Îl ştiţi cu toţii. E cel care în şcoala generală nu stătea cu mâinile la spate. Cel care mai apoi fuma în lift şi traversa pe roşu, printre maşini.

Şmecheraşul e ăla care dă tonul la nerespectarea legilor, regulilor şi tuturor convenţiilor. Într-un grup de oameni el alege să încalce orice e de încălcat. Pune mâna pe exponatele din muzeu, trece peste linia de delimitare, face poze acolo unde pozele sunt interzise şi foloseşte blitzul acolo unde obiectele respective ar trebui protejate. Urcă acolo unde e interzis, nu pentru că ar simţi nevoia să urce, ci pentru că vrea să arate că poate.

Nu se gândeşte nicio clipă că lumea din jurul lui ar putea încălca regulile la fel de uşor însă nu o face dintr-o minimă decenţă. Nu, el este un curajos, el este un temerar care experimentează şi explorează. El nu închide uşa la lift, ţine mâinile pe contacte, nu stă pe trotuar când se traversează, ci la 2 metri mai în faţă.

Şmecheraşul mă enervează cumplit tocmai pentru că e primul care încalcă regula. Şi cel care îi face şi pe ceilalţi să le încalce prin propriul exemplu. Cu ăştia ar trebui să începem.

Apariţii în presa scrisă am avut încă de acum mulţi ani. Ţin minte că prin ’99 mi-am văzut numele în Evenimentul Zilei după ce am extras câştigătorul unui concurs la SAB (sau mai nou, SIAB). A fost sărbătoare naţională, vă daţi seama.

După doar 12 ani iată că apar din nou în ce-a mai rămas din presa scrisă, de data asta cu ceva legat de blog.

Datorită, mulţumită, graţie Mirunei, am răspuns pentru ELLE Man la câteva întrebări legate de viaţa pe net. Eu şi încă câţiva bloggeri mult mai cunoscuţi decât mine, printre care Adrian Ciubotaru, Alex Negrea, Piticu, Răzvan Dinu, Tiberiu Lovin, Andrei Roşca şi Adi Hădean.

Ce-am zis găsiţi fotografiat total neprofesionist aici. Pentru posteritate puteţi cumpăra revista ELLE, numărul din aprilie (cu Keira Knightley pe copertă). Vine cu tot cu suplimentul ELLE Man, care e trimestrial din câte am înţeles.

Răspunsurile le-am dat după o zi plină #dinromania, dacă am greşit cu ceva, să-mi fie cu iertare.

Urma să fie o dimineaţă liniştită. Intenţionam să vă povestesc cum am apărut la revistă, să mă laud puţin, să primesc câteva RTuri, să-i mulţumesc Mirunei şi să-mi văd de treabă.

Dar iată că încă o dată planurile îmi sunt date peste cap. Încă de zilele trecute Pyuric s-a angajat în discuţie cu un băiat. Băiatul zicea că Smiley a copiat nu-ştiu-ce piesă după Ayo. Foarte frumos, nu-mi pasă. Discuţia a continuat şi a intervenit şi o specialistă. Evident, ca să nu intervin în necunoştinţă de cauză, am studiat problema. Comentez aiurea de multe ori, dar astăzi aveam o karmă bună, nu voiam s-o stric. Citeşte tot articolul

Spre deliciul şi totala satisfacţie a colegului Augustin Radu, revin cu un post despre Românii au talent.

Vineri şi sâmbătă gaşca de bloggeri s-a prezentat din nou în Buftea pentru o porţie de entertainment cu Andi, Pavel şi concurenţii celor două semifinale.

Pentru că a mai trecut din uimirea de la prima ediţie la care am participat, de data asta am reuşit să fiu atent la câteva detalii care nu numai că nu se văd de la televizor, dar nu prea se văd nici din platou dacă nu eşti foarte atent.

În mod total şocant, şi acest show e legat de foarte multă muncă. Cine ar fi crezut că în spatele tuturor poveştilor de succes de pe lumea asta stă munca? O emisiune Românii au talent începe dimineaţa devreme când se trezesc şoferii microbuzelor care îi aduc echipa la Buftea. Mă uitam la oamenii ăştia noaptea, pe la 1 şi ceva, când toţi ne îndreptam spre casă. Ei mai aveau de făcut cel puţin o cursă. Urmau să-şi încheie ziua probabil după ora 2. Şi a doua zi o luau de la capăt.

Vineri au fost şi ceva probleme cu un cablu de la ecranul principal. A fost prima (şi singura) problemă pe care am observat-o în vreo 10 ore de live în platou. Şi vreme de vreo 20 de minute cameramanii au fost nevoiţi să ia cadre cât mai strânse ca să nu se vadă problemele şi la Tv. Niciun stres.

Şi ar mai fi multe de spus, fiorul pe care ţi-l transmite aproape fiecare concurent, celebra piele de găină care s-a transmis şi la bloggeri direct de la Andra, entuziasmul şi buna dispoziţie a celor din echipă, uşurarea pe care o simţi în momentul în care ies pentru ultima oară din emisie. Sunt amănuntele care îţi dau o experienţă completă, mult peste ce e la televizor.

Cât despre numerele concurenţilor, au tot scris colegii prezenţi la faţa locului şi vor mai scrie: Costin, Maldita, Minxieee, Arhi, Pyuric, Piticu, Nihasa, Raluxa şi Anurim.

Eu mă rezum doar să spun că Lorenzo (magicianul) nu avea nicio şmecherie în podea, şi nici n-a venit prin spate tipul ăla când a apărut în cutie. Foarte tare 😀

Şi ar mai fi un sfat, pentru toţi oamenii care vor să lucreze cu bloggeri. Adunaţi-i la un loc şi puneţi-i să facă lucruri împreună. Dar nu o jumătate de oră, câteva ore sau poate câteva zile. Merge de minune. Şi rămân cu o experienţă foarte mişto legată de brandul vostru. Pe care o povestesc cu drag.

Acum câteva săptămâni am primit un cont de test de la Romtelecom pentru Dolcetv.ro, platforma video lansată de curând. Într-o oarecare măsură DolceTv.ro e la concurenţă cu Muvix, siteul trustului MediaPro. Zic într-o oarecare măsură pentru că pe DolceTv sunt filme dar şi emisiuni tv înregistrate precum şi ceva canale live. Unele filme sunt free, alte filme sunt pe bani (cam 1 euro sau mai puţin). Sistemul de plată e destul de simplu, cu un cont pe care îl încarci cu credit în euro şi din respectivul credit plăteşti filmele.

Ce n-am înţeles e sistemul de plată pentru meciuri. Ştiu ca la un moment dat era 1 euro accesul la meciurile din UCL, acum n-am mai văzut nimic legat de preţuri.

Oricum, aseară m-am uitat fără probleme la Inter – Schalke04, full screen, cursiv. De fapt asta aşteptam încă de când am primit contul, să văd cum se mişcă transmisia meciurilor. Şi se mişcă excelent. Mişto ar fi să văd toate meciurile lui Liverpool aşa (cele care nu se dau la televizor) 😀 Dar până ajunge Liverpool în UCL mai e :-j

În concluzie DolceTv îmi place, cred că sunt şanse să prindă, mai ales că totul e absolut legal, spre deosebire de vplay şi alte animale. Timp să avem să ne uităm la filme, că avem acces la ele tot mai uşor şi la o calitate tot mai bună. Mai ştiţi când trăgeam câte 7 ore un CAM de pe odc? 🙂