centrul vechi

IN Casual stuff

Diverta mi se pare o poveste foarte interesantă de business. Început ca librărie/magazin de papetărie, Diverta era the shit în anii 2000. Acolo mergeai ca să găseşti un cadou, de acolo luai cărţi, pe-acolo îşi petreceau timpul familiile venite la mall. Diverta era în anii 2000 cam tot ce e Cărtureşti acum, însă cu o reţea extinsă în toată ţara. Părea a fi un colos intangibil, până când a venit criza şi totul a fost aproape să se facă praf. A povestit pe larg despre asta Octavian Radu, fondatorul businessului, într-un interviu foarte bun realizat de Andreea Roşca

Din lider incontestabil, s-au transformat în challenger, apoi au început să facă schimbări şi pare că s-au trezit la viaţă. Dacă reuşesc să se reinventeze, ar fi o poveste demnă de studiat în şcoli. Citeşte tot articolul

IN Contraste

ZF anunţă că cel mai bogat om din Lituania investeşte 90 de milioane de euro pentru 4 hoteluri de lux în Bucureşti. Omul are deja acel boutique hotel de la intrarea din Centrul Vechi de lângă BNR, Hilton Garden Inn, de pe strada Doamnei, şi din câte am înţeles vrea să mai deschidă un hotel în clădirea fostei bănci Marmorosch Blank, care e, practic, 150 de metri mai încolo, pe aceeaşi stradă. Sigur, o să fie alt brand hotelier, de data asta din familia Marriott. Apropo de Hilton, poate vă interesează cum sunt ierarhizate brandurile din familia Hilton.

Avem un buget de investiţii de circa 90 de milioane de euro pentru patru hoteluri, respectiv Courtyard by Marriott (259 de camere), Moxy by Marriott (în centrul vechi al Bucureştiului, 119 camere – n.red.), Hilton Garden Inn (la aeroportul Henri Coandă de lângă Bucureşti, 204 camere) şi Autograph by Marriott (centrul vechi din Bucureşti, 214 camere)“

But wait, there is more. Acel Moxy by Marriott se va face pe, aţi ghicit, tot strada Doamnei, la nr. 17 (sursa). Nici nu-mi dau seama exact ce clădire e acolo, dar momentan nu arată prea bine.

Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Am trecut recent prin Centrul Vechi şi m-am simţit ca un turist într-o ţară străină. Jumătate dintre restaurante şi baruri erau noi pentru mine, clădiri noi ieşite din renovare şi multe alte îmbunătăţiri. E drept că n-am mai fost de mult pe-acolo ziua, iar noaptea eşti mult mai atent să nu calci pe cineva decât la ce se întâmplă în jurul tău.

Am văzut că s-au mai deschis nişte magazine de haine pe strada Lipscani, ceea ce e o veste foarte bună, e nevoie de câteva branduri să piardă nişte zeci de mii de euro acolo până când oamenii îşi vor forma obiceiul de a face shopping acolo. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Au trecut 4 ani de când scriam că Centrul Vechi e în cel mai bun an al său. Aşa cum bănuiam, numărul de terase a crescut, au venit tot mai mulţi oameni, terasele s-au extins mai mult, în ciuda regulilor impuse de Primărie. Iar legea fumatului a pus capac aglomeraţiei pentru că sutelor de oameni care treceau pe străzile îngustate de terase li s-au adăugat alte sute de oameni care ies în faţa barurilor să fumeze.

Am nimerit înainte de începerea meciului prin Centrul Vechi, aşa că am găsit o masă şi am rămas acolo să-i vedem pe băieţii de la Atletico cum iau bătaie iar. La plecare strada Şelari era efectiv blocată. Pur şi simplu nu se circula în nicio direcţie, iar dacă aveai totuşi dorinţa să te mişti, o făceai pe răspunderea ta. Erau toate şansele să loveşti oameni, scaune, mese şi, în general, să faci contorsionism până în Lipscani, unde se mai relaxa treaba.

