O sa scrii texte de rahat

Am interacţionat în ultima vreme cu câţiva proaspeţi absolvenţi ai şcolilor de comunicare şi jurnalism, entuziasmaţi că vor intra în câmpul muncii. Mi-au adus aminte de momentele alea în care eram şi eu un visător de 20 şi-umpic de ani şi îmi imaginam că voi muta munţii din loc.

Doar că realitatea e cu totul alta, iar toţi tinerii ăştia care au ales comunicarea pentru că se simt talentaţi la scris habar n-au ce-i aşteaptă.

Flashnews: Dragă tânărule absolvent în comunicare, te anunţ că te aşteaptă un job într-o agenţie, în care o să scrii preponderent texte de rahat. Comunicate de presă despre non-subiecte, chestii de care o să tragi ore întregi ca să poţi scoate un text decent pe care să-l poată ignora toată presa, desfăşurătoare, bucăţi de prezentări pentru pitchuri, traduceri, broşuri şi rapoarte, multe, multe rapoarte.

Probabil că o să te simţi neîmplinit, o să realizezi mai devreme sau mai târziu că nu pentru asta te-ai angajat, că textele pe care le aşterni pe ecran n-au nimic creativ în ele şi că, în general, nu prea îţi place ce faci. Dar o să-i dai înainte ca să produci bani pentru facturi şi city-breakuri şi o să speri să prinzi un job călduţ la client. Până la 30 de ani te vei fi împăcat cu ideea că job descriptionul tău n-are nicio legătură cu ceea ce faci de fapt, aşa că te vei concentra pe chestii mai importante gen familie şi copil. Dar nu dispera, au supravieţuit şi alţii din chestia asta.