UNTOLD este cel mai mare concurs secret de cercetaşi din lume. Am descoperit asta aseară, când mă plimbam prin parcul în care se desfăşoară festivalul.
Serios, toată lumea caută ceva sau, mai exact, pe cineva. Dacă un om are telefonul la ureche, poţi fi sigur că încearcă să obţină direcţii de la prietenii lui. Chestie care devine o adevărată aventură în momentul în care realizezi că sunt căsuţe cu de toate, peste tot. Citeşte tot articolul
Vine perioada concediilor şi asta înseamnă automat măcar un drum la Alexandria pentru Ideo Ideis, poate unul la munte la Festivalul de film istoric de la Râşnov. Plus că mă bate gândul să dau o fugă până în Thassos. Şi dacă vorbim de Grecia eu mă gândesc numai la serpentine, pante şi rampe super abrupte şi stres mare pentru Hoimobil.
Secretul cu ajutorul căruia m-am întors acasă pe 4 roţi de fiecare dată constă într-o verificare completă înainte de plecare (reiau, motor de 1,2 litri, 75 de cai, e mare lucru să baţi Grecia cu 4-5 oameni în maşină).
Şi sunt chestii simple care pot face diferenţa, de la verificări la presiunea roţilor, până la verificarea (a se citi schimbarea în cazul meu a) plăcuţelor de frâne, verificarea lichidului de răcire, a celui de frână şi aşa mai departe. Citeşte tot articolul
Deşi FITS nu s-a terminat încă, cred că mi-am ales favoriţii, atât în ceea ce priveşte cel mai bun spectacol văzut, cât şi cea mai mare surpriză.
Trupa Circa nu era deloc pe lista mea de priorităţi, ba chiar pot să spun că nu-i luasem deloc în calcul. Asta până când mi-a recomandat Diana să merg la „Perfecţiunea Imperfecţiunii”, spectacolul pe care australienii l-au susţinut la Sala Thalia miercuri şi joi. Citeşte tot articolul
Cei de la Canon România au în perioada asta o campanie numită Imprimiada, în cadrul căreia promovează beneficiile consumabilelor originale pentru buna funcţionare a imprimantelor.
Pentru mine dilema „original sau compatibil?” s-a rezolvat foarte uşor încă de acum câţiva ani, când mi-a dat cineva nişte cartuşe compatibile. Eram în criză de timp, aveam nevoie să printez ceva, aşa că le-am instalat în speranţa că o să-mi rezolve problema. N-au mers, aşa că am ajuns tot la un Print Center. Ulterior, m-am jucat cu ele, am încercat să le fac să meargă, dar până la urmă am ajuns la cartuşe originale. Mi se pare că diferenţa de preţ se justifică cât timp elimină elementul surpriză din ecuaţie. Pur şi simplu ştii că merge şi că ai cea mai bună performanţă pentru imprimantă.
Eu de-atunci am început să am alergie la termenul „compatibil” în orice context ar fi. Îmi sună a „aproape acelaşi lucru, dar nu chiar”. Citeşte tot articolul
Chiar dacă n-am reuşit rezultatele aşteptate la Euro 2016, cred că ne-am ridicat la înălţime cel puţin într-o privinţă. Suporterii români au fost mai mulţi ca niciodată în tribunele stadioanelor franceze, au luat cu asalt Parisul, au dansat, s-au bucurat, au încurajat naţionala până în ultima clipă. Nu-mi amintesc niciun turneu final la care să fi văzut aşa mulţi români în tribune, eu am văzut o mulţime de poze de pe stadion în newsfeedul Facebook. Citeşte tot articolul
20 iunie 2000. România joacă contra Angliei la Euro şi Alan Shearer, legenda lui Newcastle, se pregăteşte să bată un penalty. Englezul marchează şi pe mine mă apucă panica: dacă ne bat şi nu ne calificăm? Marcase Chivu pentru 1-0, dar golul lui nu mi-l mai amintesc. După câteva minute dă şi Michael Owen gol. E minutul 45 şi englezii intră la pauză cu gândul la sferturi. Nu mai ştiu cum a egalat Dorinel, dar încă simt tensiunea din ultimele minute şi penalty-ul obţinut de Moldovan. I-am bătut şi ne-am dus noi mai departe în locul lor. A fost prima dată când am ţipat prin casă, ba chiar am ieşit şi pe balcon. Oricum era isterie generală în cartier. Să laşi acasă Anglia şi Germania se întâmplă o dată la câteva zeci de ani. Citeşte tot articolul
Au trecut aproape două luni de când testez sistemul Smart Home de la Orange. E cel mai lung test pe care l-am făcut cu un produs, însă nu-mi dau seama când a trecut timpul ăsta. Pur şi simplu m-am obişnuit cu el de parcă l-aş fi avut dintotdeauna, a devenit parte din rutina zilnică. Cred că ăsta e principalul avantaj al sistemului: odată setat aproape că uiţi de el prin casă, totul se integrează fără probleme în peisaj. Arată uşor futurist, dar nu ciudat, fix cât să atragă puţin atenţia vizitatorilor şi să pornească o conversaţie. După ce a dispărut elementul de noutate, eu nici n-am mai băgat de seamă senzorii. E drept că în primele săptămâni mă jucam non-stop ba la senzorul de mişcare, ba la cel de uşă&fereastră şi aşteptam să vină notificările.
