Când mi-a povestit tata acum vreun an de un serial de pe Netflix cu nişte tipi care dau o spargere la Monetăria Statului şi îi îmbracă pe ostatici în aceleaşi costume pe care le aveau şi ei, n-am dat prea mare importanţă subiectului. Tata consumă filme pe bandă rulantă, n-o să pot niciodată să concurez cu el. Unele chestii la care se uită sunt total dubioase, aşa că nici măcar n-am ajuns să citesc mai multe despre serialul ăsta.
6 luni mai târziu a început nebunia, o mulţime de oameni care vorbeau despre „La Casa de Papel”. Cât de tare e, cum să ratezi un aşa film, când apare sezonul următor etc. Am dat play vreo 5 minute, am văzut că e în spaniolă, am decis că nu e de mine.
Alte 6 luni mai târziu, La Casa de Papel era prin recomandările frecvente de pe Facebook, însă ce m-a convins a fost clipul ăsta cu Bella Ciao. Citeşte tot articolul