La o terasă veniseră bodyguarzii să scoată nişte suporteri care făceau scandal, câteva cluburi aveau vitrine cu domnişoare aproape dezbrăcate care dansau stilul „wiggle wiggle”, şuţi şi expaţi se plimbau cot la cot fermecaţi de numărul mare de opţiuni. Cum s-ar zice, puţin prea mult din toate. Practic, s-a ajuns la pragul ăla de suportabilitate. De acum trebuie să fii masochist ca să mai mergi acolo. Iar la ce desfrâu se afişează, norocul patronilor de acolo e că nu trece niciun înalt prelat noaptea prin zonă. Altfel şi-ar face câteva cruci şi ar veni cu 3 milioane de creştini să înconjoare şi să cureţe zona de păcat.

IN Casual stuff

Acum câteva săptămâni a fost bătut Ştefan Mako, anul trecut l-au căpăcit pe Ellunes. Astea sunt doar două exemple de abuzuri nasoale ale Poliţiei Locale din Centrul Vechi. Privită în ansamblu, situaţia nu e deloc surprinzătoare. Poliţia Română nu e deloc ce ar trebui să fie, plus că zona e una cu risc mare.

Adună sute de cluburi, baruri şi restaurante într-un perimetru mic şi vei obţine cea mai mare densitate de interlopi. Parcagii şi şefii lor, prostituate de toate felurile cu peştii lor, droguri, alcool de contrabandă, taxe de protecţie, toate fac parte din lumea ascunsă a Centrului Vechi. Nu le vedeţi? Deschideţi ochii.

Ziua, Centrul Vechi este un loc relativ sigur, deşi ştiu câţiva oameni care au păţit tâlhării chiar şi în amiaza mare. Însă noaptea lucrurile se schimbă. În mod normal nu e nimic periculos pentru petrecăreţii de rând, niciun interlop nu are de ce şi n-o să accepte să fie tâlhăriţi oameni obişnuiţi pentru câteva sute de lei. Dar parcagii, drogurile, curvele, astea sunt afaceri care fac mulţi bani şi care ar trebui oprite de Poliţie.

Eh, imaginaţi-vă că nu vor ajunge la acea secţie cei mai politically correct agenţi disponibili. N-o să trimită nimeni acolo oamenii rezonabili din poliţie, pe cei care reuşesc să bată infractorul cu argumente. Nu, sunt nişte gigei cu mult tupeu, obişnuiţi cu greutăţile, care nu se pierd uşor, şi care mai au şi de îndurat tot felul de situaţii dificile în fiecare zi.

Acolo soluţia ar fi să existe mult mai multă poliţie, plus un şef foarte capabil, care să ţină situaţia în mână. Dar nu ştiu dacă se vrea asta.

UPDATE: Mi s-a atras atenţia pe Twitter că e vorba de abuzurile Poliţiei Române, nu cea Locală. Însă ideea rămâne, sunt acolo oamenii mai duri, nu neapărat cei mai capabili.

IN Casual stuff

the_tube

Am fost joi seară în Centrul Vechi la (încă) o lansare de club, The Tube. E clubul lui Mugur Mihăescu, e pe Lipscani 30-34, fix lângă H&M, conceptul preia elemente de decor din metroul londonez. Cică o să se cânte live de 4 ori pe săptămână, să vedem şi cine o să vină. Că de cover bands e plin Centrul Vechi.

E Official Carlsberg Location, preţurile sunt ok (pentru Centrul Vechi), aerisirea bună, slăbuţ cu toaletele (sunt undeva sub pământ şi sunt cam mici).

Mie mi-a plăcut foarte mult, nu m-am mai entuziasmat aşa de când am intrat prima oară în Tribute. Poziţionarea cred că e tot cam pe acolo, o să fie concurenţă mare în zona de concert venues ceva mai premium.

Momentan n-au pagină de Facebook, site, n-au nimic. Sper să le pună la punct pentru că aş vrea să revin dacă aduc ceva artişti tari.

Poză şutită de aici.

The_Tube_2           The_Tube

Nu mai durează mult

question_answer0
IN Casual stuff

Să nu vă mire că într-o zi se vor întoarce niște parlamentari din vizită de lucru la Amsterdam și se vor gândi că ar fi foarte mișto să avem și noi un Red District în Centrul Vechi al Capitalei.