Acum e ceva absolut obişnuit să primesc mail când se deschide uşa de la intrare şi sistemul e setat pe „Away”. Mă gândesc automat că a ajuns acasă colega de apartament, iar uneori verific pe cameră doar ca să mă distrez, nu că aş avea emoţii de vizitatori nepoftiţi. Citeşte tot articolul
Ştiu că se vorbeşte de câţiva ani despre casele inteligente, dar mi se părea destul de departe momentul în care voi ajunge să şi folosesc aşa ceva. Mereu am avut impresia că astfel de echipamente sunt accesibile doar celor bogaţi, însă lucrurile nu stau deloc aşa.
De câteva săptămâni testez soluţia Orange Smart Home, un sistem prin care poţi controla de la distanţă tot ce se întâmplă în locuinţa ta. Momentan sistemul nu este disponibil pentru comercializare, însă nu mai e mult până la lansarea oficială. Deocamdată s-au făcut o serie de teste, 50 de clienţi Orange fiind aleşi să testeze sistemul şi să ofere feedback. Lor li s-au adăugat şi câţiva bloggeri. Citeşte tot articolul
Fiţi fără grijă, masa de Crăciun e asigurată dacă cumva ne fură cineva platourile cu #celecuvenite. Săptămâna trecută am participat la un workshop iniţiat de Timişoreana şi susţinut de Marius Tudosiei (îl ştiţi, tipul cu Băcănia Veche şi emisiunea de la Digi24). Tema a fost „reţete cu bere” pentru o masă completă. Practic, bloggerii şi invitaţii lor şi-au gătit singuri masa, cu ceva ajutor de la Marius. Decorul de poveste, meniul bogat şi divers: creveţi flambaţi ca aperitiv, muşchi de porc umplut, tort de ciocolată, cartofi umpluţi la cuptor, nişte salate spectaculoase (dintre care una de conopidă şi brocolli). Şi eu am nimerit, aţi ghicit, la biscuiţii sablaţi pentru bere.
Ştiu că nu par a fi vreun mare bucătar, dar fac o tocăniţă cum nu s-a văzut pe o rază de 3 etaje! M-am adaptat, mi-am zis că trebuie să faci rai din ce ai, iar eu aveam făină, nişte pachete de unt, parmezan, rozmarin şi o reducţie de bere gata făcută de Marius. Floare la ureche! Mi-am băgat mâinile în treaba asta, după cum arată şi pozele, nu mi-a fost frică să mă murdăresc. Citeşte tot articolul
Din anul I de facultate aştept şi eu momentul să pot spune că merg acasă de sărbători 🙂 Ţin minte că m-a întrebat o profă la un moment dat dacă merg acasă şi i-am zis că ajung acasă în fiecare seară, nu doar de sărbători 🙂
Dar anul ăsta o să merg acasă, să petrec Crăciunul în familie, chiar dacă asta înseamnă la doar vreo 2 cartiere distanţă 🙂
Nici nu vreau să mă gândesc cum ar fi să petrec un Crăciun departe de casă, e ceva de neconceput pentru mine. Sărbătorile înseamnă mirosul de brad din dimineaţa de Crăciun, cârnaţii prăjiţi în untură (de-aia bună, primită de la ţară), mirosul de sarmale care parcă se impregnează în faianţă până la mijlocul lui ianuarie şi cozonacul pe care ajungi să-l mănânci zile întregi cu lapte, pe post de desert (toată lumea aduce cozonac de Crăciun şi ajungem să avem stive în casă). Plus bucuria celor care îşi desfac cadourile puse sub brad sau o masă liniştită la care se discută aceleaşi nimicuri ani la rând. Citeşte tot articolul
