Abonează-te la newsletterul Maison Créative ca să afli ce evenimente ți-am pregătit

romania

BNR n-are buget de comunicare?

question_answer9 comentarii
IN Casual stuff

În caz că nu ştiaţi, la momentul actual se află pe piaţă 3 emisiuni ale monedei de 50 de bani: cea clasică, pe care o ştiu majoritatea românilor, ediţia cu Aurel Vlaicu pe spate (emisă într-un milion de exemplare în 2010 cu ocazia a 100 de ani de la primul zbor) şi ediţia cu Mircea cel Bătrân pe spate (emisă la sfârşitul lui 2011 cu ocazia a 625 de ani de la urcarea domnitorului pe tronul Ţării Româneşti).

Aş fi curios să aflu cât a cheltuit BNR pentru comunicarea celor două emisiuni. Monedele aniversare nu seamănă deloc cu cea clasică şi pot fi confundate foarte uşor cu valute străine. Eu unul n-am văzut nici măcar un afiş, niciun pliant, nici măcar la televizor n-am prins când s-a anunţat. Oricum, lucrurile de genul ăsta ar trebui să fie comunicate într-o campanie de informare a populaţiei care să ţină măcar câteva săptămâni. Citeşte tot articolul

Business autohton

question_answer2 comentarii
IN Revolte

Zilele astea am tot făcut drumuri pe la spitalul Floreasca. De când n-am mai fost eu pe acolo s-au mai schimbat lucrurile, e ceva mai civilizat. Acum, cel puţin la terapie intensivă, vizitatorii nu mai au acces decât cu echipament de protecţie (acoperitorii ăia de încălţăminte şi halatul steril). Mi se pare o măsură excelentă şi e bine că se respectă.

Doar că nu prea ai de unde să-ţi procuri respectivul echipament. Pe fiecare etaj există câte un automat, asemănător cu cel de cartele telefonice, în care bagi 5 lei şi primeşti echipamentul. Foarte corect, n-o să suporte statul român toate cheltuielile astea. Doar că automatele respective n-au produse de câteva zile bune. Doar într-un singur loc din spital mai găseşti, la etajul 4.

Din câte se pare automatele alea sunt proprietatea firmei Ermetic SRL, care produce şi consumabilele. Presupun că ei au dotat spitalul, ei se ocupă de aprovizionare şi tot ei încasează banii. Şi-atunci, de ce nu pot să cumpăr produsul? De ce îţi place să pierzi bani în fiecare zi?

Să zicem că în automatele alea intră cam 200 de cutii de-astea mici. Înmulţit cu 5 lei înseamnă 1000 de lei x 7 etaje înseamnă 7000 de lei. Bani din care pierzi pentru că n-ai încărcat la timp aparatele. În unele cazuri mai găseşte personalul spitalului nişte echipament pentru vizitatori, în alte cazuri aceştia sunt lăsaţi să intre pentru că nu există produse. Ce sens are să pierzi bani şi să pui sănătatea unor oameni în pericol pentru că tu n-ai gândit un sistem logic de aprovizionare?

Responsabilităţi

question_answer0
IN Contraste

Duminică am fost arbitri.
Luni am fost psihologi.
Astăzi suntem toţi zoologi.

Nu-i chiar uşor să fii român.

De când e cool să susţii România?

question_answer5 comentarii
IN Advertising/PR

UPDATE: Până să public eu articolul a scris Manafu despre subiect şi a elucidat misterul. BBDO şi Lowe au creat campaniile la propunerea Revistei Biz.

Ne întoarcem din vacanţe în „Românica” sau „Rromânia”. E nasol la Mamaia, aşa că mergem la Nisipurile de aur. Detestăm coada şi îmbulzeala de pe Băneasa, ne uităm aproape cu milă la toţi nefericiţii care pleacă sau vin de la muncă din străinătate. Suntem trişti când păşim iar pe pământ românesc.

Dar iubim România şi vrem să facem tot ce se poate pentru a promova brandul de ţară. În ultimele săptămâni au apărut 3 (TREI!) campanii care promovează brandul de ţară. Mai întâi a fost ROM cu româniisuntdeştepţi.ro. Dăm clickuri şi salvăm imaginea ţării. Citeşte tot articolul

Fondul clasei

question_answer2 comentarii
IN Ciudatenii

Citind un articol despre învăţământul din România, mi-am adus aminte cât de oribil e sistemul ăsta sărac şi obosit. Mai ştiţi cum era toată situaţia cu fondul clasei? Începea anul şcolar, aflam ce materii urmează să facem, aflam orarul şi ni se punea în vedere că în curând trebuie să începem să aducem fondul şcolii. Statul e sărac şi nu ne poate da prea multe chestii. Practic, statul nu poate da nimic în afară de banii – puţini şi ăia –  cu care-i plăteşte pe dascăli, curent şi căldură (ultimile două fiind opţionale uneori).