Și să nu vă mire dacă în 2 timpi și 3 mișcări se va legaliza prostituția în anumite condiții ca să pună taxe și pe aia. Păi ce, dacă olandezii fac bani așa noi nu putem?

Nu cred că vor mai trece mulți ani până când vom vedea luminițe roșii în geamuri pe lângă Caru’ cu Bere, ca să avem de ales între un mic și una mică. Oricum Centrul Vechi deja s-a aglomerat excesiv, așa cum anticipam.

IN Casual stuff

Trebuie să moară un om ca să avem taxiuri la preţuri decente în aeroport, trebuie să moară un om ca să avem pază în Centrul Vechi al capitalei. Deja mi se pare sinistră dependenţa asta de pierderea vieţilor umane în orice acţiune ce trebuie întreprinsă.

E ca legenda a meşterului Manole pusă pe repeat şi transformată în (deja) clasica vorbă „e nevoie să moară oameni ca să facem ceva?”. Măcar acolo apărea motivul sacrificiului suprem pentru o operă de artă, în ziua de azi oamenii mor pentru taxiuri şi spaţii păzite. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Zilele trecute a apărut o ştire legată de un proiect al Primăriei Capitalei, proiect ce a intrat în dezbatere publică. Pe scurt, e vorba de programul teraselor din Centrul Vechi, program ce urmează a fi scurtat pentru binele locuitorilor din zonă. În plus, „edilii” (limbaj de lemn foloseşte ziarul, limbaj de lemn folosesc şi eu) au observat că zona proaspăt restaurată a Centrului Vechi e pe cale să devină o ruină dacă se continuă cu beţiile şi scandalurile în ritmul ăsta.

Aţi trecut vreodată duminică dimineaţa prin Centrul Istoric? Arată de parcă ar fi fost părăsit în grabă de o armată de oameni care s-au refugiat din calea unui cataclism. Pahare sparte, cioburi de la tot felul de sticle, jumătăţi de shaorma aruncate la colţ de stradă, şerveţele la intrarea în barurile cu pretenţii, bucăţi de scaune, bucăţi de scrumiere, chiştoace – mii de chiştoace şi foarte rar câte un angajat care mătură. Şi nu uitaţi că a fost cel mai bun an al Centrului Vechi, abia acum urmează declinul. Deci dacă se dezbate public acest regulament, eu sunt parţial de acord să se aplice. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff


Poză şutită fără acordul Elenei Cîrîc

Uitaţi-vă bine la Centrul Vechi al Bucureştiului şi bucuraţi-vă de el pentru ceea ce este acum. Asta dacă vă place câtuşi de puţin agitaţia de pe străduţele cu aer occidental. E cel mai bun an pentru Centrul Vechi, cu toate reparaţiile finalizate, cu multe faţade restaurate, cu multe terase în locul clădirilor ocupate de ţigani. De-aici lucrurile merg doar în jos. Aglomeraţia va deveni insuportabilă (pentru unii deja e), decorurile se vor deteriora, străzile vor fi total ocupate de terase.

Mă uitam zilele trecute la spaţiul pietonal, tot mai îngust de la o zi la alta în urma extinderii teraselor. În cele mai multe zone oamenii păşesc cu greu în şir indian – câte unul pentru fiecare sens de mers. Pe alocuri drumul se îngustează şi mai mult, testând răbdarea trecătorilor. Nu mai e mult până când se vor introduce semafoarele. Sau poate că vom avea primele străzi cu sens unic pietonal.

Dar dacă acum vi se pare nasol, staţi să vedeţi ce va urma. Străzi şi mai aglomerate, terase mai multe, zgomot, mizerie, haos. Nu va mai trece mult până la primul festival hipsteresc „Salvaţi Centrul Vechi”. Evident, chiar şi peste ani vor fi oameni care se vor putea bucura de o terasă ascunsă pe la vreun capăt de stradă, ignorând haosul din jur. Ferice de ei.

Meniu