Advertising/PR

IN Advertising/PR

Probabil că aţi auzit deja despre retragerea de pe piaţă a medicamentului Fervex. A scris cam toată presa săptămâna trecută, situaţia a fost prezentată foarte grav. De fapt, retragerea de pe piaţa românească n-a fost decât o măsură de precauţie, problemele fiind doar la versiunea cu zmeură, sortiment necomercializat în România.

Inevitabil mi-am amintit de exerciţiul celor de la Golin Harris de la PR Academy. În cazul de faţă situaţia se prezintă cam aşa:

– Fervex a avut ani la rând reclame pe TV şi în print, dar nu are niciun fel de prezenţă online; Bristol-Myers Squibb – producătorul medicamentului – nu are site în limba română.
– singurul comunicat a fost dat de Agenţia Naţională a Medicamentului şi zice aşa:

Decizia de retragere de pe piata a produselor (…) a fost luata ca urmare a informatiei primite de ANMDM atât prin intermediul sistemului de alerta rapida, de la Autoritatea Competenta din Franta, cât si de la producator (Bristol-Myers Squibb).

Mai ales pentru astfel de momente ai nevoie de o agenţie de PR şi de o prezenţă online. Presa a scris ce-a înţeles, n-a prea precizat că măsura e preventivă, a lăsat impresia că toate loturile sunt compromise. Asta se traduce în milioane de euro pierdute la vânzările ulterioare. Greu de crezut că lumea va mai avea încredere să cumpere produsul după o problemă de genul ăsta.

IN Advertising/PR

Primesc ceva propunere de concurs/campanie la Vichy, tratament de creşterea părului. Să-mi dea produsul, să-l folosesc, să scriu cum evoluează situaţia. Cică se garantează 1700 de fire noi de păr după 3 luni. Râd, mă uit în oglindă, îi rog pe prietenii apropiaţi să fie sinceri şi să-mi spună dacă cumva am început să chelesc. N-am început, din fericire.

Îmi reprim întâiul impuls, n-o iau la mişto pe piarista care mi-a scris, chiar dacă sunt o grămadă de bloggeri chelioşi pe internetul ăsta care ar fi fost de 100 de ori mai potriviţi. Să zicem că n-a ştiut. Răspund foarte civilizat, îi explic că nu mi se potriveşte acest tip de experiment dar că îi mulţumesc pentru propunere. Aşa m-a învăţat pe mine o tipă mişto, să fiu civilizat cu oamenii chiar şi când simt nevoia să-i iau la mişto grav. Citeşte tot articolul

IN Advertising/PR

V-am spus că se vorbeşte tot mai mult despre o fuziune între Cosmote şi Romtelecom, evenimentul urmând a fi foarte interesant pentru piaţa de comunicare din România. M-am gândit puţin la toată situaţia şi am tras câteva concluzii care sper să fie validate odată cu trecerea timpului.

Prima problemă e legată de brandul care rămâne. Teoretic Cosmote e brandul mai mare, cu prezenţă în Albania, Bulgaria şi Grecia, ţara mamă. Practic, Romtelecom e brandul mai puternic în România, cu un awareness foarte ridicat şi prezenţă încă din 1991 (Cosmote e din 2005 sub denumirea asta, iniţial fondat sub numele de Cosmorom, în 2000). Citeşte tot articolul

Nu.

question_answer2 comentarii
IN Advertising/PR

Mişto noul spot de la Cosmote cu profesoara şi domnul Beligan. În general tot ce-a făcut Papaya în ultima vreme pentru ei e mişto. În schimb, noile reclame făcute de Ogilvy sunt într-o direcţie total greşită. Conceptul e bun, dar execuţiile…

Nu te-apuci să faci spot cu ţiganii  „şase cai frumoşi” că nu e funny. Ştiu, pe hârtie e viral, dar iese o prostie. Şi în niciun caz nu-l readuci în atenţia publicului pe ăla cu perversa de pe târgu-ocna. Un mardeiaş de cartier care a apărut o dată la TV şi a ieşit viral. Aşa, şi? A fost funny acum 3 ani.

În plus, se vrea a fi funny dar nu rămâi cu nimic în cap. La ce e spotul? Nu ştiu. Ori suntem creativi ori nu mai suntem.

IN Advertising/PR

pr_academy

Ediţia a 7-a de PR Forum a adus şi o nouă serie de workshopuri susţinute de 4 agenţii foarte cunoscute: Golin Harris, The Practice, GMP PR şi Image PR. La invitaţia fetelor de la Golin Harris am participat la o parte din workshopul de Social Media for Public Relations.

