Contraste

IN Contraste

Am niște prieteni care au încercat să-și ia mașină nouă recent. Oamenii aveau un buget măricel, știau cam ce vor, ar fi trebuit să-și rezolve problema fără stres.

Numai că suntem după 2 ani de pandemie și lucrurile nu merg chiar așa cum ai crede. Pare că ne-am întors la business as usual, dar realitatea e departe. Citeşte tot articolul

IN Contraste

Ca să putem fi în situația de a-i ajuta pe alții, trebuie să avem din ce să-i ajutăm, să fim odihniți și să avem mintea limpede. Așa că orice ar spune cei din jur și ar crede despre voi, încercați să vă vedeți de treabă, să vă relaxați când prindeți momentele, să zâmbiți.

Sunt lucruri pe care n-avem cum să le schimbăm. Dacă stăm îngrijorați și ne consumăm cu gândul la războiul din Ucraina n-o să trimită Putin mai puține trupe, n-o să evităm bombardamentele de acolo.  Citeşte tot articolul

IN Contraste

S-au afişat sumele de plată pe ghişeul.ro, tata are de plată 500 de lei pentru locul de parcare din Militari. Se pare că e în zona B, chiar dacă e în mijlocul cartierului, nu pe la Grădina Botanică sau prin vreo zonă bine cotată. Eu mă aşteptam să fie în zona C, adică la 400 de lei.

Cred că am mai spus-o şi aici, pe blog, era penibil acel preţ de 66 de lei pe an. Au crescut de 7.5 ori preţul de la un an la altul, cam brusc.

Însă măcar să se facă ceva cu banii ăia, să nu ajungă pe apa sâmbetei. Momentan scăpăm de gioarsele parcate de ani de zile în acelaşi loc. Ştiţi voi, alea ţinute acolo, „că nu cer de mâncare”. Uite că acum cer. Dacă 66 de lei mai dădeai pe an, cred că 500 de lei nu prea îţi vine să bagi într-o maşină pe care n-o foloseşti. Citeşte tot articolul

IN Contraste

Am citit investigația legată de traseul banilor pentru Catedrala Mântuirii Neamului apărută zilele trecute în Recorder și am văzut aseară documentarul despre clanul ”Marelui Alb”, cum este supranumit Patriarhul Daniel.

Ambele au polarizat suplimentar România, ambele au dezvăluit chestii importante, însă ambele trebuie interpretate într-o anumită cheie pentru a fi înțelese până la capăt.

Citeşte tot articolul

IN Contraste

A circulat zilele astea un clip cu nişte băieţi care cântă. Textul zice aşa:

Primul cântăreț este fiul lui Andreea Bocelli, cel mai înalt și voinic este fiul lui Pavarotti, iar cel cu ochelari este fiul lui Placido Domingo.
Alte comentarii sunt de prisos!

Clipul este din 2011, dintr-un concert al trupei Il Volo. Aşa cum puteţi bănui, cei trei băieţi n-au nicio legătură cu Pavarotti, Placido Domningo sau Andrea Bocelli. Am văzut acest share în feed şi mi s-a părut ciudat, apoi am căutat informaţii despre băieţii celor trei. Citeşte tot articolul

Satul Mădălinei

question_answer0
IN Contraste

Proiectul „Satul Mădălinei” nu e unul nou. A fost lansat în septembrie 2017 şi a stârnit ceva reacţii la vremea respectivă. Însă nu mi-am făcut timp să-l ascult până acum câteva zile, când a fost recomandat de cineva în care am mare încredere. (acum ce mai urmează să descopăr şi să vă recomand? Biblia?)

Am descoperit o poveste complicată şi o mulţime de personaje din lumi diferite. Satul Mădălinei este o mini-serie audio în 6+1 părţi, un total de vreo 6 ore de ascultat. Poate părea mult la prima vedere, însă sunt foarte multe lucruri de zis despre sărăcia din România.  Citeşte tot articolul

IN Contraste

ZF anunţă că cel mai bogat om din Lituania investeşte 90 de milioane de euro pentru 4 hoteluri de lux în Bucureşti. Omul are deja acel boutique hotel de la intrarea din Centrul Vechi de lângă BNR, Hilton Garden Inn, de pe strada Doamnei, şi din câte am înţeles vrea să mai deschidă un hotel în clădirea fostei bănci Marmorosch Blank, care e, practic, 150 de metri mai încolo, pe aceeaşi stradă. Sigur, o să fie alt brand hotelier, de data asta din familia Marriott. Apropo de Hilton, poate vă interesează cum sunt ierarhizate brandurile din familia Hilton.

Avem un buget de investiţii de circa 90 de milioane de euro pentru patru hoteluri, respectiv Courtyard by Marriott (259 de camere), Moxy by Marriott (în centrul vechi al Bucureştiului, 119 camere – n.red.), Hilton Garden Inn (la aeroportul Henri Coandă de lângă Bucureşti, 204 camere) şi Autograph by Marriott (centrul vechi din Bucureşti, 214 camere)“

But wait, there is more. Acel Moxy by Marriott se va face pe, aţi ghicit, tot strada Doamnei, la nr. 17 (sursa). Nici nu-mi dau seama exact ce clădire e acolo, dar momentan nu arată prea bine.

Citeşte tot articolul

IN Contraste

Am văzut ieri o scenă care surprinde chintesenţa Bucureştiului, cu toate contrastele lui, toate disfuncţionalităţile, toate problemele care îl fac să fie atât de urât de o mare parte dintre locuitori. Iniţial am vrut să pozez doar căruţa, pentru că fenomenul colectării de fier vechi în felul ăsta a reapărut, însă când m-am uitat la fotografie mi-am dat seama că ĂSTA e oraşul în care am ajuns să trăim.

Căruţa avansează încet spre un capăt de bloc. În dreapta, un punct termic care nu numai că e degradat de vreme, dar a fost şi vandalizat de nişte puşti cretini. Probabil copiii ălora care au aruncat acel morman de gunoaie care se sprijină pe peretele mâzgălit. În stânga, tomberoanele aşteaptă, gunoierii n-au ajuns încă. E trecut de miezul zilei, femeia de serviciu vine dimineaţa şi lasă tomberoanele în mijlocul străzii, pentru când o veni maşina. La un moment dat, nu se ştie când.

Citeşte tot articolul

IN Contraste

Tocmai s-a încheiat Festivalul Enescu, încă o ediţie dusă la capăt cu 1-2 săli potrivite pentru concerte de muzică clasică. Şi mă gândesc aici la Ateneu şi la Sala Mică a Palatului, că restul spaţiilor sunt mai mult sau mai puţin improvizaţii. În continuare nu avem o sală polivalentă cu acustică bună, suntem nevoiţi să ne chinuim cu Sala Palatului. An de an se pune acea pânză care blochează sunetul şi accesul pe ultimele rânduri de sus, ceea ce scade din start capacitatea sălii. Oricum în ultimele rânduri nu se aude mare lucru, am stat într-un an acolo.

E absolut bizar cum reuşim să aducem cele mai mari orchestre ale lumii şi le punem să cânte în mizeria aia de sală cu decor ceauşist. Sală care continuă să fie mizerabilă pentru că nu există alternativă. Dacă vreodată intră în reparaţii sau renovări, oprim 1-2 ani activitatea culturală de masă a Bucureştiului. E absurd. Citeşte tot articolul

Meniu