Nici nu s-a uscat bine cerneala de pe contractul vechi, că Florin Piersic a şi semnat cu altă marcă de bere pentru promovare.
Cum care contract? Ăla cu Hopfenkönig! Ce, nu mai ştiţi reclama? Au trecut doar 30 de ani, ce memorie aveţi? Citeşte tot articolul
În termenii de azi, Raluca Feher ar fi considerată „hateriţă”.
În termenii generaţiei din care face parte, e un om care spune lucrurile pe şleau. Citeşte tot articolul
Un interviu care va fi trecut cu vederea de industria marcomm, dar care surprinde o realitate extrem de tristă.
Cosmin Hodor, directorul turneului Ţiriac Trophy de la Bucureşti, povesteşte în GSP despre cât de greu s-a născut această ediţie.
Sunt câteva lucruri pe care am vrut să le las scrise aici, ca să pot da linkul oricui emite păreri legate de reclamele de la Super Bowl şi ca să-mi aduc aminte peste ani.
1) „Usher n-a luat bani pentru showul de la pauză”
Am auzit chestia asta repetată la nesfârşit. Vai, ce tare, artiştii nu primesc niciun ban pentru showul de la pauză, doar un buget de producţie. Ok, Apple dă mulţi bani, în jur de 50 de milioane de dolari pe an, ca să sponsorizeze showul de la pauză (au un contract multi-anual, de-aia au obţinut un preţ atât de mic). NFL alege artistul şi îi dă 10-15 milioane de dolari pentru ce producţie vrea el. Unicorni, maşini zburătoare, orice. Artistul primeşte cea mai bună expunere posibilă şi capitalizează enorm de pe urma momentului. Citeşte tot articolul
Încă un an, încă un articol despre Super Bowl, al 14-lea la rând! Nu știu dacă sportul ăsta a devenit mai popular în România în ultimii ani, dar ce pot să spun cu siguranță e că s-a schimbat mult paradigma în privința reclamelor. Dacă în urmă cu 12-14 ani Super Bowl era cel mai important moment din advertisingul internațional, acum a devenit cam singurul moment din advertising.
Gândiți-vă puțin ce reclame s-au viralizat cu adevărat în ultimii ani. Nici măcar John Lewis nu mai scoate ceva care să rupă. Dar asta e deja altă discuţie. Să revenim la meciul meciurilor. Citeşte tot articolul
În ultima vreme am observat producţii tot mai complexe când vine vorba de reclame produse de influenceri. Primul exemplu care îmi vine în minte e reclama asta de la Revolut, făcută de Florina Toma. Chestia asta e super muncită, cu cadre trase în tot felul de situaţii, selecţie din cadre mai vechi, montaj, chestii.
Producţia asta, alături de taxa de influencereală probabil că au dus costul la cel puţin 10.000 de euro. Dacă include mai multe chestii campania, poate fi şi mai mult (20-30-50k). Cu banii ăştia făceai pe vremuri o reclamă de TV. Citeşte tot articolul
Mi-au atras atenţia două „exporturi de talente” anunţate în ultima vreme şi am vrut să le notez aici, pentru arhivă.
Sunt două mutări notabile, aşa cum se întâmplă destul de rar în industria de la noi.
Prima e trecerea lui Mihai Tănase, mulţi ani şeful diviziei de digital din cadrul Dacia România, care merge în echipa de Sales Performance din Franţa. Se va ocupa şi de lansările din grup, după ce a făcut o treabă bună cu lansările din România. Tot el a fost cel care a împins proiectul cu vânzările de maşini online, chestie care a funcţionat destul de bine dacă e să ne uităm la vânzările care s-au comunicat. 600 de maşini vândute într-o lună nu e deloc rău şi o medie de 400 pe lună în primele 10 luni din 2022. Citeşte tot articolul
O discuție recentă cu cineva care face niște lucruri super interesante mi-a adus aminte că unii oameni nu doar că nu comunică, dar nici nu încearcă să comunice.
Persoana respectivă îmi povestea că are proiectele X și Y și ar vrea să ajungă la cât mai multă lume, însă nu știe cum. Ok, și ai încercat de-a lungul anilor să le scrii unor oameni cu vizibilitate, să le spui despre ceea ce faci? Nu încercase.
Mi se pare foarte greșit că bloggerii, influencerii și toate categoriile astea cu priză la public primesc toate tâmpeniile de informații (zilnic sunt multe mailuri în care cineva încearcă să obțină ceva de la tine), iar lucrurile cu adevărat interesante nu sunt comunicate. De ce? Uneori pentru că omul care le face nu are curajul să dea un mail, alteori pentru că agenția cu care lucrează pornește de la premisa că nu va obține nimic gratuit. Citeşte tot articolul
Articolul tradiţional despre reclamele de la Super Bowl (şi nu numai). Al 13-lea an consecutiv pentru seria asta de articole. Avem tradiţionala finală dintre cele mai bune echipe din fotbalul american.
Anul ăsta meciul se joacă pe 13 februarie, începând cu 1:30 ora României (noaptea de duminică spre luni, la americani va fi 12, la noi e deja 13). E ediția LVII, adică 57, nu se transmite la TV în România, dar vă puteți uita pe streamurile oficiale pentru doar 1 euro, au păstrat oferta de anul trecut. Link direct aici, include și Half time show şi reclamele, semn că oficialii de la Super Bowl mi-au citit blogul anul trecut, când mă plângeam de problema asta. Citeşte tot articolul
Ultimii 2-3 ani au adus un boom al creatorilor de conţinut, care s-au înmulţit mai ceva decât insert glumiţă aici. Orice om care are puls şi creier poate deveni creator de conținut şi mai rău e că, de cele mai multe ori, îşi exercită acest drept. Mă bucur că se renunță ușor-ușor la termenul de ”influencer”, că mulți dintre oamenii ăștia n-au influențat în viața lor nici un copil de 5 ani să mănânce o înghețată.
Popularea asta forțată a internetului cu creatori de conținut a adus modificări în algoritmi, a schimbat formate și, în general, a obosit pe toată lumea.
Problema nu e cu numărul de creatori, ci cu faptul că fiecare intră în hora afișărilor și a prezenței pe la evenimente. Facem conținut doar ca să se vadă că am postat ceva, că suntem acolo, să pară că suntem importanți și ne bagă lumea în seamă, nu contează dacă avem ceva de zis, dacă am făcut chestii interesante. Citeşte tot articolul
