Casual stuff

IN Casual stuff

Anul acesta e foarte important din punct de vedere cultural pentru România. Timișoara este Capitală Culturală Europeană (alături Elefsina – Grecia și Veszprém – Ungaria), FITS ajunge la a 30-a ediție, se organizează și Festivalul Enescu (care are loc din 2 în 2 ani). 

Desigur, evenimentul principal este titlul pe care îl deține Timișoara în acest an. Din 2007, când am intrat în UE, un singur oraș românesc a mai fost Capitală Europeană a Culturii: Sibiul, chiar în 2007. Acest titlu se acordă prin rotație anumitor state. Noi am avut în 2007 un oraş, în 2023 şi probabil că ne va mai veni rândul peste vreo 15 ani. Orașul care are parte de această onoare se alege în urma unui vot bazat pe un concurs de proiecte. E un pic mai complex de atât, însă nu vreau să mă pierd în detalii. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Cred că prin octombrie sau noiembrie a apărut documentarul ”Pepsi, Where’s My Jet?”, am văzut atunci primele două episoade. N-am scris despre asta la vremea respectivă și bine am făcut, că finalul mi-a schimbat puțin părerea. Însă tot îl recomand. Nu neapărat pentru povestea în sine, cât pentru puțin context legat de corporații și cum abordează ele problemele legale. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

S-a închis și Mega Image-ul care activa de 17 ani la subsolul magazinului Unirea, a dat ZF știrea zilele trecute.

Înainte de asta au plecat și toate brandurile Inditex (Zara, Pull&Bear, Stradivarius, Bershka). A ajuns să bată vântul prin Unirea și nu m-ar mira să plece și McDonald’s de acolo în ritmul ăsta.

Și asta pentru că locul ăla a devenit o ruină. E un magazin-ghetou poziționat în mijlocul orașului. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Primarul sectorului 6 a anunțat un proiect pilot de fluidizare a traficului de lângă o școală. E un proiect pe care îl testează și Primăria sectorului 2, tot cu o singură școală, urmând să extindă ideea asta dacă funcționează.

Traficul în jurul școlilor este paralizat de două ori pe zi, dimineața și la prânz, când părinții își aduc copiii până în buza școlii, parchează unde apucă și se duc repede să-și lase odrasla fix în fața porții, eventual chiar în interior, de frică să nu pățească ceva.

De ce fac părinții chestia asta e o altă discuție și probabil că răspunsurile la o astfel de întrebare ar putea varia de la ”e benzina prea ieftină” sau ”nu se dau amenzi” până la ”am luat-o razna cu protejarea copiilor” sau ”a luat-o lumea razna în general”. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

După ce s-a umplut de mașini Tesla prin România și ne-am lămurit câtă minte au unii dintre proprietari, cred că a venit momentul să renunțăm la mitul șoferului de Tesla care e dintr-o categorie socială superioară. Proprietarul de Tesla nu e acest super-om ecologist și avangardist care își cumpără o experiență, o extensie a stilului său de viață. Nu e acest şofer arian care păşeşte pe norişori pufoşi în timp ce se îndreaptă se cutia lui cu tehnologie. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Am văzut la Vali povestea asta despre micul antreprenor vs. multinaționala cea puternică. 

Cred că lucrurile sunt extrem de simple aici. Când toată coasta de Est a SUA este acoperită de zăpadă, cel mai deștept lucru este să îți păzești pielea. Iar micul antreprenor își permite să facă asta sau alege să își protejeze angajații pentru că se gândește la John și la familia lui. Multinaționala, în schimb, are un excel în care trebuie să bifeze niște venituri și niște cheltuieli. Nu vrea Peter să meargă la muncă? Nu-i nimic, se va găsi un Marcos, un Jiang sau mulți alții dispuși să facă asta. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Am interacționat sau am urmărit de la distanță în ultimele două luni mai mulți tineri antreprenori care produc tot felul de lucruri, de la cozonaci și prăjituri până la lumânări, haine, aranjamente florale sau decorațiuni.

Cu toții au tras tare anul acesta, au copt, au turnat, au croit și aranjat pentru sute sau mii de clienți fiecare. Ca Oana, Cristina, Liviu, Antonia, Adina sau Oana mai sunt alții, probabil cu sutele, care trag tare pentru visul lor. Cei cu care am interacționat erau obosiți dar mulțumiți că încheie anul cu bine, dată fiind întreaga situație globală. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Mi-am adus aminte recent ce însemnau campaniile pe bloguri cu 10-12 ani în urmă și cum se punea problema atunci de ambele părți, autori și cititori. Pe de-o parte aveam bloggerii care încercau să scrie o poveste interesantă, emoționantă, ceva haios sau poate o istorie personală, iar la final făceau legătura cu vreun brand comercial. De cealaltă parte erau cititorii, consumatori care până la urmă aveau acces gratuit la gânduri, recomandări și povești ale unui om. Și cu toate astea n-aveau nicio problemă să protesteze când vedeau campaniile astea plătite legate cu vreun context personal. Nici nu era problema cu marcarea în sine, ci era mai mult o dezamăgire că după 10 paragrafe interesante urma unul singur cu momentul sponsorului.

Citeşte tot articolul

Meniu