La fiecare întâlnire cu reprezentanţi ai Netflix (nu vă gândiţi că au fost aşa multe, doar vreo 2-3) s-a ridicat problema conţinutului românesc, şi de fiecare dată răspunsul a fost acelaşi (citez din memorie) „suntem interesaţi de orice conţinut video cu putenţial de difuzare cel puţin la nivel regional sau continental, indiferent de ţara din care provine”. Citeşte tot articolul
Aţi văzut First Team: Juventus? Fix aşa este şi documentarul despre Sunderland, doar că invers. Adică scoţi partea cu succesul, scoţi victoriile la limită, scoţi bucuria fanilor, scoţi discursurile motivaţionale ale jucătorilor şi te alegi cu povestea unui club mic din Anglia, care trece prin cea mai mare criză din ultimii 30 de ani.
Documentarul este foarte interesant din multe puncte de vedere. În primul rând, e povestea sezonului trecut, care a fost unul memorabil pentru fanii lui Sunderland. Nu în sensul bun, dar tot memorabil. Citeşte tot articolul
Visul umed al marilor studiouri de la Hollywood este să facă şi ele bani online, la fel cum face Netflix. Însă în acelaşi timp nu vor să renunţe la ciclul clasic de distribuţie a filmelor (cinema –> dvd –> VOD –> pay TV –> free TV). Aşa că fac tot felul de teste stupide ca să-şi demonstreze… nimic.
Cel mai recent e legat de filmul Bad Times at the El Royale. Probabil că n-aţi auzit de el pentru că a fost lansat în acelaşi timp cu First man şi cu siropoşenia aia în care joacă Lady Gaga, aşa că nimeni nu mai avea chef să vadă un alt film bunicel cu actori cunoscuţi. Citeşte tot articolul
Nu mai e niciun secret, Narcos: Mexico a fost prelungit de Netflix pentru un al doilea sezon. Au anunţat asta imediat după ce l-au lansat pe primul, aşa că toată lumea a avut impresia (inclusiv eu) că vor mai pune pe net încă un sezon destul de rapid. Nu e cazul, abia s-au început demersurile, probabil că vor filma prin primăvară-vară, urmând ca sezonul 2 să apară spre finalul lui 2019. Citeşte tot articolul
Radu se întreba acum fix o săptămână de ce nu există mai multe filme vechi şi bune pe Netflix. M-am întrebat şi eu acum ceva timp asta, şi am avut ocazia să discut cu reprezentanţi ai Netflix, care mi-au explicat cât de complexă e problema.
În primul rând, în urmă cu 20 de ani nu exista noţiunea de „streaming”. Drepturile de difuzare de vindeau pentru toate mediile posibile într-o anumită ţară sau arie geografică (grup de ţări / continent). Şi cu cât era un film mai puţin căutat, cu atât de făceau dealuri mai lungi. De exemplu, filmele cu John Wayne poate că nu erau considerate prea valoroase (prin prisma numărului mic de oameni care ar fi vrut să le vadă), aşa că proprietarii au vândut drepturile de difuzare pe următorii 30 de ani în toată Europa unei firme X care avea contacte cu toate televiziunile mari europene.
Mâine se lansează cel mai nou sezon din Narcos, numit Mexico. Practic, nu e sezonul 4 din Narcos, ci sezonul 1 dintr-un fel de spin-off, singura diferenţă fiind că acum povestea s-a mutat din Columbia în Mexic.
Am avut ocazia să văd şi de data asta nişte episoade înainte de lansare. Din păcate n-am reuşit să văd tot sezonul, am ajuns abia pe la jumătate (e greu să fii blogger şi antreprenor în acelaşi timp) Citeşte tot articolul
Astăzi a apărut al 6-lea (şi ultimul) sezon din House of cards. Bijuteria coroanei, perla celor de la Netflix, serialul care a schimbat regulile pentru totdeauna şi a inventat noţiunea de binging.
Am avut ocazia să văd câteva episoade în avans şi pot să vă spun că treaba e bună de tot. Kevin Spacey nu mai face parte din proiect, în urma scandalului #metoo, ceea ce a făcut ca Frank Underwood să moară. Claire deja era POTUS, după ce Frank îşi dăduse demisia la finalul sezonului 5 (acel scandal pornit în urma anchetei lui Tom Hammerschmidt, fostul şef al lui Zoey Barnes).
Săptămâna trecută a apărut o ştire interesantă, care nu cred că a fost abordată suficient: Uniunea Europeană vrea să oblige Netflix şi Amazon să crească ponderea de conţinut european până la cel puţin 30%. Încă nu s-a dat legea, dar responsabilul unei comisii de tehnologie care a creat proiectul susţine că e doar o formalitate votul din decembrie. Fiecare ţară poate chiar să-şi crească procentul-limită până la 40%, cele 10% procente putând fi ocupate de content local.
Va fi interesant de văzut cum ar face asta Netflix şi Amazon în România, în condiţiile în care televiziunile de la noi sunt conştiente că cel mai mare avantaj al lor este conţinutul local (după cum explica recent Alex Cesnavicius, CEO-ul PRO TV, într-un interviu exclusiv pentru acest blog). Cine o să vândă acel content local cu care s-ar putea completa cei 10%?
Când mi-a povestit tata acum vreun an de un serial de pe Netflix cu nişte tipi care dau o spargere la Monetăria Statului şi îi îmbracă pe ostatici în aceleaşi costume pe care le aveau şi ei, n-am dat prea mare importanţă subiectului. Tata consumă filme pe bandă rulantă, n-o să pot niciodată să concurez cu el. Unele chestii la care se uită sunt total dubioase, aşa că nici măcar n-am ajuns să citesc mai multe despre serialul ăsta.
6 luni mai târziu a început nebunia, o mulţime de oameni care vorbeau despre „La Casa de Papel”. Cât de tare e, cum să ratezi un aşa film, când apare sezonul următor etc. Am dat play vreo 5 minute, am văzut că e în spaniolă, am decis că nu e de mine.
Alte 6 luni mai târziu, La Casa de Papel era prin recomandările frecvente de pe Facebook, însă ce m-a convins a fost clipul ăsta cu Bella Ciao. Citeşte tot articolul
Nu ştiu dacă aşteptaţi neapărat acest feature, dar eu chiar mă întrebam recent dacă poate fi schimbat acel avatar. Momentan am 4 profile pe contul de Netflix şi cred că e binevenită această opţiune. Sigur, intră la categoria „first world problems”, dar când ne-a oprit vreodată chestia asta din a face ceva drăguţ?
Momentan sunt 20 de showuri din care vă puteţi alege iconuri, probabil că vor mai fi adăugate şi altele pe parcurs. Citeşte tot articolul
