teatru

IN Educatie&Literatura

Ieri, când lumea se întorcea acasă după o noapte de club, am pus geanta în portbagaj şi am plecat spre Sibiu. N-am reuşit să ajung la primele două zile ale Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, dar m-am grăbit să prind Faust-ul lui Silviu Purcărete – ultimul spectacol important al weekendului.

Ştiam că n-o să-mi placă Faust. Am plecat de acasă cu acest gând, şi am ales să văd spectacolul ca să mă conving. Nu mi-a plăcut „Femeia care şi-a pierdut jartierele”, nu m-a dat pe spate nici „Undeva la Palilula”. Poate că nu îl înţeleg pe Purcărete, poate că am pornit de fiecare dată cu aşteptări greşite. Citeşte tot articolul

IN Teatru

Nu pot să spun că sunt un cunoscător într-ale teatrului, cel mult aş putea zice că sunt un power user. În copilărie am fost la ceva mai multe piese decât alea 2-3 de la Ţăndărică, la care mergeam cu clasa. Mergeam la Bulandra pe vremea în care eram prea mic să înţeleg mare lucru din piese, dar cred că (şi) în felul ăsta mi-am dezvoltat imaginaţia. Ţin minte perfect câteva scene din Cafeneaua – se juca la sala Izvor şi am avut locuri undeva în lateral stânga. Mălăele, Emilia Popescu, Dana Dogaru.  Sau Black&White, tot la Bulandra cu Mişu Constantin, Bănică Jr., Emilia Popescu şi Daniela Nane (în regia lui Pittiş!). Asta era prin ’97 – ’98. Citeşte tot articolul

IN Revolte

Teoretic, buna desfăşurare a unui festival de teatru ar trebui să nu fie influenţată de politică. Practic, schimbările din primele luni ale acestui an afectează, printre altele, şi Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu.

Pentru FITS 2012 s-au cerut 3 milioane de lei. Guvernul Boc a promis 2,5 milioane (doar verbal). Guvernul Ungureanu a redus la doar 1,5 milioane bugetul alocat festivalului (care, apropo, e al 3-lea festival de arte ale spectacolului din lume) – dar promisiunile au fost transmise tot pe cale orală. Guvernul Ponta a alocat (cu greu!) 700.000 de lei. Mai puţin de un sfert din suma solicitată. Restul de 800.000 de lei erau promişi din fondul de rezervă al premierului. S-a schimbat premierul, s-au schimbat şi priorităţile – adică maşini eco şi alte bălării.

Încerc să fac abstracţie de culoarea politică a noului Guvern, să uit că Mircea Diaconu e noul Ministru al Culturii şi să dau vina pe ceilalţi, care n-au semnat mai repede hotărârile. Dar mă întristez dându-mi seama că organizatorii unui astfel de festival trebuie să stea la mâna politicienilor până în ultima clipă pentru nişte fonduri.

Partea cea mai nasoală e că în ciuda eforturilor organizatorilor, s-au anulat 20 de spectacole! Enorm! Şi erau, în mare parte, spectacole ale unor trupe din afară. Franţa, Belgia, Australia. Dacă aş lucra la instrumentele de presă ale opoziţiei probabil că aş titra: „Ponta anulează 20 de spectacole de la FITS”. Normal, puţin îi pasă, el merge la Viena când are chef de un spectacol mişto.

E ceva mai bine

question_answer0
IN Casual stuff

Îmi place noul Eventim.ro. L-am descoperit săptămâna trecută şi dacă tot eram acolo, am prins şi nişte bilete la o piesă mişto.

Au făcut să arate şi prima pagină într-un fel, dar modificările mai importante sunt la sortarea evenimentelor. Până acum îl foloseam doar pentru că avea sistemul de „mapare” pe săli, acum chiar e un site decent. În sfârşit poţi filtra în funcţie de 2 sau mai multe taguri. Adică dacă vrei să cauţi o piesă de teatru din Bucureşti, înainte trebuia să mergi la piese de teatru şi să cauţi manual prin toată ţara, sau să vezi toate evenimentele din Bucureşti. În rest, rămâne valabil ce-am zis: mergeţi la teatru că e foarte simplu să găsiţi bilete.

IN Casual stuff

Anul trecut n-am reuşit să ajung la Ideo Ideis – festivalul de teatru tânăr desfăşurat la Alexandria – pentru că s-a nimerit fix în perioada în care eram în concediu. Am urmărit, totuşi, posturile scrise de Nebuloasa de la faţa locului. Îmi imaginez că e o energie extraodinară în tot oraşul pe parcursul evenimentului. Cam ceea ce am văzut la Alba Iulia cu ocazia festivalului de folk Ziua de mâine.

În urmă cu o săptămână au început înscrierile pentru a VII-a ediţie Ideo Ideis. 9 dintre cele mai bune piese vor avea ocazia să participe în concursul de teatru ce se va desfăşura între 13 şi 22 august la Alexandria. La asta se adaugă o tabără de educaţie alternativă. Nu vor lipsi nici în acest an reprezentaţii de gală, însă până atunci mai e. Deocamdată puteţi da de veste cunoscuţilor care joacă în trupe de teatru şi care vor să evolueze. Detalii despre înscrieri pe siteul Ideo Ideis.

IN Educatie&Literatura

Din fericire, am reuşit să ajung destul de des la teatru în această stagiune. Asta datorită faptului că e mult mai simplu să cumperi bilete. Am văzut atât piese bune, cât şi piese mai puţin bune, dar n-am plecat niciodată dezamăgit. Ei bine, uite că s-a întâmplat şi asta, săptămâna trecută.