Pe lângă fondul şcolii (care la nivel declarativ se folosea pentru reparaţii şi alte prostii prin şcoală), mai erau de plătit fondul clasei (adică banii ăia pentru cretă, bureţi, găletuşă cu apă), banii pentru bodyguarzi şi alţi bani pentru femeile de serviciu, care ne mai făceau curat în clasă din când în când şi care erau plătite mizerabil. Cu totul, asta făcea cam 100 de lei pe an, prin 2000. O sumă, dacă stau bine să mă gândesc.

Şi cum ne pregătea psihic diriginta, trebuia să mergem la rândul nostru şi să cerem bani acasă:

– Pentru ce-ţi trebuie? Iar fondul clasei?
– Nu, ăla era fondul şcolii..
– Bine, o să-ţi dăm.

Iar când ajungeai la ora de dirigenţie şi colega X îi striga pe restanţieri, urma interogatoriul. Cutărică, ridică-te în picioare. De ce n-ai adus banii? Păi şi când îi aduci? Bine, stai jos. Până data viitoare să-i aduci!

În ochii celorlalţi colegi din clasă erai ultimul sărac. Iar discuţiile de la şedinţa cu părinţii nu aveau niciun rezultat.

Evident, fondurile astea nu sunt obligatorii, iar învăţământul e gratuit. Dar dacă nu plăteai, diriginta îşi rezerva dreptul să nu-ţi dea cărţi, pe motiv că nu contribuiai cu nimic la supravieţuirea şcolii. Iar dacă într-un final dădeai banii, cărţile veneau, însă în faţa colegilor rămâneai acelaşi sărac/separatist care n-are sau nu vrea să dea banii. Pentru traumele astea cine e responsabil?

Update: corect ce zice Arhi în comentarii.

Despre meserii

question_answer4 comentarii
IN Casual stuff

Ştiţi oamenii ăia care au terminat liceul şi au luat o pauză de la studii, apucându-se să facă ceva bani pentru o săptămână la mare? Şi care după săptămâna aia la mare au mai lucrat puţin şi s-au trezit că au 25 de ani şi sunt barmani?

Foarte frumos, nu trebuie să fim toţi Social Media Experţi, însă ăştia sunt băieţii care nu ne nimeresc cocktailurile bine. Care pun gheaţă şi zahăr când le zicem să nu pună. Şi care în loc să se specializeze în meseria pe care o fac oricum de ani buni, tot speră să termine o facultate particulară şi să se angajeze assistent manageri la vreo firmă de succes.

Dragi tineri prinşi de ani buni într-o slujbă sezionieră, profesionalizaţi-vă! Deveniţi cei mai buni barmani, cei mai buni ospătari, cei mai buni bucătari! Lumea va aprecia asta mai mult decât orice.

No glow

question_answer13 comentarii
IN Contraste

Uitaţi-vă la poveştile româneşti. Unele sunt spuse frumos şi capătă o aură luxuriantă.

100.000 de unici în campanie – fără să se spună că erau luaţi din America de Sud cu Google ads.
200 de bloggeri participanţi – aduşi pentru un pişcot şi un suc.
CEO la o companie internaţională – adică un birou la Bucureşti şi încă un freelancer rătăcit prin Franţa.
Bani din blog – mărunţiş de o sarma şi un pahar de vin la restaurant
Aur la festival – o combinaţie de voturi pe prietenie
Agenţie cu departament de online – o fată care a avut mai demult blog pe 360 şi care acum e angajată la negru.
Numărul 1 în producţia de mezeluri – o fabrică ameninţată cu închiderea, un patron care nu şi-a plătit angajaţii.

Când te uiţi atent, strălucirea poveştilor de succes din România e dată de un strugurel cu sclipici luat cu 2 lei de la farmacie.

Râmnicu Vâlcea, Sibiu şi organizarea de milioane.

question_answer6 comentarii
IN Gânduri de zi cu zi, Povesti din excursii

După excursia din weekendul trecut ar fi păcat să nu las impresiile pe larg.

Deşi călătoria a purtat titlul de „la Mediaş”, am colindat o bună parte din ţară. Am făcut prima oprire la Râmnicu Vâlcea şi am vizitat o biserică şi Mc-ul din localitate. Desigur, ambele obiective au stârnit un interes major (mai mult Mc-ul, sincer să fiu).

Mi-a plăcut oraşul, şi mai ales prezenţa mallului. Destul de curat, aranjat, dichisit dar destul de comunist pe alocuri (de altfel, cam aşa e peste tot în oraşele mai mici). Ah, şi să nu uit, oamenii foarte calzi. Neobişnuit de calzi pentru frigul de la 9 jumate şi pentru un oraş din Regat.

Sibiul e foarte tare. Cu toate astea, nu cred că mi-ar fi plăcut să studiez acolo (no offence, Miruna 😛 ). Mi se pare prea…. liniştit, prea… civilizat. Sincer să fiu, mă aşteptam la un wonderland dar n-a fost chiar aşa şi e normal pentru că altfel se muta toată lumea în Sibiu. Din păcate, fără faza de anul trecut cu „capitala europeana”, n-ar fi stat la fel de bine. Se văd cele câteva sute de milioane de euro băgate în oraş.

