Casual stuff

IN Casual stuff

Am ajuns marți la conferinţa de presă dedicată parteneriatului dintre eBay şi Poşta Română. Alăturarea e cel puţin bizară, una dintre cele mai mari platforme de comerţ online din lume intră în România (într-un fel) printr-un parteneriat cu Poşta. Aşa că n-aveam cum să ratez.

Proiectul e destul de interesant şi îşi propune să ofere un nou canal de vânzare micului antreprenor român, care poate să vândă prin eBay către clienţi din toată lumea, în timp ce produsele ajung să fie transportate de Poşta Română. Pe hârtie totul sună destul de simplu. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Acum mult timp am citit despre Park4Fly la Bunescu, am reţinut informaţia şi m-am gândit că poate voi parca la un moment dat acolo*. S-a nimerit abia primăvara asta să am nevoie de un astfel de serviciu. De obicei apelez la prieteni pentru diferite drumuri la aeroport, din raţiuni de predictibilitate şi confort, nu din raţiuni financiare. Mi s-a întâmplat să nu găsesc Uber sau Bolt cu 2-3 ore înainte de decolare şi să intre panica. 

De data asta n-am mai vrut să apelez la prieteni, am zis să testez o parcare pe termen lung din zona Otopeni. Faţă de toamna anului trecut, parcarea din aeroport s-a scumpit, nu mai e 50 de lei pe zi, e 100 de lei pe zi. Ceea ce mi s-a părut prea mult. Dacă stăteam una-două zile ar fi meritat, dar 400 de lei pentru parcare mi se pare prea mult. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Eram la Florenţa când am văzut o reclamă la Pawz pe Instagram. Am dat imediat follow contului şi am căutat mai multe detalii pe site, ca să planificăm o vizită. Practic, deşi descoperisem un oraş nou, abia aşteptam să ne întoarcem acasă şi să mergem la căţei.

Pawz – The Golden Retriever Land e un loc în care poţi să mergi şi să te joci cu 10 Golden Retrieveri absolut adorabili, undeva în Tunari. Timp de o oră te relaxezi alături de 10 căţei iubitori, care te ling şi te iubesc pentru că asta fac ei toată ziua.

Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Am fost câteva zile în Florența, primul city break post-pandemie. Am mai plecat în diverse locuri în anii ăștia, dar au fost plecări mai lungi, în care am avut parte de un program mai relaxat. Inclusiv în Paris am stat vreo 6 zile, așa că ritmul a fost mai lent. Îmi lipsea emoția aia pe care o ai când descoperi un oraș, când îl explorezi pentru prima oară. Cei 20 de kilometri pe zi, acel ”hai să vedem unde duce străduța asta”, loteria de la alegerea restaurantelor (ce-i drept, cu Google Maps e mai greu să iei țepe, că te ajută mult ratingurile).

Florența s-a dovedit a fi o alegere foarte bună, chiar dacă a fost o mare bătaie de cap să ajungem acolo și să plecăm înapoi. Am nimerit într-o zi de grevă în transporturi, așa că ne-a luat mult să găsim o alternativă la tren pentru distanța Bologna – Firenze. La întoarcere am nimerit în zilele cu inundații, așa că s-a lăsat cu întârzieri. Bine că am ajuns, totuși. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

O realitate pe care n-am observat-o, deși era evidentă: România comunistă își pierduse caracterul cosmopolit. Câteva zeci de ani n-au mai sosit străini de nicăieri (foarte, foarte puțini străini pe la Medicină sau Politehnică, atent supravegheați și trimiși acasă la orice suspiciune), ba chiar au plecat o mulțime de sași, vânduți la bucată de autorități. Am rămas doar cu urmașii celor care au venit încă din epoca fanariotă și care au creat un mix de stiluri, de culturi și obiceiuri. În funcție de zona țării aveam ruși, sârbi, turci, francezi, maghiari, greci, chiar și italieni sau germani.

Bucureștiul interbelic era plin de arhitecți francezi, meșteri cu origini germane, cântărețe de jazz americane sau chiar ingineri englezi. Chestia asta s-a pierdut după cel de-al Doilea Război Mondial și n-am recuperat-o zeci de ani după căderea regimului comunist. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Un subiect care mi-a atras atenţia recent e legat de transparenţa salarială. Parlamentul European a adoptat o directivă nouă care impune o creştere a transparenţei salariale astfel încât să nu mai fie diferenţe între angajaţii pe posturi similare.

Din capul locului vreau să punctez că negocierea este un skill în sine şi ar trebui recompensat pe măsură. Sunt multe joburi în care contează enorm să ştii să (te) vinzi, aşa că aceste aptitudini cred că merită recompensate financiar. În plus, nu cred că toţi oamenii cu aceleaşi studii şi o experienţă similară dau, automat, şi acelaşi randament, prin urmare nu cred că ar trebui plătiţi în mod egal. Plata trebuie să fie pe măsura contribuţiei şi abilităţilor, nu cred că standardizarea de dragul standardizării este o soluţie. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Foarte pe scurt: crește prețul asigurărilor obligatorii pentru locuințe, de la 100 la 130 de lei. Inflație, chestii. Suma asigurată rămâne aceeași, 20.000 de euro.

Deci avem creșterea unui cost cu 30% doar pe baza faptului că ”oricum era un preț modic” și niciun beneficiu real. Pur și simplu luăm 30 de lei în plus de la 1.94 milioane de oameni care au asigurări PAD (sursa) și ajungem dintr-un foc la 12 milioane de euro anual extra care intră într-un fond. Fondul în sine ajungea anul trecut la 40 de milioane de euro pe an. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Am fost crescut în spiritul ideii ”suntem prea săraci ca să ne luăm lucruri ieftine”. Înțeleg cum funcționează procesele de producție și care e diferența între un produs de brand și unul no-name.

Conduc o mașină japoneză, am un telefon flagship, nu mă aplec în viață la toate ieftinăciunile. Și totuși…

Acesta este un autodenunț. Ei bine, e adevărat. Am avut nevoie de niște cabluri VGA și am luat unele ieftine. Admit asta cu demnitate, ca să nu creadă lumea că un astfel de moment îmi poate defini viața. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Mi-am dat seama recent, când încercam să-mi pun o oarecare ordine în lista de priorități teatrale, că îmi lipsește foarte mult Teatral.ro.

Site-ul aduna programul tuturor teatrelor importante din București (nu știu dacă avea chiar fiecare teatru independent, deși erau cele mai multe dintre ele) și afișa pe zile reprezentațiile.

Puteai să-ți faci o planificare și mai apoi să urmărești punctual anumite spectacole. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Noile indicatoare au fost deja instalate prin oraş, cu tariful unic de 5 lei pe oră şi opţiunea de a plăti 30 de lei pe zi.

În continuare mi se pare o eroare să tratezi la fel zone din buricul târgului cu altele în care bătaia pe parcare nu e la fel de mare. Aş fi păstrat un inel central în care costul pe oră să fie de 10 lei, dar poate cu o reducere mare de preţ pentru cei care muncesc pe acolo şi sunt nevoiţi să plătească zi de zi. 30 de lei mi se pare rezonabil pentru ceva ce este un lux în orice zonă centrală dintr-un oraş mare. Citeşte tot articolul

Meniu