Category

Branded

Gata pentru #BlackFridayNo5

0

E al 5-lea an de Black Friday în România, iar unul dintre magazinele care se vor implica puternic în ziua reducerilor va fi Flanco. Au anunţat deja reduceri de până la 80%. Black Friday va fi organizat pe 20 noiembrie, cu prelungire în acel weekend (21-22 noiembrie). Am mai discutat despre asta, România e singura ţară în care se face Black Friday cu o săptămâna mai devreme pentru că e imposibil din punct de vedere logistic să livrezi produsele în timp util cu două zile libere care vin imediat după data internaţională (Sf. Andrei şi Ziua Naţională).

Toate concursurile şi reducerile vor fi disponibile pe pagina de Facebook Flanco România, aşa că puteţi da un Like acolo ca să fiţi la curent cu noutăţile.

Până atunci vă sfătuiesc să vă pregătiţi cum se cuvine:
1. Cont pe www.flanco.ro + abonare la newsletter. De obicei mailurile pleacă primele, deci sunt toate şansele să aflaţi din timp de reduceţi.
2. Listă cu produsele pe care le vreţi. Sfatul meu e să aveţi 2-3 alternative, poate prindeţi o reducere mai bună la alt fier de călcat, sau alt uscător de păr. Eu vreau să-mi iau sandwich maker, uscător, un HDD passport şi poate o periuţă de dinţi electrică.
3. Listă cu magazinele Flanco din apropiere. Dacă nu reuşeşti să cumperi de pe site, poate e o soluţie mai bună magazinul. Aşa am prins acum vreo 2-3 ani un televizor la reducere, serverele erau picate pe la toţi retailerii, am dat o fugă într-un magazin Flanco şi am prins televizorul la o reducere bună. Pe siteul Flanco şi pe Facebook veţi găsi şi programul prelungit al magazinelor pentru acel weekend.
4. Mare atenţie şi la opţiunile de plată, inclusiv ofertele financiare, Black Friday e zi de cumpărături impulsive, cine ştie la ce vezi o reducere bună. Sunt o serie de oferte de creditare fără dobândă, poţi plăti în 6 sau 12 luni.
5. Pentru cei care comandă online cu livrarea acasă, nu uitaţi de serviciul “Coletul Flanco – tu deschizi, tu decizi”, care vă permite să verificaţi produsul primit.

Cam asta ar fi, nu rămâne decât să mai economisiţi cât puteţi săptămâna asta, dacă n-aţi făcut-o deja.

Hochland deschide porţile fabricii de la Sovata

2

Vă povesteam acum vreo lună despre endorserii noi pe care îi are Hochland, Anca Serea şi Horia Vârlan. Am promis atunci că revin cu informaţii legate de Zilele Porţilor Deschise despre care văzusem ceva informaţii pe pagina de Facebook Bucuria Gustului.

Hochland deschide porţile fabricii de la Sovata pentru 20 de familii care vor să vadă live cum se face caşcavalul. Cei care vor să participe la vizită trebuie să se înscrie pe CaşcavalulHochland.ro, la secţiunea Vino în vizită (e cu roşu, ultimul buton din meniu). până pe 22 iulie. Vizita la Sovata va avea loc pe 28 august, iar cele 20 de familii vor face exact traseul pe care l-am făcut şi eu anul trecut, cu vizită la fabrică şi la una din fermele de la care Hochland colectează laptele pentru caşcaval. Câştigătorii vor vedea ce înseamnă un produs de calitate făcut cu rigoare germană şi cred că vor avea parte şi de ceva degustare de caşcaval.

Citeste tot articolul

Sâmbătă e noaptea lungă a filmelor scurte

1

Că tot vorbeam recent despre scurtmetraje, sâmbătă, 4 iulie, are loc ShortsUP – Noaptea lungă a filmelor scurte, ediţia a 7-a. Vestea bună e că nu se mai organizează în aer liber (acum câţiva ani a fost o mega-furtună fix în seara evenimentului), ci în Pavilionul Central de la Romexpo.

