Category

Advertising/PR

Câteva idei extrase din studiul InfluenceMe 2017

4

Joi seară am ajuns la lansarea studiului InfluenceMe realizat de Starcom România cu sprijinul Global Records. Au fost o serie de prezentări legate de colaborarea dintre influenceri şi branduri. S-a trecut de la agenţie (de media), la client şi apoi la agenţia de influenceri (WeGlobal). La final a fost un fel de dezbatere care s-ar fi putut întinde până dimineaţă.

Pe mine mă intrigă modul în care se insistă pe ideea de a-i pune în aceeaşi oală pe toţi influencerii, fie că sunt vedete sau vloggeri. Studiul împarte influenţatorii în 3 categorii: Profesionişti, Oameni ca noi şi Vedete, însă există diverşi jucători din piaţă care încearcă să ne convingă că toţi sunt la fel de importanţi. Ceea ce nu-i deloc adevărat, după cum arată chiar studiul de faţă.

Pe oamenii de la Global îi înţeleg, că au un interes direct de business, dar sunt destui specialişti din alte agenţii care susţin acelaşi lucru. Din punctul meu de vedere 1 milion de abonaţi pe care-i are Antonia nu sunt acelaşi lucru cu 1 milion de abonaţi pe care îi are un vlogger, din simplul motiv că cel din urmă depinde foarte mult de conţinutul pe care îl produce pe net. Ceea ce face ca legătura să se rupă mult mai uşor (vezi cazul Zmenta, care pur şi simplu a dispărut). Mulţi oameni dau subscribe sau Like unui “influencer” strict pentru a se abona la “ce mai scoate tâmpitul ăsta”. 

Citeste tot articolul

Două spoturi mişto din România

0

În ultimele săptămâni m-am lovit de două campanii mişto, una de la un brand mic, una de la un brand mare. Ambele făcute cu cap.

Prima e la VEKA, e semnată de MullenLowe şi e foarte smart: calendarul de 50 de ani. Pentru că ferestrele Veka sunt proiectate să reziste atât. Da, s-a mai făcut genul ăsta de testimonial funny cu o întâmplare exagerată în viaţa unor oameni obişnuiţi. So what? Mi se pare că e fix ce trebuie. Am trecut fără să-mi dau seama de primele 3 minute.

Clar ia ceva premii.

Citeste tot articolul

“Am făcut un InstaStory ca să-ţi promovez brandul”

14

Olivia Munn e o actriţă relativ cunoscută pe care am remarcat-o în The Newsroom şi care recent a mai apărut prin X-Men şi alte câteva prostioare. Pentru că are 1,7 milioane de followeri pe Instagram, Booking.com s-a gândit să-i ofere o excursie în Insulele Turks şi Caicos pentru ea şi prietenele ei, cadou pentru aniversarea celor 37 de primăveri. 

O săptămână acolo costă vreo 10-15.000 de dolari într-o vilă pe malul mării, cu locuri pentru 9 persoane şi un peisaj superb. Dacă mai adăugăm şi vreun avion privat, ajungem la vreo 25.000 de dolari oferiţi de Booking.com.

De banii ăştia Olivia Munn a pus zeci de InstaStory-uri, 12 postări pe Instagram (şi a menţionat contul Booking.com în două din ele). Bonus, a obţinut şi nişte articole prin Daily Mail şi alte publicaţii online gen Maxim cu povestea aniversării ei mişto. Teoretic o singură postare oferea suficientă acoperire încât să justifice costurile respective. Am fost, am văzut, merci @BookingCom.

Citeste tot articolul

Never gets old

3

Am găsit reclama asta în aeroportul din Charleroi, unde WWF strângea bani pentru combaterea încălzirii globale. Mi s-a părut destul de veche şi am verificat pe net, s-au împlinit recent 9 ani de la campania asta, a ieşit în 2008!

Şi în continuare e în discuţie subiectul ăsta, mai ales după ce Donald Trump a decis să retragă SUA din Tratatul de la Paris.

Un creativ leneş sau un buget prea mic

0

“There was definitely no need for technology or apps to explain a gesture that people know, such as getting rid of mosquitoes with a roll-up magazine,” says Franco. “This is not augmented reality—it is just reality. And that [is something] everyone understands.”

De aici.

Drive-Thruck McDonald’s

0

Chestia asta e mult prea cool! Vă daţi seama ce vânzări s-ar face pe DN1 duminică seară? Sau la intrarea de pe Autostrada Soarelui. Sau pe Kiseleff.

