilor să-şi găsească un subiect care îi pasionează şi să scrie doar despre acel subiect, într-o piaţă mult prea aglomerată de ghiveciuri literare, în care toată lumea scrie despre orice.

Treptat lumea a început să pună în aplicare sfaturile legate de nişe astfel încât au apărut tot mai multe bloguri de muzică, de sport, de turism, de maşini, de tehnică sau bloguri culinare. Şi în ultimii 2 ani s-au tot lansat proiecte nişate, semn că am înţeles încotro trebuie să evoluăm şi am apăsat pedala de acceleraţie. Doar că unele nişe încep să fie tot mai bine acoperite. Nu că ar fi acoperite total şi nimeni n-ar mai avea nimic de spus, dar se simte puţin aglomeraţia.

Aşa că lumea începe să se nişeze mai mult. Te interesează muzica dar îţi place în special hip-hop-ul? Scrie despre asta! Vrei să scrii despre sport? Mai exact despre fotbal? De fapt, dacă stai şi te gândeşti ai scrie doar despre campionatul Angliei? Fă-ţi un blog!

Pe zona culinară sunt o grămadă de bloguri deja. Ba chiar avem şi vreo 4 branduri în domeniu: Crivăţ, Adi Hădean, Copolovici şi Teo(‘s Kitchen). Aşa că Psaico s-a apucat să scrie nişat pe nişa culinară. Pe Scorţişoară.com sunt numai reţete care conţin scorţişoară. Iar Pesto.ro e un blog de reţete cu rozmarin pesto.

Şi exemplele pot continua, fie că e vorba de nişe care acoperă o arie mai largă de interes, sau nişe care tratează un subiect specific. Mie mi-ar plăcea să apară bloguri de literatură legate de un singur autor. Chiar, parcă m-aş băga la un blog despre Rebreanu 🙂 Voi despre ce-aţi vrea să citiţi când se vor „nişa nişele”?