IN All Sports

Pentru că mâine am două examene suprapuse (mă rog, examen şi restanţă), universul s-a hotărât să-mi ‘elibereze’ într-un asemenea hal programul încât abia am apucat să citesc una-alta.

Dimineaţă a fost finala Australian Open, un meci frumos (s-au văzut şi meciuri mai bune între Federer şi Nadal) în care a câştigat cine trebuia. Mai un ochi la cursuri, mai un ochi la tv să vedem ce face Rafa.

De la 6 am parte de Liverpool – Chelsea, ultima şansă la orice. Cine ia bătaie, nu mai are şanse la campionat.

Iar diseară, mai bine zis, la noapte e Super Bowl şi tare vreau să vad. Nu numai reclamele, ci şi meciul, pentru că odată cu NFL 08 a început să-mi placă sportul. Probabil ne citim maine şi ne vedem la Laser Tag #4. Detalii la Etherfast.

IN Casual stuff, Web

… cum a picat Google şi cum au început să cânte blogurile despre asta.

Da, Google a avut câteva zeci de minute probleme. Şi în timp ce vuia twitterul despre asta, vorbeam cu un prieten despre reacţia blogosferei. Şi despre cum vor sări toţi bloggerii să anunţe marea problemă.

Două zeci de minute mai târziu, feedreaderu s-a umplut de printscreenuri, unu mai amuzant decât altu, cu Google care zicea că site-ul X (de obicei chiar blogul respectiv) reprezintă o ameninţare.

Două zile de acum încolo toată lumea se va trezi să scrie despre asta, analize etc. Dacă ratezi subiectul practic nu faci blogging. And we don’t want that to happen, right?

Deci, să ne conformăm: google a picat azi, 31 ianuarie şi eu vreau să ştiţi asta ca să fiţi nişte cititori informaţi. Din păcate, eu nu am printscreen cu blogul meu, ca ceilalţi, dar vă rog să-mi scuzaţi această scăpare.

Pam pam.

IN Casual stuff, Caterinci

… sau mă rog.. ceva de genu 😛

Aseară cum stăteam şi încercam să-mi fac de lucru doar-doar să nu mă apuc de învăţat, am început să vorbesc cu pinku’ de seriale and stuff. Şi din vorbă în vorbă am descoperit că, la mii de km distanţă, în Anglia, tocmai se terminase de difuzat primul episod din seria a 3-a Not Going Out, care e practic cel mai tare serial de comedie ever.

Două ore mai târziu, după o pauză de un an, graţie cumulului de skilluri dobândite de amicul mai sus amintit, ne delectam cu o porţie de 30 de minute de umor englezesc. Am râs cu lacrimi. Pe urmă l-am mai vizionat o dată, pentru că mi-a fost dor :))

Vă las cu o mostră din sezonul 1. Enjoy!

PS: dacă amicul X ar fi tratat lucrurile cu serioziate, aţi fi putut urmări primele două sezoane la el pe blog, dar nimeni nu e perfect 😛

IN Filme

BBC lansează un nou sitcom intitulat The Old Guys. Pare destul de interesant.

Susan Sarandon se pregăteşte să apară şi ea în E.R. alături de George Clooney. În curând îl bagă şi pe Pacientul Englez.

Puştoaicele din 90210 vor ca personajele lor să aibă nişte probleme mai serioase. La 16 ani, un trafic de arme ceva?

Tyra Banks revine cu America’s next top model pe 25 februarie.

În caz că aveaţi dubii, Lost şi American Idol depăşesc toate predicţiile în materie de rating.

Update: Tocmai a apărut Not Going Out, seria a 3-a. Viaţa noastră a devenit brusc mai frumoasă. 😀 Urmează 8 episoade de caterincă despre care puteţi citi aici.