Altă chestie pe care n-o să ne-o permitem

0

Au apărut deja studiile de caz pe campanii făcute cu boţi de Messenger, iar o să adunăm likeuri la clipuri făcute în afară şi o să ne dăm seama că n-avem buget să facem aşa ceva la nivel mare în România. Probabil că aici e vorba de zeci de mii de euro în programare.

Da, reclama asta e reală

0

Bizari oameni australienii ăştia.

E simplu să faci o conferinţă bună

0

Serios, chiar nu e mare scofală. O ediţie iese cât ai bate din palme, mai ales dacă te ştii cu ceva lume din domeniul respectiv. Mergi pe cateva variante de siguranţă, oameni care vorbesc pe la multe evenimente şi care sigur atrag publicul. Dacă s-au strâns 10-15 care să-ţi accepte invitaţia şi să aibă data respectivă liberă, e chiar floare la ureche.

Cred că şi a doua oară îţi iese la fel de uşor. Are balta specialişti cunoscuţi, mai ales dacă vorbim de comunicare. Lucrurile se complică abia de la a 4-a ediţie în sus, când deja ai invitat multe din numele evidente. La a şasea ediţie deja cred că te dai cu capul de toţi pereţii şi te întrebi pe cine mai poţi chema. Cum să faci să nu devii o conferinţă ca toate alea la care vorbesc mereu şi mereu aceiaşi oameni?

De-asta cred că e impresionant faptul că PRbeta a ajuns la a 7-a ediţie şi tot aduce oameni noi. Dacă am numărat bine, vreo 10 din 15 speakerii aceste ediţii n-au mai călcat prin Timişoara în luna mai până acum. Şi au fost şi în anii trecuţi surprize plăcute, oameni pe care nu m-aş fi gândit să-i chem dacă organizam o conferinţă. 

O să fiu şi eu pe 17 şi 18 mai la Timişoara, pentru a 6-a oară consecutiv. Am ratat prima ediţie, la a doua am fost în public, apoi numai în calitate oficială. Mă simt cam ca Dorinel Munteanu la naţională, ei mă tot cheamă, eu tot răspund convocărilor şi ezit să mă retrag. Şi eu nici măcar n-am vreun Hagi pe care să vreau să-l depăşesc :)

Două probleme în cazul United Airlines

3

Presupun că aţi văzut scandalul cu United Airlines, dacă nu l-aţi văzut, urmăriţi clipul de mai jos.

Problemele mai adânci pe care le văd eu sunt fix două:

1. Peste 2 săptămâni n-o să-şi mai amintească nimeni de United Airlines şi acest incident. Am ajuns într-un punct în care consumăm doar informaţia momentului, fără să mai acumulăm mare lucru. În plus, când vine vorba să alegem un produs nu ţinem cont de astfel de scandaluri. Câţi îşi mai aduc aminte de gherla aia dată de SECOM cu “urăşte” acum câţiva ani? Sau de ce-a făcut Pepsi zilele trecute?

2. Este extrem de ieftin să tratezi nasol clienţii. Tragi de profituri cât mai mult chiar dacă enervezi câţiva oameni, îi înghesui, bagi cât mai multe scaune într-un avion, tai tot felul de baneficii, taxezi tot ce poţi şi oricum o duci bine. Pe unii îi plăteşti cu 5-600 de dolari în bonusuri ca să tacă din gură, iar în cel mai rău caz trebuie să-i dai nişte milioane unui tip mai încăpăţânat plus alte milioane în campanii de CSR şi management de criză. La un profit de 2,3 miliarde de dolari nici nu e o sumă prea mare, parcă merită să rişti. Oricum n-o să te boicoteze nimeni pentru că astfel de lucruri “nu ni se pot întâmpla nouă; poate a zis şi ăla ceva urât, poate i-a înjurat”.

Airlines routinely sell tickets to more people than the plane can seat, counting on several people not to arrive. When there are not enough no-shows, airlines first try to offer rewards to customers willing to reschedule their plans, usually in the form of travel vouchers, gift cards or cash. The arrangement — which is usually negotiated before passengers board the plane — can be lucrative to flexible travelers and is crucial for airlines to maximize profit. (de aici)

În rest da, e oribil ce i-au făcut acelui om, ia uite ce promoţie drăguţă au la zborul de la LA la NY, să luăm repede până nu se termină.