Pe lângă proiecţia propriu-zisă de scurt metraje, care va ţine vreo 6 ore, sunt tot felul de activităţi multimedia pe care le puteţi experimenta în pauzele dintre filme. 

Citeste tot articolul

Hochland are noi endorseri

2

Anul trecut am ajuns la Sovata să văd cum se face #caşcavalulHochand şi a fost una dintre cele mai mişto vizite la o fabrică. Parcă simt şi acum gustul caşului proaspăt scos din producţie, elastic şi puţin cald. Eram fan Hochland şi înainte să vizitez fabrica, însă de-atunci am început să testez şi alte produse de-ale lor, mai ales că am văzut cum se produce caşcavalul şi sunt convins că rigoarea asta germană e folosită şi la fabricarea celorlalte produse. Eu trăiam cu impresia că se produce în afară şi se importă, dar foarte multe produse sunt făcute la cele două fabrici, din Sovata şi Sighişoara. Laptele e colectat de la mai mulţi fermieri din zona Târnavelor, antreprenori care au primit sprijin de la Hochland pentru a se dezvolta şi a putea furniza mereu lapte de calitate.

Citeste tot articolul

Nopţi de povestit nepoţilor. Sau măcar prietenilor :)

10

Majoratele au adus şi primele nopţi cu adevărat memorabile la noi în liceu. Or mai fi fost şi altele înainte, dar nimic nu se putea compara cu un majorat. Pentru toţi puştii de vârsta mea momentul ăla însemna două lucruri: că e legal să bei alcool şi că poţi să-ţi iei carnetul. După cum s-a văzut ulterior, eu m-am axat pe partea a doua :))

Dar ţin minte că un majorat a fost cu adevărat demn de poveşti. Cred că era prima oară când toată gaşca putea să bea alcool, aşa că ne-am dus într-un bar şi am început să comandăm vodkă şi whiskey. Chelnerul s-a uitat la noi, ne-a cerut buletinele, şi pentru că erau cu noi şi nişte băieţi mai mici, a adus Cola pentru toată lumea :)) Până la urmă am scăpat de minori şi ne-am mutat în alt bar, unde aveam impresia că o să bem până dimineaţă. Ne-am cherchelit imediat, aşa că la ora 9 eram în faţa liceului şi cântam melodia lui Dan Spătaru – “Drumurile”. I-am dedicat-o directoarei care avea la vremea aia casa în curtea Şcolii Centrale şi am plecat mai departe spre Piaţa Romană. 

Citeste tot articolul

De sărbători, să depăşim aşteptările doamnelor!

2

Nu sunt un fan al spălatului de vase. Mă mai lovesc de burete din când în când, fără să existe legături prea strânse. Totuşi, mi se pare rezonabil ca de sărbători să contribui ceva mai mult la treburile casei. E normal, sunt mai multe mâncăruri de pregătit şi mult mai multe vase de spălat. Parcă nu e ok să le spele tot doamnele din viaţa noastră, chiar dacă s-au obişnuit cu lenea noastră şi nu mai au mari aşteptări. Însă putem noi, ca oameni, să le depăşim aşteptările? 😀 Eu cred că putem!

Aşa că am răspuns cu curaj invitaţiei lui Adi Hădean de a mă alătura în echipa naţională a spălătorilor de vase, echipă susţinută de Fairy România. Aveţi mai jos un video cu cele mai bune momente ale mele pe terenul de joc, comentate magistral de Mihai Mironică.

Citeste tot articolul

În vizită la fabrica Stalinskaya

1

Cred că nu e brand românesc care să aibă un slogan atât de bine întipărit în mintea consumatorului cum e cazul celor de la Stalinskaya. Asta pentru că fiecare reclamă pe care am văzut-o în ultimii 15 ani se încheia cu “Pentru cei puternici”. Pentru cei puternici, pentru cei puternici, pentru cei puternici. Când am primit invitaţia de a merge la fabrica Stalinskaya, am zis imediat în gând “pentru cei puternici”.

