Dinu Patriciu bagă sute de mii de euro în magazinele Mic.ro (care se vor a fi nişte alternative la buticurile de cartier) şi n-are bani să-şi facă un site. Hai coa’ că e 100 de euro, ţi-l face repede Fusu. Ia un student de la Poli, îi face cărţi de vizită cu Neogen şi de 100 de euro îşi pune el benzină la Hummer. Despre cele 3000 de magazine Mic.ro, din care momentan sunt doar 140 de magazinaşe în marile oraşe, găsiţi în ZF. Vorba aia, 100.000 domeniul, 50 de euro site-ul. Să-ţi fie ruşine!

Un tren Constanta – Oradea a avut întârziere 9 ore. Până la Cluj. La Oradea încă nu ajunsese când s-a scris articolul ăsta. Cum adică întârziere 9 ore? :)) Şi la Oradea a ajuns… când? Sau au abandonat pentru că aveau întârziere prea mare?
Şi cel mai tare e că anul trecut am avut întârzieri de 4 ani şi 9 luni la trenuri. În total. Iar în Japonia zice articolul că media de întârziere e de 36 de secunde. Hai să zicem că în total au 2 ore întârzieri. Dar 4 ani şi 9 luni… :))

La noapte e ploaie de stele. Şi-o să mă uit la ele. Şi tu.

Vorbeam acum ceva timp cu Carmen despre antiviruşi. Faci ce faci şi n-o scoţi din antiviruşi pe Carmen. Nu ştiu cui vând ei antiviruşi, dar multe dintre firmele cu care am intrat eu în contact erau zero pe partea de securitate iar la end-useri serialurile curg pe net. Şi dacă nu merge la Kaspersky, merge la Nod32. Sau la altele.

Acum că a venit şi criza, tăierile se fac în toate departamentele, la sânge. De ce să avem firmă care să se ocupe de service-ul calculatoarelor? Lasă că nu se strică prea des.

De ce să plătim curier rapid să ne ajungă plicurile repede şi sigur? Poşta Română e mai ieftină.

Şi tot aşa.

Eu ştiu că îi zice „societate cu răspundere limitată”, dar asta nu înseamnă că trebuie să devii iresponsabil. Ce back-up? Ce back-up la back-up? Lucrăm pe un computer şi asta e. În multe cazuri şi fără antivirus!

Nu, nu e advertorial la Kaspersky, pur şi simplu m-am săturat să instalez windowsuri pe calculatoare de serviciu pentru bunici, tătici, unchi, mătuşi şi prieteni. Cumpăraţi-vă antiviruşi şi lăsaţi-mă în pace!

Atunci, ca şi totdeauna, funcţionarul era idealul românului doritor de trai bun cu muncă puţină. Funcţionarul înseamnă doar omul care în fiece lună primeşte sigur şi anticipat o leafă, tune-fulgere-trăznească, fie criză, fie belşug, care lucrează mai nimic şi totuşi se ridică mereu în grad dacă e deştept, care are avantagii în toate şi pretutindeni, iar la bătrâneţe rămâne şi cu pensie până la moarte.

Citatul face parte din romanul Jar scris de Rebreanu în 1934. „Atunci” face referire la începutul secolului 20. Deci de 100 de ani tot aşa e. Şi normal că n-o să se schimbe nimic.

Sunt atâtea asemănări cu perioada interbelică… de la criza economică mondială până la instabilitatea politică. Ăştia 50 de ani de comunism prin care am trecut aproape că ne-au ţinut pe loc în epoca aia.