La noapte e ploaie de stele. Şi-o să mă uit la ele. Şi tu.

Vorbeam acum ceva timp cu Carmen despre antiviruşi. Faci ce faci şi n-o scoţi din antiviruşi pe Carmen. Nu ştiu cui vând ei antiviruşi, dar multe dintre firmele cu care am intrat eu în contact erau zero pe partea de securitate iar la end-useri serialurile curg pe net. Şi dacă nu merge la Kaspersky, merge la Nod32. Sau la altele.

Acum că a venit şi criza, tăierile se fac în toate departamentele, la sânge. De ce să avem firmă care să se ocupe de service-ul calculatoarelor? Lasă că nu se strică prea des.

De ce să plătim curier rapid să ne ajungă plicurile repede şi sigur? Poşta Română e mai ieftină.

Şi tot aşa.

Eu ştiu că îi zice „societate cu răspundere limitată”, dar asta nu înseamnă că trebuie să devii iresponsabil. Ce back-up? Ce back-up la back-up? Lucrăm pe un computer şi asta e. În multe cazuri şi fără antivirus!

Nu, nu e advertorial la Kaspersky, pur şi simplu m-am săturat să instalez windowsuri pe calculatoare de serviciu pentru bunici, tătici, unchi, mătuşi şi prieteni. Cumpăraţi-vă antiviruşi şi lăsaţi-mă în pace!

Atunci, ca şi totdeauna, funcţionarul era idealul românului doritor de trai bun cu muncă puţină. Funcţionarul înseamnă doar omul care în fiece lună primeşte sigur şi anticipat o leafă, tune-fulgere-trăznească, fie criză, fie belşug, care lucrează mai nimic şi totuşi se ridică mereu în grad dacă e deştept, care are avantagii în toate şi pretutindeni, iar la bătrâneţe rămâne şi cu pensie până la moarte.

Citatul face parte din romanul Jar scris de Rebreanu în 1934. „Atunci” face referire la începutul secolului 20. Deci de 100 de ani tot aşa e. Şi normal că n-o să se schimbe nimic.

Sunt atâtea asemănări cu perioada interbelică… de la criza economică mondială până la instabilitatea politică. Ăştia 50 de ani de comunism prin care am trecut aproape că ne-au ţinut pe loc în epoca aia.

Dacă aş fi avut chef de scris în seara asta, aş fi scris un post lung despre cum merg prost lucrurile în ţară pentru că n-au comercianţii rest. Şi cum am dat naştere acestei industrii a restului sub formă de ciocolăţele pitic, plicuri de nescafe, ţigări la bucată, brichete, lame orbit şi gume turbo. Cred că 1% din puterea de cumpărare a românilor e exprimată în diverse articole de care nu avem nevoie şi pe care le primim ca rest.

De fapt, cred că turcii de-asta au făcut gumele turbo, ca să fie pe post de rest şi să se îmbogăţească. Sute de ani ne-au studiat şi când au văzut care ne e punctul slab, pac! au venit cu guma pe piaţă.

Acum ceva timp nici la Plaza n-au avut să-mi dea rest. Eram într-un magazin de încălţăminte şi aveam de primit rest câteva zeci de lei. Şi cât s-a dus domnişoara de la casă să schimbe, eu am încercat să-mi dau seama ce-aş prefera rest: şosete sau şireturi?