Casual stuff

IN Casual stuff

La finalul anului trecut, Hotelul Intercontinental București și-a pierdut licența din cauza degradării camerelor și a lipsei de investiții. Oficial s-a dat un comunicat în care totul era bine și frumos, însă 6 luni mai târziu ANPC propunea închiderea totală a hotelului.

Lanțul Intercontinental, cel care oferea licența încă din 1971, știa foarte clar cum stau lucrurile acolo. Se întâmplă foarte rar pentru un lanț hotelier important cu prezență într-un anumit oraș mare să-și retragă licența. Agențiile de turism de business, care sunt principalul furnizor de clienți, lucrează pe contracte cu companii care au nevoie de soluții standard în toată lumea. Dacă le scoți din ofertă un oraș precum Bucureștiul există riscul să îi pierzi și în alte teritorii. Deci astfel de situații sunt evitate pe cât posibil.

Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Poate că ați auzit povestea cu Aubameyang, jucătorul Barcelonei care a fost atacat și jefuit în casă zilele trecute. E a doua oară în ultimele luni când cineva intră în casa lui Aubameyang, doar că data trecută nu era nimeni acasă, hoții au furat niște bijuterii și au plecat. De data asta a fost mai nasol. Jucătorul și familia lui erau în casă, au fost amenințați, el a fost bătut, se pare că i-au rupt maxilarul cu o bară metalică.

Ce sunt eu curios este cum de nu avea pază omul. Sau măcar un buton de panică pe care să apese și să cheme o echipă de intervenție. Nu știu cum funcționează lucrurile astea prin afară, dar presupun că au și ei firme de pază care pot asigura ajutor la cerere. Te încui într-o cameră și aștepți să vină băieții buni. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff


Au trecut trei ani şi tot nu s-a întâmplat nimic cu sala fostului cinematograf Cotroceni. Scriam la vremea aia că închiderea Glendale Studio e o nedreptate uriaşă, care nu va fi remediată prea curând. Oficial n-au mai prelungit contractul de închiriere pe spaţiu pentru că urmau să facă un alt cinema „modern” acolo. De trei ani spaţiul respectiv e abandonat.

Iată că am avut dreptate. De fiecare dată când trec prin Cotroceni arunc un ochi spre locul în care era intrarea în Glendale Studio şi îmi amintesc de filmele văzute acolo, de sentimentul ăla de familiaritate într-un cinematograf de cartier. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

De fiecare dată când văd prin presă povestea unui antreprenor tânăr ciulesc urechile şi privesc cu mare atenţie, că poate învăţ ceva nou. Multe sunt materiale de PR, sigur, dar chiar şi de acolo poţi trage nişte concluzii interesante, poţi afla de vreun domeniu profitabil, depinde cât de bine îşi face treaba jurnalistul care se ocupă.

Ce mă enervează în ultimii ani e că văd tot mai des ipocrizia tinerilor din familii cu bani. Când văd declaraţii de tipul „am reuşit pe cont propriu, părinţii m-au ajutat puţin, doar la început, apoi am făcut singur(ă) totul” mă apucă spumele, pentru că ştiu ce înseamnă de cele mai multe ori acel ajutor la început. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

S-a plâns multă lume de ediţia din acest an a Electric Castle, sau măcar aşa a părut pe internet. N-a mai plouat, ca în alţi ani, aşa că am găsit alte lucruri de care să ne plângem. 

Înainte de asta, un mic disclaimer: am fost la EC în 2018, am scris atunci un articol cu bune şi cu rele. L-am recitit acum, am rămas la aceeaşi părere. EC nu e pentru mine, dar e un festival mişto, care ar putea (şi ar trebui) să evolueze. Atenţie! Nu să crească, să evolueze. Încă din 2018 ziceam că sper să nu mai crească pentru că infrastructura şi-a cam atins limitele.

Au fost mulţi oameni în bula mea de pe Facebook care s-au plâns de transport, cazare, praf şi parcare. Astea au fost chestiile cele mai importante. Unu, doi, trei.

Problema principală pornește de la faptul că Bonțida nu renaște în adevăratul sens al cuvântului. Au trecut 8 ediții, 10 ani, și cu toate astea singura evoluție a zonei constă într-un festival puțin mai lung și mai mare. Nu există alte evenimente pe parcursul anului (exceptând nunta influenceriței de acum câțiva ani), nu există niciun motiv să mergi acolo. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Aproape de birou e o stradă pe care se lucrează la înlocuirea țevilor. Pare genul de lucrare amplă, serioasă, în care s-a spart tot mijlocul străzii și s-a refăcut tot, de la canalizare la țevi de apă caldă, încălzire, poate și apă rece. Este un mare șantier în care s-a decopertat enorm, cu zeci de utilaje implicate și mulți oameni.

Problema e că strada asta e una mică, nu e vreun bulevard. Și cu toate astea se lucrează de aproximativ un an. 12 luni sau mai bine de-atât în care șantierul a rezolvat o singură străduță dintr-un cartier bucureștean. Timp în care s-a închis strada total, evident, nu s-au mai putut parca mașini etc. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Printre lucrurile cu care am rămas în urmă e și o reacție la povestea cu Raluca Aprodu; recuperez acum.

Foarte pe scurt povestea e așa: actrița Raluca Aprodu dă un interviu pentru Life.ro. Acolo povestește tot felul de chestii prin care a trecut de-a lungul vieții și are o exprimare interpretabilă. Într-o idee mai amplă zice că ”depresia e un lux”. Și dacă ceva poate fi interpretat e clar că va fi interpretat de cineva, ceea ce s-a și întâmplat. Citeşte tot articolul

Back to reality

question_answer0
IN Casual stuff

M-am întors după 3 săptămâni în deplasare, două la Sibiu, pentru FITS, una de concediu, la Paris. De la Sibiu ne-am urcat în mașină, am ajuns acasă, am făcut alte bagaje și am tras o sperietură legată de vaccin și Covid. Dimineața am zburat spre Franța.

Am câteva postări restante în cap, plus unele de la Sibiu și din Franța, o să le iau pe rând. Citeşte tot articolul

Meniu