În cadrul unui exerciţiu cu bloggeri, s-a simulat o situaţie de criză. Criza eram eu, evident. Am publicat un post (mai exact o pagină accesibilă doar prin intermediul linkului) în care mă plângeam de laptele Joiţa de la o firmă fictivă. Aveţi postul aici. Pe scurt: am găsit un vierme în lapte, compania n-a răspuns timp de 2 zile pe Facebook şi nici la telefonul de pe ambalaj, aşa că am scris pe blog. Postarea a fost preluată de altă bloggeriţă, au apărut şi ceva comentarii, nu era un caz singular. Ce e de făcut? Timp de lucru vreo 20 de minute. Citeşte tot articolul

Francheţe

question_answer3 comentarii
IN Advertising/PR

tranca_lynx

Sorin Trâncă, co-fondatorul Friends Advertising, e unul din oamenii ăia care indiferent de situaţie au curajul de a spune lucrurilor pe nume. Am urmărit zilele trecute înregistrarea integrală a emisiuni Start-up Wall Street, emisiune la care Sorin a participat acum vreo 2 săptămâni. Francheţe de la un capăt la celălalt, cam aşa e discuţa asta. Merită să petreceţi 50 de minute în faţa monitorului, sunt nişte poveşti mişto despre advertisingul anilor 2000.

În mod normal un şef de agenţie s-ar feri să declare public cât de aproape era să închidă firma acum câţiva ani. Doar că Sorin nu se încadrează în tipare. Şi dacă tot povesteşte despre studenţia de la Timişoara, trebuie să aflaţi că Sorin Trâncă va fi speaker la a 3-a ediţie de PR Beta, care are loc pe 16 şi 17 mai. Înscrierile se fac aici, despre workshopuri la care voi avea şi eu o contribuţie într-un articol viitor.

IN Advertising/PR

Excelent articol scris de Eliza Rogalski aici. Citiţi-l. Recomand şi comentariile, măcar primele 5. E acolo un tip care cred că e reprezentativ pentru presa românească. Jurnalistul care a muncit mulţi ani în presă, a rămas fără un patron cu bani şi se zvârcoleşte în piaţă pe cont propriu neînţelegând de ce nu încasează de nicăieri.

Eliza Rogalski a vorbit despre „earned media”, domnul Adam Robert de la turaţii.ro se plânge că n-are cotă parte din bugetul agenţiei de PR. Că în loc să fie plătit pentru munca lui, agenţia preferă să-l obţină pe acest „earned media”, duşmanul poporului.

Domnule Adam Robert, cam asta e treaba agenţiei de PR. Dacă fiecare articol ar fi cumpărat, nu s-ar mai numi presă ce faceţi dumneavoastră, ci teleshopping.

Omul obişnuit trebuie să intre pe un site (sau să cumpere un ziar) şi să fie sigur că lucrurile scrise acolo sunt pe bune. Nimeni nu vrea să citească articole pozitive despre un produs prost doar pentru că „jurnalistul” a luat bani. Ce, o să scrieţi articole nasoale şi foarte nasoale după ce aţi luat bani? Adică o să faceţi de căcat un brand pe banii lui? În ce lume paralelă o să se întâmple asta?

Şi-aşa apare „earned media”. Strădania agenţiei de PR de a-l face pe jurnalist să se simtă cât mai bine, să cunoască produsul în detaliu şi mai apoi să fie convins să scrie un articol. E calea ceva mai etică.

Scurtcircuitul s-a produs în momentul în care jurnaliştii au devenit patroni şi au început să confunde cele două funcţii.

IN Advertising/PR

În cazul în care lucraţi în comunicare şi nu vă uitaţi la Mad Men, ar fi bine să vă apucaţi cât mai repede. Ultimele două episoade sunt o lecţie pentru toţi comunicatorii care vorbesc prea mult despre clienţii lor.

Pe scurt (cu tot cu spoiler alert): un tip vorbeşte cu o copywriteriţă de la o agenţie concurentă şi îi povesteşte despre un pitch secret. Tipa ascultă, ia aminte şi intră pe fir. Pregăteşte ceva mai bun, intră în pitch şi îl câştigă, ba chiar face şi ceva damage de clienţi agenţiei concurente.

Morala: deşi angajaţii din alte agenţii par a fi prietenii tăi, rămâne un business. Nu e musai să vă duşmăniţi, dar nici să puneţi pe masă tot ce-aveţi în firmă.

Ştiu, ăla e un film. Dar ce faci când se întâmplă în realitate?

Una e să dai din casă amănunte care se pot da, informaţii vechi care nu pot influenţa în niciun fel mersul lucrurilor, alta e să povesteşti chestii importante.

Meniu