bucuresti

IN Casual stuff

Duminică mergem la vot. Vom tranşa o problemă politică făcând abstracţie de multe alte probleme mai mari.

Au trecut deja 3-4 ani de când a apărut fenomenul parcagiilor prin Bucureşti (fenomen care s-a extins şi prin alte oraşe din ţară). S-a scurs aşa mult timp de când există „afacerea” asta, încât am şi uitat cum era înainte. Pare că ne confruntăm cu parcagiii de când lumea. Cel mai vechi „izvor istoric nescris” e clipul ăsta. Eu, sincer să fiu, nu-mi mai amintesc exact când au apărut parcagiii. Dar ştiu că sunt mulţi ani, problema s-a răspândit, şi nimeni nu face nimic. Am mai scris despre asta, dar lucrurile se înrăutăţesc. Devine o boală cronică a capitalei, la fel ca cea legată de câinii vagabonzi.  Citeşte tot articolul

Capsoman

question_answer5 comentarii
IN Casual stuff

CAPSOMÁN, -Ă, capsomani, -e, s. m. și f. (Peior.) Persoană încăpățânată; om prost. – Cf. alb. kaps.

Toată scara a făcut reabilitare termică, el n-a fost de acord.

Background: în zona respectivă oamenii nu sunt chiar săraci, blocurile sunt destul de noi, familii tinere. Deci, teoretic, n-ar fi o problemă de bani. A se observa termopanele, aerul condiţionat. Pur şi simplu n-a fost el de acord.

IN Contraste

Bucureşti. Seară.

O străduţă perpendiculară pe Calea Griviţei. O singură maşină la semafor. A mea. Se face verde.

Dintr-o dată, de pe o alee ţâşneşte o Toyota Rav4 care îmi ţintuieşte privirea în oglinda retrovizoare. „E verde, ar fi cazul să plec. Vine ăsta peste mine”. Pornesc şi cu coada ochiului văd o lumină care se apropie. Ridic piciorul de pe acceleraţie şi în secunda următoare un scuterist trece cu 50-60 la oră prin faţa mea. Îl claxonez scurt şi în timp ce îmi taie calea întoarce capul şi îl apleacă semn de „am greşit”. Au trecut doar două secunde.

Abia după ce ajung în intersecţie îmi dau seama ce s-a întâmplat. A avut zile.

Morala? Nu e vreo morală, doar o zi obişnuită prin oraş.

IN Politics

Prigoană şi-a luat sediu pe bulevardul Nicolae Bălcescu, în buricul târgului. Chiliman ne explică cum ar trebui să nu mai plătim pentru parcare după ora 16:00. Becali îi dă cu Dumnezeu, de parcă o să pună popii ştampila şi va fi de ajuns. Singurul  ceva mai deştept e Oprescu (sper să n-aveţi impresia că îl susţin 1, 2, 3, 4), el povesteşte ce-a făcut.

În locul primarilor care vor încă un mandat, m-aş fi apucat de campanii de conştientizare încă de anul trecut. Nu e interzis să comunici în calitate de primar cu cetăţenii, nu? Schema cu parcagii* şi campania de comunicare trebuia începută din ianuarie măcar, ca să aibă oamenii impresia că ai făcut ceva şi mandatul ăsta. Altfel are efectul invers.

Iar în locul lui Prigoană, Becali şi Irinel, aş fi făcut repede o asociaţie care să ia câinii de pe străzi. Să-i ia şi să-i ducă undeva, în munţi, nu-mi pasă. Decât să dau banii pe tone de apariţii în media, bannere şi alte prostii (se cheltuie milioane de euro în perioada asta), aş fi avut un singur mesaj: am rezolvat (am început să rezolv) problema câinilor vagabonzi, dacă mă votaţi le rezolv şi pe celelalte. Scurt şi la obiect. Chiar dacă nu mă mai votau iubitorii de animale, tot câştigam detaşat pentru că asta e o problemă reală a Bucureştiului. Mai sunt şi altele, dar e ceva mai scump să construieşti poduri pe banii tăi.

