Casual stuff

IN Casual stuff

Iată că benzinăriile din România ajung, în sfârşit, în anul 1995! Ştiu, e un şoc destul de mare, însă va trebui să ne obişnuim cu ideea. 

Chestia asta e disponibilă de mulţi ani în ţările civilizate, cred că prima oară m-am lovit de ea în Grecia. La noi există pompe cu un sistem similar (poate luate SH?), dar funcţionalitatea respectivă e oprită.

M-am bucurat ca un copil de bani gata când am văzut acest progres tehnologic, după ani la rând în care mi-am tocat nervii la cozi. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

De vreo două săptămâni, în Pasajul Muncii, pe sensul spre Dristor, e o lădiță de lemn aruncată pe margine.

Nu cred că s-a mișcat 10 centimetri de acolo din ziua în care am văzut-o, chiar dacă au fost și ninsori, a fost și vreme frumoasă, au trecut și nopți, au trecut și zile (vorba melodiei).

Mi se pare că lădița aia este reprezentativă pentru modul în care e abandonat orașul ăsta de toți cei care ar trebui să se ocupe de el. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

De câte ori nu vi s-a întâmplat să vă frustrați extrem de tare pentru că vă lipsea un încărcător sau firul era prea scurt? Sau n-aveați un holder de telefon prin mașină, ori o baterie externă într-un moment important.

De vreo jumătate de an am început să mă ocup fix de lucrurile astea mici care provocau constant mici frustrări. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Am ajuns acum câteva săptămâni la Cotroceni, unde Teatrul Național Radu Stanca a primit Ordinul Cultural în grad de Comandor. La invitația domnului Constantin Chiriac, directorul TNRS (și Președintele FITS, cu care lucrăm începând cu anul trecut), am ajuns și eu acolo și am asistat la ceremonie.

Nu m-aș fi gândit vreodată că voi ajunge să particip la așa ceva, la fel cum nu m-aș fi gândit că voi ajunge vreodată la petrecerea de 4 iulie de la Ambasada SUA, dar iată că viața îți oferă tot felul de surprize. Sunt diverse situații de care mai auzi la televizor și care pe moment poate că te fac curios, apoi îți ies din minte. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Mă gândeam de mult să încep un newsletter pe Substack, mai mult ca să experimentez cu platforma. Știu câteva newslettere foarte mișto acolo și eram curios de cum funcționează toată partea de recomandări, creșterea organică și partea de distribuție, însă n-a fost chiar o prioritate. Plus că nu aveam neapărat un topic.

Până când mi-am dat seama că abia a trecut luna ianuarie și eu sunt la a treia carte legată de Bucureștiul vechi. Am început anul cu două cărți ale lui Emanuel Bădescu, iar acum citesc Athene Palace, o carte de memorii scrisă de Rosa Goldschmidt Waldeck. Urmează Istoria Bucureștilor de Nicolae Iorga și mai am câteva cărți pe listă, la care se adaugă câteva zeci pe care le-am parcurs de-a lungul anilor. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Dacă sistemul self checkout a devenit ceva obișnuit, iată că în ultimul an au apărut magazine care oferă un alt tip de experiență de cumpărare rapidă: self scan.

Eu fac parte din categoria oamenilor care încă găsesc o plăcere în a merge la supermarket. Mă descurc foarte bine printre rafturi, pot să fiu extrem de eficient și îmi aduc aminte de lucruri de cumpărat, descopăr produse, ba chiar găsesc inspirație pentru gătit la magazin.

Problema cea mare e coada de la casă, mai ales în cazurile în care iau rapid câteva produse și mă aștept să ies la fel de repede. La Lidl aleg mereu self-checkout, la Kaufland și Carrefour la fel, chiar și la Mega Image prefer varianta asta, chiar dacă softul lor face figuri uneori. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

În vacanța de iarnă am reușit să bifez un obiectiv turistic pe care îl aveam de mult timp pe listă: parcarea subterană din pasajul Obor.

Chiar dacă am stat 5 ani în zonă și aveam mari probleme cu parcarea, nu m-am încumetat niciodată să parchez acolo din cauza zvonurilor care circulau pe diferite forumuri privind spargerile de mașini. La vremea respectivă parcarea era administrată de altă firmă (n-am idee care, poate Dali?) și intrarea nu arăta deloc bine. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Am dat o fugă până la Sibiu cu treabă și de data asta luat-o pe Brașov că mai aveam ceva de rezolvat.

Recordul pe drumul București – Brașov – Sibiu s-a stabilit prin august, când am făcut 8 ore într-o zi de duminică. Haos la Comarnic, accident aproape de Avrig, toate problemele.

De data asta am făcut vreo 5 ore, așa cum ar fi normal pe drumul ăsta. Citeşte tot articolul

Meniu