Am trecut pe lângă piața Obor aseară și am văzut stive de brazi care își așteptau cumpărătorii. Parcă mai mulți decât am văzut vreodată.
Sigur că rămân mereu brazi extra, unii se mai cumpără pentru Crăciunul pe rit vechi, dar niciodată nu rămâneau atâția. Citeşte tot articolul
Mă tot uit de câteva săptămâni pe Instagram la fotografii din diverse oraşe ale lumii care au pornit târgurile de Crăciun încă de la jumătatea lunii noiembrie. Londra, Viena, Bruxelles, toate sunt decorate de mult, iar luminiţele sunt aprinse pentru ca turiştii şi localnicii să se bucure de ele şi să intre în atmosfera de sărbătoare. Citeşte tot articolul
Acum câteva luni, când am ajuns în Brugge, am nimerit într-un magazin cu decoraţiuni de Crăciun şi era să rămân acolo. Cred că aş fi fost în stare să îmi petrec tot restul zilei acolo şi să plec direct la gară şi tot n-aş fi studiat toate obiectele decorative. Magazinul se cheamă Käthe Wohlfahrt, e un lanţ nemţesc specializat doar pe aşa ceva şi are nişte decoraţiuni superbe, create manual. Lemnul e principala materie primă pe care o folosesc, dar au şi obiecte din sticlă sau metal. Toate arată perfect, nimic din ce-am văzut acolo nu mi s-a părut kitchos. Citeşte tot articolul
În Ajun de Crăciun cei de la EuropaFM au avut o ediție specială în cadrul căreia Andreea Esca, Horia Brenciu, CTP și alte vedete au povestit cele mai emoționante momente pe care le-au trăit de-a lungul anilor de sărbători.
Eu am prins în mașină doar povestea lui Horia Brenciu, însă când am ajuns acasă le-am ascultat și pe celelalte, sunt o colecție foarte emoționantă de istorisiri.
Un anunţ de maximă importanţă pentru cei care nu vor să rămână fără brad anul ăsta (da, ştim, ucidem planeta, brazii ar trebui replantaţi, opreşte barbaria).
Din câte mi-am dat eu seama anul trecut, epoca brazilor vânduţi în piaţă, aduşi în camioane de nişte munteni de la Suceva cu mustaţă şi căciuli ruseşti a apus. Brazii se iau acum de la Brico Depot, Praktiker, Dedeman şi alte astfel de magazine, plus Metro, AFI etc. Citeşte tot articolul
Prima oară am auzit de Advent Calendar (sau Adventskalender, cum i se spune pe nemţeşte) de la Miruna. Se pare că prin zona Sibiului e ceva des întâlnit, dată fiind influenţa germană a locului. Când am aflat conceptul mi s-a părut absolut bestial, dar nu m-am gândit nicio clipă să-mi cumpăr sau să-mi fac aşa ceva, nu ştiu exact de ce. Până anul trecut, când m-am trezit foarte târziu şi n-am mai găsit un astfel de calendar.
Ce e Advent Calendar? Pe scurt, o numărătoare cu ajutorul căreia ţii evidenţa zilelor rămase până la Crăciun.”Advent” este termenul dat perioadei dinaintea Crăciunului, iar calendarul în sine are origini Luterane şi s-a răspândit foarte mult în rândul tuturor creştinilor. Tradiţional, acest calendar poate fi făcut dintr-o cutie numerotată cu sertare sau uşiţe de la 1 la 24 (zilele din decembrie ce preced Crăciunul) în care sunt puse bomboane, poezii, bucăţi dintr-o poveste sau alte cadouri. Zilei de Ajun îi e alocat un cadou ceva mai mare, menită să marcheze importanţa momentului. Citeşte tot articolul
Chiar dacă nu v-am dat mesaje (pentru că sunt un scârţar), să ştiţi că mă gândesc la voi. Crăciun fericit, băi cititorilor! 🙂
Dacă noi îi avem pe Hruşcă şi Fuego, ei – străinii – pe cine au?
Poate pe George Michael şi Mariah Carey, din moment ce există doar două cântece de Crăciun: Last Christmas şi All I want…
PS: acest post este dedicaţie pentru Ellunes (ocazie cu care folosesc Embedul tweeturilor)
Mie ăştia mi se par blogări adevăraţi. Care şi în Ajun, între două sarmale, bagă un post pe blog!! :))) Bine, bă!! Campanii Fericite! :*
— Mihai Mateaş (@Ellunes) December 24, 2011
Chiar dacă toată lumea şi-a închis prăvălia şi s-a cărat acasă, eu rămân pe aici, cu riscul de a părea un dependent de internet. Cârnaţii sunt gata, sarmalele mai trebuie doar să fie puse pe foc, cadourile sunt cumpărate. Aşa că nu-mi rămâne decât să o ard pe net, să citesc şi să mă uit la filme ca parte din dezavantajele vieţii de bucureştean. Noi n-avem unde să ne ducem acasă de sărbători, putem cel mult să facem o vizită rudelor de prin oraş. Şi părinţii noştri nu mai pornesc sărbătoarea când ajungem acasă, pentru că oricum ne văd cel puţin săptămânal, dacă nu în fiecare zi.
Iar pentru bucureşteni „I’m driving home for Christmas” ţine fix 3 minute, eventual puţin mai mult dacă prindem 2 semafoare consecutive. Şi pentru asta îi invidiez pe provinciali. Puţin, nu mult 😛