IN Casual stuff

Vă amintiţi oracolele? Sigur aţi avut aşa ceva prin şcoala generală. Sau mă rog… la noi au existat. A fost trendul de după tamagochi, parcă. Pentru cei care s-au născut în Windows, e vorba de nişte agende cu tot felul de întrebări banale. Şmecheria era să ai cât mai multe întrebări şi cât mai mulţi oameni care să-ţi completeze.

Scopul lor de bază era să afli dacă X te place sau îl place pe altul. Sau cel puţin pentru asta le făceam noi. Anyway, era întrebarea aia care mă călca pe nervi de fiecare dată ‘Sunteţi gata să trecem la lucruri serioase?’
Aveam 11-12 ani, abia ştiam să scriem şi să citim dar făceam foarte clar diferenţa între prostii şi lucruri serioase. :))

Cam aşa e şi acum: avem sesiunea, şi pe urmă vom trece la lucruri serioase. Oricum, e binevenită sesiunea asta, că ne mai odihnim ;))

Şi pentru că mai am 2 examene şi gata (mă rog, şi o restanţă care nu se pune), starea de spirit e foarte bună aşa că vreau să cântăm împreună o melodie din 1963 – Millie Small (e penultima melodie din spotul T-Mobile Liverpool Station).

IN Advertising/PR, Politics

În State, tind să cred că îl depăşeşte pe JFK în popularitate. Sau dacă nu-l depăşeşte, îl ajunge sigur. Citeam undeva că pe TV, Obama n-a reuşit să-l depăşească pe Reagan la ratingul din momentul învestiturii. Sigur, asta pentru că atunci mediile live erau Radio-ul şi TV-ul. Dacă mai punem la socoteală miliardele de spectatori (pentru că a fost un adevărat spectacol), care au privit pe net, ne dă un număr mare rău. Cu toate astea, ca o ironie,  se va consemna în istorie că Obama nu l-a depăşit pe Reagan.

Interesant este modul în care a fost folosit brandul Obama şi în ce interacţiuni a intrat el. Pornind de la Shepard Fairey care i-a dedicat posterul care mai târziu a devenit o imagine simbol, până la multitudinea de artişti de la Hollywood care i-au susţinut candidatura. După alegeri putem spune că s-a încheiat perioada în care alte branduri erau asociate cu Obama pentru sprijinirea şi consolidarea acestui brand.

Citeşte tot articolul

Aseară am fost cu Simona şi Adi la super conferinţa Publicitarte la Institutul Cultural Român. Adi a scris aici pe stilul finuţ.

Să vă explic pe scurt: Am ajuns şi în sală erau 3 categorii de oameni

  • intelectuali (îi recunoşteai după media de vârstă 70+)
  • artişti (păreau preocupaţi de ce se discută)
  • noi (am râs, ne-am distrat, ne-am simţit bine)

Era acolo şi Şerban Alexandrescu. Împreună cu Naumovici erau uşor speriaţi de ardoarea cu care artiştii blamau publicitatea pentru că este această ‘soluţie imorală’ pentru condiţia artistului bla bla.

Ori suntem nişte inculţi, ori am nimerit total aiurea. Se vorbea despre nişte oameni, artişti plastici şi ilustratori. Singurul nume cunoscut era Bernbach. Bineinţeles că toată lumea ştia despre ce se vorbeşte.

Eu bănuiam că era vorba de nişte jucători de basket din anii ’70. Ideea e că ne-am amuzat copios în compania unor figuranţi care strâmbă din nas când aud de publicitate.

Ca să nu par complet idiot, hai să vedem şi în două vorbe despre ce s-a discutat:

Artiştii chiar consideră că publicitatea este un eşec (am auzit asta de mult dar credeam că sunt vorbe). Dinspre artă, condiţia artistului în publicitate reprezintă o necunoscută. Practic, publicitarii cunosc mai multe lucruri despre artist decât artistul în sine. A fost o totală pierdere de timp pentru că erau explicate nişte aspecte absolut banale într-un limbaj de lemn unor oameni care primeau informaţia mai ceva ca pe o filosofie kantiană.