Auzisem la sfârşitul lui august despre „Femeia care şi-a pierdut jartierele” dar la momentul respectiv era o bătaie fantastică pe bilete. Mălăele, Mihăiţă, Dorina Chiriac, totul în regia lui Silviu Purcărete. Spectacolul se joacă la Romexpo, într-o sală nouă a Teatrului de Comedie, iar biletele sunt 60 de lei (preţ unic). Cam mult, având în vedere preţul obişnuit al biletelor de teatru. Cam dublu, mai exact. M-am gândit, însă, că preţul trebuie să fie justificat de noua sală, decoruri sau un spectacol maraton de peste 3 ore (cam cum e Oblomov). Citeşte tot articolul

IN Contraste

În clasa a 9-a, Ruxandra Coman era o tipă care nu ieşea cu nimic în evidenţă. Energică, zâmbitoare, dar destul de tăcută, Ruxandra era mai mult wing woman. O adolescentă care nu anunţa nimic, dacă ar fi să folosim un clişeu de presă. După ceva timp şi-a descoperit pasiunea pentru actorie şi a intrat în trupa de teatru a şcolii. Vreo 2 ani mai târziu reuşea să ia note mari la română recitând poezii într-un stil care chiar îţi făcea pielea de găină.

A dat la UNATC, a intrat şi a început să joace. Mai întâi pe la facultate, unde a fost colegă cu Ioana Blaj şi Victoria Răileanu. O generaţie care va fi mare, veţi vedea.  Citeşte tot articolul

IN Teatru


Foto via

Până anul trecut ajungeam destul de rar la teatru. Niciodată nu cumpăram bilete la timp, iar siteurile teatrelor din Bucureşti conţineau mult prea puţine informaţii.  Situaţia era destul de nasoală, pentru că teatrele mari aveau sălile pline, deci nu exista niciun interes pentru online. Banii şi aşa nu ajungeau pentru decoruri, salarii şi restul de cheltuieli. Excepţie a făcut întotdeauna Teatrul Masca, ei fiind însă un teatru de cartier.

Însă în ultimul an am văzut o deschidere tot mai mare a teatrelor faţă de online. Mai mulţi directori au căzut la pace cu Eventim astfel încât Bulandra, Teatrul Mic, Teatrul Foarte Mic, Masca şi Palatul Copiilor oferă bilete prin sistemul de ticketing online. Asta înseamnă că puteţi să cumpăraţi bilete la aceste teatre de pe site, din magazinele Vodafone, din Cărtureşti, Humanitas şi încă câteva locuri. Chiar şi online, puteţi rezerva acum biletele şi le puteţi plăti în 72 de ore cu ridicare din Mall Vitan, Plaza sau sediul din Strada Polonă. Sau vă pot veni acasă cu plata ramburs. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Vineri, când toată lumea făcea ultimele pregătiri de Revelion şi mulţi cetăţeni sărbătoreau cozile de pe Valea Prahovei, am fost să văd Maitreyi, la Sala Mare a Teatrului de pe Lipscani. Au fost 3 spectacole-studiu pe 28, 29 şi 30 decembrie în regia lui Chris Simion şi cu o distribuţie foarte bună: Maia Morgenstern, Vlad Zamfirescu, Anca Sigartău, Doru Ana, Aylin Cadîr.

Abordarea e foarte interesantă, fiind o dramatizare dublă, a romanelor Maitreyi, scris de Mircea Eliade şi Dragostea nu moare, scris de Maitreyi Devi. Mi-au plăcut mult intervenţiile Maiei Morgenstern, chiar dacă la final se comenta cum că ar fi fost prea „teatrale”. Cred că e prima piesă mai „normală” regizată de Chis Simion.

Din păcate sala e total oribilă, fosta sală Rapsodia a teatrului Constantin Tănase. Totuşi, merită să vă înghesuiţi două ore şi ceva pentru spectacol. Iar la final veţi dori să recitiţi ambele romane.

IN Advertising/PR, N-as face

N-aş face o piesă de teatru cu plasare de produse. Din păcate, s-a făcut deja. Cumva, chestia asta îmi aminteşte că până şi teatrul a ajuns rău de tot. Şi putem observa asta din moment ce tot mai multe piese se joacă în cluburi şi baruri. E interesant să vezi teatru în spaţii neconvenţionale, însă actorii se refugiază tot mai des în astfel de spaţii în care îşi pot stabili singuri regulile.

Iar teatrul “convenţional” riscă să fie înghiţit de mirajul publicităţii. În mod normal, omul de comunicare din mine ar fi trebuit să exulte la auzul veştilor despre “Un cuplu ciudat” – prima piesă de teatru cu product placement. Dar iubitorul de teatru n-a putut să-şi ascundă tristeţea. Ce urmează? Să inserăm între replici scurte momente publicitare?

– Domnule, este imposibil, nu poţi să… [Publicitate: Mergeai la toaletă foarte des? Noul Prostamol Uno! ]

În plus, asocierea dintre piesă şi brand nu e deloc fericită. “Un cuplu ciudat” e o piesă slabă, cu un umor uneori inexistent şi alteori ieftin, vulgar, la prima mână. Sigur, cetăţenii din sală se amuzau copios, însă piesa rămâne una cu care n-aş vrea să-mi asociez imaginea. Face parte din piesele de umplutură, categoria B de la Comedie. Iar plasarea de produse, deşi făcută cu o oarecare logică, e pe alocuri intruzivă.

Meniu