_____

*Pentru cititorii din afara Capitalei: Andrei Chiliman, primar la sectorul 1, are nişte bannere în care povesteşte cum va rezolva el problema parcagiilor (oamenii ăia care îţi cer bani pentru că ţi-au „păstrat” locul) – problemă care există de vreo 2-3 ani şi s-a extins FIX în mandatul lui

IN Casual stuff

Sunt fan al restaurantelor fast-food şi mănânc de câte ori am ocazia (poate mai des decât ar trebui). M-am bucurat când am auzit că intră lanţul Subway pe piaţa românească, deşi nu cred că vor deschide prea curând un drive-through. Sandvişurile lor sunt mai sănătoase, sunt preparate în faţa consumatorilor şi sunt ceva nou (de celelalte m-am cam săturat).

Ieri s-a deschis primul Subway din Bucureşti, pe Bulevardul Titulescu (lângă pasajul Victoriei – vis-a-vis de McDonald’s şi mai jos de Spring Time). 8 lei cel mai ieftin sandviş (de 15 cm), 9 lei cel mai scump. Varianta de 30 de cm e disponibila pentru încă 5 lei. N-au cartofi prăjiţi (de fapt, n-au niciun fel de prăjeli) în schimb la meniuri au pungi de chipsuri. Iar ca desert puteţi alege un fursec. Au 5 feluri de pâine (printre care pâine din făină integrală, pâine cu miere şi ovăz, pâine albă cu parmezan şi oregano).

Programul e 7-22 de luni până duminică iar restaurantul e destul de micuţ, astfel încât va fi, probabil, destul de aglomerat. Sunt tot felul de variante de carne: piept de pui, friptură de vită, şuncă, ton, pepperoni. La legume variantele sunt clasicele roşii, salată, ardei, castraveţi, ceapă sau măsline.

Iar combinaţiile sunt foarte bune şi mult mai sănătoase decât la concurenţă. Dacă nu vă e foarte foame nu vă băgaţi la un sandviş de 30 de cm, ajunge unul de 15. Mai multe poze găsiţi la Nwradu.

IN Casual stuff

M-am cam obişnuit să port ceas la mână şi cred că mi-ar fi greu să mă dezobişnuiesc. Am avut când eram mic un ceas negru cu un şoricel pe post de secundar şi o pisică cu lăbuţa ridicată pe centru, pe urmă un ceas total transparent pe care l-am purtat până s-a jegărit de tot, pe urmă unul imens, cu bling- bling, adus din SUA. În ultimii ani port vreo 3 ceasuri şi pentru că sunt ceva mai scumpe nu prea găsesc baterii şi ceasornicari care să le schimbe.

Cred că am căutat jumătate de an să schimb două baterii. Pe vremuri îmi schimbam bateriile lângă Patria, unde era o ceasornicărie, pe urmă am găsit un ceasornicar la Piaţa Amzei. După ce a dispărut şi aia, toată lumea mă trimitea în Unirea, unde e un service de ceasuri. Problema e că ceasurile mele nu erau pe lista de branduri acceptate la respectivul service. Până la urmă (după vreo 2 drumuri) am nimerit la un meşter ceasornicar tot în Unirea. Omul mi-a schimbat ambele baterii şi mi-a rezolvat problema. Îl găsiţi în magazinul Unirea, după H&M, în aripa dinspre bulevardul Unirii. Are un chioşc mic şi o mulţime de scule potrivite. Dacă nu mă înşel, omul ţine deschis până la ora 6.

IN Casual stuff

Mă uitam zilele trecute la blocurile astea vechi, construite prin anii ’70. Unele au început să fie reabilitate termic şi par mai noi, altele arată în continuare jalnic. În starea asta sunt sute, poate mii de blocuri din Bucureşti, toate construite de avântul comuniştilor. Mă întreb ce se va întâmpla cu blocurile astea peste 20-30 de ani. Cât sunt prevăzute să reziste? Câte cutremure (mai mari sau mai mici) vor mai îndura?

