paris

IN De soi


Pentru că locuiesc în casă cu o creatoare de modă (voiam să spun fashionistă, dar mi se pare că e folosit peiorativ termenul în ultima vreme), am tot intrat în contact cu domeniul ăsta. Iar atunci când ești interesat de producție și marketing te uiți mai degrabă la brandurile de lux decât la fast fashion, că de acolo se dă ora exactă. 

Impresia mea despre tot ce înseamnă lux în fashion era că lucrurile sunt foarte bine structurate, ierarhiile făcute, că e greu să vii cu ceva nou și să te remarci pe piață. Cazul brandului Schiaparelli m-a convins că lucrurile nu stau chiar așa. Citeşte tot articolul

IN Filme


Am ajuns la Paris fix în perioada în care se lansase ultima parte din sezonul 4 Stranger Things (adică cele 2 episoade lungi de la final). Pentru a promova sezonul 4 al serialului, Netflix a deschis nişte pop-up stores (magazine temporare) în Paris, Chicago, Dallas, New York, Los Angeles şi alte oraşe din SUA. 

Şi pentru că văzusem nişte poze pe Instagram cu magazinul ăsta, oricum ne plimbam pe Champs Elysees şi aveam nişte timp liber ne-am aşezat la coadă la intrare. Jumătate de oră mai târziu pătrundeam într-un tărâm magic… glumesc. E un spaţiu cu parter + subsol în care s-au băgat destul de mulţi bani în decor. Cineva i-a zis „experienţă imersivă”, eu n-aş merge chiar până acolo. Citeşte tot articolul

IN Turism

Am plecat la Paris imediat după FITS, cu aşteptări moderate. Pentru mine era a treia oară în capitala Franţei, dar am auzit tot felul de lucruri rele: că au crescut foarte mult preţurile, că a crescut infracţionalitatea, că e mult mai murdar oraşul faţă de anii precedenţi.

Pe lângă asta mă aşteptam la probleme cu zborurile şi am mai avut emoţii şi cu Covidul. Franţa e una dintre ţările care cere vaccin, test sau dovada trecerii prin boală, la noi certificatul verde expirase (doza 3 făcută pe 22 octombrie, teoretic se împlineau 9 luni pe 22 iulie, dar apărea expirat certificatul în platformă), Covid n-am făcut recent, aşa că singura variantă era testul. Am făcut unul rapid şi nu ne-a folosit la nimic, că nu ne-a controlat nimeni. Citeşte tot articolul

IN Caterinci

Nu mai ştiu exact despre ce film e vorba, dar mi s-a întipărit în cap o scenă legată de circulaţia maşinilor cu soţ şi fără soţ din perioada comunistă.

Două cupluri se întâlnesc în autobuz.

– Bună ziua! Ce faceţi?
– Mergem într-o vizită. Ştiţi… e duminică fără soţ.
– Ah, deci dumnealui nu e soţul? Hahahahaha.

Eh, acum luaţi gluma asta şi mergeţi cu ea la un parizian.

Meniu