Fabrica

Zilele trecute am avut surprinderea să aflu că vodca Stalinskaya se face la 2 paşi de Bucureşti, în comuna Cernica. Fabrica a fost construită în 1994 de doi medici străini, stabiliţi în România şi retehnologizată complet în 2007. În momentul de faţă, 90% din procesul de producţie se face automat, motiv pentru care în fabrică sunt destul de puţini angajaţi. Majoritatea supraveghează maşinăriile, aprovizionează cu materie primă (baxuri de sticle, capace etc.) şi fac o verificare suplimentară. Fabrica produce mai multe băuturi, printre care: Wembley Dri Gin (pentru a cărui reţetă s-a testat vreme de 3 ani), Săniuţa şi Stalinskaya.

Citeste tot articolul

Unde sunt urările d’antan?

3

Cred că am atins apogeul mesajelor cu #fieca în momentul în care un instalator mi-a trimis mesaj cu “#fieca lumina sărbătorilor să vă inunde casele”. Nu, nu e nicio glumă, omul fix aşa a trimis, am şi o poză doveditoare pe aici pe blog.

Dar înainte de asta, acum mulţi-mulţi ani, când nu se inventase forwardul de mesaje standard, urările se făceau din suflet. Şi nu te duceai la uşă la toată lista de cunoscuţi ca să le zici acelaşi #fieca obosit, îi alegeai doar pe oamenii care chiar contau pentru tine. Ori le făceai o vizită, ori îi chemai să staţi la poveşti sau le dădeai un telefon. Nu era musai să ajungi la toată lumea, dar cei cu care ajungeai să vorbeşti ştiau că urările tale sunt din suflet şi se bucurau că ai făcut acel mic efort ca să-i vizitezi pe frig şi ninsoare.

Când eram foarte mic, tot ce-mi doream de sărbători era să stau acasă şi să mă bucur de cadouri. Pe-atunci fiecare zi de Crăciun însemna o vizită la bunici, unde se strângea toată familia. Nu pricepeam atunci de ce e nevoie să mergem până în celălalt capăt al oraşului pentru a petrece sărbătorile cu nişte oameni pe care oricum îi vedeam pe tot parcursul anului. Şi fix atunci când venea Moş Crăciun şi aducea o grămadă de jucării mişto.

Citeste tot articolul

Mă lansez în afaceri!

3

Despre relaţia mea specială cu administratorul blocului v-am mai povestit. Omul pur şi simplu şi-ar dori doar să încaseze întreţinerea, se trezeşte să facă tot felul de cheltuieli fanteziste şi e pe cale să devină tipul clasic de moş care se ocupă de administaţie.

I-am zis acum câteva luni că o să ajungem să intrăm cu maceta în scară dacă nu taie cineva buruienile din grădină, mi-a răspuns că nu găseşte oameni care să facă munca. Până s-a tuns toată iarba aia aproape că parterul nici nu se mai distingea.

Cu frunzele e la fel, cad pe alee şi nu le mătură nimeni, că oricum vine iarna şi se descompun în câteva luni.

Aşa că m-am hotărât să iau atitudine. Nu trebuie să rezolvăm doar noi problemele blocului, dar eu văd aici ceva potenţial. Am studiat treaba şi nici blocurile din jur nu stau mai bine din punctul ăsta de vedere, aşa că mă gândesc să mă lansez în afaceri.

Citeste tot articolul

Pe urmele lui Richard Waldemar Oschanitzky

0

Călătoria mea pe urmele lui Richard Oschanitzky – unul dintre cei mai cunoscuţi muzicieni de jazz pe care i-a dat Timişoara – a început ieri la sala de concerte Tinerimea Română. Mă grăbeam să pornesc spre strada Popa Nan când cineva a pomenit de un club de jazz ascuns la subsol. Am ciulit urechile şi-am cerut să văd clubul. Pe uşile de la intrare încă era logoul XO Piano Cafe, iar mirosul de trabuc încă se simţea. Lipseau pianul şi barmanul, fotoliile erau goale, dar parcă pe fundal am reuşit să aud coloana sonoră a locului. Cred că suna cam aşa:

Citeste tot articolul