Ce se întâmplă dacă numărul de oameni din ţară scade în continuare şi vom continua să ne mutăm în zone rezidenţiale? Vor fi părăsite? Şi dacă da, presupunând prin absurd că vor fi majoritatea goale, ce facem? Le demolăm? Le consolidăm şi le mai păstrăm încă 100 de ani?

IN Casual stuff

N-am o problemă cu animalele de companie. Am mai spus că mi se pare chinuitor să ţii un câine într-un apartament de bloc, dar fiecare cu damblaua lui. Totuşi, când îţi asumi această responsabilitate, fă-o până la capăt.

Nu lăsa animalul să coboare singur până la parter, că n-are degete să-şi deschidă singur uşa de la intrarea în scară. Nu-l lăsa jos cu o piatră înfiptă în uşă ca să poată să intre animalul când are chef şi să stea pe la uşi. Nu aştepta să latre cât să trezească tot blocul până să-i dai drumul.

Toate variantele de mai sus te fac un meltean leneş. Şi tu nu vrei să ne arăţi că eşti un meltean leneş.

IN All Sports

În rarele momente în care ajung să plătesc întreţinerea, îmi place să stau şi să ascult poveştile oamenilor de prin bloc. Fiecare cu nemulţumirea lui, fiecare cu diverse istorisiri legate de complexul nostru rezidenţial.

Astă-seară aşteptam la rând şi am auzit o poveste demnă de Amintirile din Epoca de Aur. Cică azi ar fi umblat prin bloc un individ în salopetă care pretindea că ar fi de la deratizare şi cerea bani locatarilor pentru un serviciu de deratizare efectuat la subsolul blocului. 66 de lei.

O tipă de vreo 25 de ani (din Bucureşti! deci nu vreo tipă venită acum din provincie) povestea supărată că individul i-ar fi zis că e trimis de administrator şi că el a prestat un serviciu pentru care îşi vrea banii. Când tipa a cerut chitanţă, impostorul i-a zis că aia se obţine de la administrator, odată cu plata întreţinerii. Şi astfel tipa venise să plătească întreţinerea şi să se convingă că n-a fost ţepuită.

Las la o parte faptul că în astfel de cazuri nu prea stau la palavre cu ăştia, dar să-i şi dai 66 de lei? Sau mai exact, să-i dai bani? Credeam că schemele astea nu mai merg de ani buni. Mai ales la tineri peste 25 de ani, oameni în toată firea. Câtă vrăjeală să fi avut acel ţepar?

IN Casual stuff

Am nimerit prima oară în Old Nick-ul din Piaţa Lahovari total întâmplător. Ştiam că mulţi ani a fost acolo restaurantul La Escu însă nu intrasem niciodată. O vreme locul a fost închis, iar într-o după-amiază ploioasă de octombrie am observat că se lustruia firma noului pub. Am aflat pe loc despre pubul din Sinaia şi o istorie scurtă a locului respectiv.

Îmi place că Old Nick-ul de la Lahovari are o zonă de club – la subsol, o zonă de pub – la parter şi un soi de ceainărie foarte primitoare la etaj. Am încercat cocktailurile şi sunt ok, ciocolata caldă (care e chiar caldă, nu fierbinte ca în multe alte locuri!), lapte cald (nu-mi amintesc ultima oară când am văzut pe meniul unui bar/pub lapte cald) şi un soi de prăjitură cu mere. Nu rataţi pizza (vreo 20 de lei) sau baghetele cu diverse chestii (sunt vreo 12 lei). Chelnerii sunt simpatici (poate pentru că abia s-a deschis?) şi muzica e bună.

Old Nick Pub e pe Facebook aici (de unde am şi luat poza).

Meniu