Cum a zis şi Şerban Alexandrescu, nu s-a intrat deloc în profunzime… (poate şi pentru că tema discuţiei avea o explicaţie foarte simplă).

Oricum, mai mergem la conferinţe de genul ăsta doar când om vrea să ne rupem în figuri.

IN Casual stuff, Caterinci

Leapşa de la Cătălin. Am văzut-o şi la Miruna, mi-a plăcut dar am uitat de ea (de leapşă, că blonda e de neuitat :)) )

Poza, după cum urmează:

bandajul

Se făcea că eram pe la 3 Km de Găieşti, la Gura Foii, într-un episod intitulat Brigada Diverse la ţară, prin 2005-2006. Plecasem la un grătar împreună cu cei doi. Era prin vacanţa de vară între clasa a 10 a şi clasa a 11 a parcă. Am fost, am făcut grătarul, am râs, am cunoscut poetul satului şi am plecat. Răzvan s-a tăiat la deget când încerca să taie nişte lemne şi în poza asta, în timp ce aşteptam microbuzul, eu îi refăceam bandajul de la degetul accidentat.

Pentru un public restâns sunt disponibile şi o serie de filmuleţe şi alte poze în exclusivitate de la unul dintre grătarele despre care vor vorbi generaţii întregi de acum încolo :))

Iată şi sistemul:

1. Intra in al 4-lea director local unde iti tii pozele.
2. Alege a 4-a poza de-acolo
3. Explic-o.
4. Trimite leapsa mai departe altor 4 persoane

So, tăguiţii sunt, în ordinea numerelor de pe tricou : Corina, Eduard, Simona şi The Pumpkins

Nota explicativă: În liceu, echipa noastră de şoc era autointitulată Brigada Diverse dată fiind pasiunea mea şi a lui Eduard pentru filmul respectiv. Dar despre asta într-o emisiune viitoare.

IN Filme

După Vărul din străinătate, Quantum Leap şi Beverly Hills, mi-am amintit, întâmplător, de un serial care era printre preferatele mele în copilărie. A-Team era difuzat pe Tele 7 Abc după amiază, tradus ca ‘Echipa de Şoc’. Nu mai ştiu dacă în weekend sau în timpul săptămânii. Cert e că mi se părea foarte tare să te plimbi într-o dubiţă prin america.

Iar genericul mi se părea absolut genial. Ce-i drept, era mai reuşit decât cel de la Căsuţa din preerie :))

Urmează la vizionare după: Quantum Leap, Friends, Perfect Strangers.
Voi vă uitaţi la Echipa de şoc?

IN Casual stuff

Ho, că nu urez de rău! E de bine să iei 5. Chiar 5 pe linie. Pentru că Blue Air premiază cu 5 excursii de 4 stele (dacă erau deştepţi făceau un efort şi dădeau la 5 stele) în Italia la ski pentru 5 loseri care vor lua 5 pe linie. Asta a sunat cam urât, nu? Ok, pentru 5 intelectuali care îşi vor sacrifica bursele ca să meargă gratis în Italia.

Nu luaţi ideea asta ca pe o încurajare a idioţilor din România. Nu, nu, este mai mult decât atât. Este o provocare! Nu-i uşor lucru să iei 5 la toate examenele. Adică… ce faci la sport? sau la engleză? my name has...? Cât de prost să fii? :))

Pe urmă dacă Doamne fereşte se milostiveşte vreo profă să-ţi dea 6, s-a terminat. Trebuie să faci contestaţie. Păi să vedeţi că eu consider că am luat prea mult :)) Dacă n-aş fi luat deja un 8, chiar mă calificam :)) Damn.

Detalii aici. Via Piticu

LE: Campania e o creaţie 23 Creative Ideas. De ce nu mă miră chestia asta? :))

Interesantă şi abordarea din Adevărul. Articolul aici.

Meniu