Am văzut destul de multe chestii în doar câteva ore (exceptând muzeul Brukenthal – da, ştiu, cel mai important) şi asta pentru că am avut parte de o organizare extraordinară. Şi când spun asta, vreau să zic că a fost puţin mai bine decât ‘perfect’. N-am văzut niciodată nişte oameni (care să nu-mi fie prieteni)  şi care să facă o asemenea atmosferă. A fost pur şi simplu perfect. Chiar şi abaterile de la program erau parcă luate în calcul. Pe scurt: eu n-am mai văzut aşa o organizare. Ghizi care ştiau că venim, restaurante care ţineau mâncarea pe aragaz cât întârziam noi prin hoinăreli, torturi pentru sărbătorite. Nici măcar pe DN1 n-am prins aglomeraţie.
Ideea e că oraşele au fost cum au fost, dar atmosfera a fost mai mişto decât în familie sau între prieteni. Omogenizare pe loc.

x Biserica Neagra

Mai multe poze aici.
Şi referitor la ce spuneam acum câteva săptămâni, astea sunt doar nişte poze, nu artă or something.. Un fel de: ia uite ce-am văzut pe acolo 😛

Legea condamnarii la moarte.

question_answer2 comentarii
IN Revolte

In curand pacientii aflati in faze terminale ale anumitor boli nu vor mai fi dusi la terapie intensiva. Asta ne pregateste Ministerul Sanatatii. Pentru ca nu sunt bani. Se merge pe principiul: sa-i salvam pe cei cu o speranta de viata mai mare.

Selectie naturala normata de niste cerneala pe hartie.

N-are sens, in viziunea lor, sa dai banii pe tratamentul unui om care n-are sanse de viata prea mari. Pentru ca se incaseaza 4 miliarde pe asigurarile de sanatate iar suma necesara este de 10 miliarde. Prin urmare, pentru ca n-au cum sa ii oblige sa contribuie la buget pe aia care muncesc la negru sau aia care incearca sa pacaleasca statul in alte moduri, taie din costuri. Si cu ce sa incepi daca nu cu cei mai slabi?

Pana la urma cine va stabili cat de grava e starea unui bolnav? Cine se indura sa-i opreasca tratamentul? Ce medic din tara asta o sa poata explica: nu sunt sanse foarte mari asa ca nu o sa risipim banii aiurea.

Nici nu vreau sa ma gandesc la situatia in care un apropiat e in situatia data. O luam principial. Basescu mareste salariile profesorilor cu 50% si bolnavii in faze terminale mor. La urmatoarea marire de salarii cine mai moare?

Fobie nationala. Despre comunism

question_answer1 comentariu
IN Contraste, De soi

Zilele trecute a inceput un proiect al politiei romane pentru responsabilizarea copiilor in ceea ce priveste traficul. E vorba de patrulele scolare menite sa-i invete pe cei mici reguli de trafic and stuff. Cand am auzit stirea la radio (care amintea ca proiectul a mai existat si inainte de ’89), cei cu care eram in masina au avut o reactie de respingere totala a ideii. Cand vine vorba de istorie, politica si viata in general avem multe idei preconcepute. In cazul de fata, se merge pe ideea ca tot ce era atunci e prost, gresit si comunist.

Steaua si Dinamo sunt echipe comuniste care au facut performanta atunci (in parte sunt de acord, nu vreau sa intram in polimica pe subiectu asta), Dacia e brand comunist, aprozarele, oamenii, tot ce exista atunci si acum este prost – e automat comunist. Profesorii batrani sunt niste comunisti, oamenii care impun uniforme in scoli sunt comunisti, cei care o duc bine acum au fost comunisti sau securisti etc. Si exemplele pot continua. Multe dintre afirmatii sunt justificate.

Din pacate in aceasta categorie intra si chestii care nu tin deloc de comunism. Nu sunt idei comuniste ci copii fidele (unele adaptate sistemului, altele nu) ale unor modele din vest. Partea cu patrulele scolare de exemplu se face si la americani de zeci de ani. Uniformele sunt un alt exemplu foarte bun. Daca s-ar face niste uniforme misto (in genul colegiilor din Anglia, de exemplu) si nu tricouri de 2 lei, ar fi foarte tare sa le porti.

Oamenii insa resping din start orice si pe oricine a trait mai mult de 20 de ani in perioada aia. Si e total gresit pentru ca nu tot ce a existat in perioada comunista este comunist.

Sociale

Dă-mi un ecler!

Cumpără de pe eMAG cu acest link

Descarcă gratuit eBook-ul

ebook Digital Recap 2022
Hoi.La.Minut

Pe scurt:

Statistici TopBlog

Clasament TopBlog
Meniu