Merg de vreo 12 ani la FITS. Am văzut peste 100 de spectacole, nu ştiu exact câte, dar au fost ediţii la care am stat câte 10 zile şi am reuşit să văd câte 3 spectacole pe zi.
Mă rog, am tot văzut spectacole, iar (cât se poate de) goală puşcă este în top 10 pentru mine. Titlul original este stark bollock naked. E spectacolul scris de Larisa Faber, o tipă care s-a născut în România şi care acum stă în Luxemburg. Citeşte tot articolul
Uitaţi-vă bine de tot la poza de mai sus. Noi suntem. Noi, cu telefoanele în faţă permanent, cu chipurile luminate de tehnologie, hipnotizaţi de universul de pe ecran, păcăliţi să credem că aşa cunoaştem lumea.
Mi s-a părut excelentă metafora asta pe care a oferit-o Tim Robbins în spectacolul „Topsy Turvy”, tradus Afrodita și Eliberarea Lumii (Un vodevil musical grecesc). Cred că titlul original e mai sugestiv pentru că e o expresie care exprimă in utter confusion or disorder. Aşa suntem noi, într-o confuzie totală.
Spectacolul semnat de Tim Robbins vorbeşte despre cum au trăit nişte artişti în lockdown. Dar e, de fapt, despre cum a trăit întreaga societate lockdown-ul. Un spectacol plin de metafore, foarte mişto introduse în spectacol. Într-un stil americănesc, destul de in your face, aşa cum fac ei teatru. După un astfel de spectacol nu stai 3 ore să te gândeşti ce-a vrut să spună autorul, întrebându-te dacă ai înţeles sau nu, ci mai degrabă te concentrezi pe mesajul pe care a vrut să-l transmită şi cum îţi schimbă el percepţia. Citeşte tot articolul
Pe Pippo Delbono l-am descoperit în urmă cu câţiva ani, tot la FITS. Este un regizor cu o sensibilitate aparte, un vizionar, un performer.
În urmă cu 2 ani vedeam Amore, un spectacol despre dragostea complexă. Un spectacol care îmi este şi azi întipărit în minte.
De data asta Pippo a venit cu o premieră mondială, Il risveglio sau Trezirea. La fel ca în alte spectacole ale lui, Pippo vorbeşte despre el şi viaţa lui. Despre ce simte sau ce a simţit. Citeşte tot articolul
Am reuşit să ajung la Maria de Buenos Aires, spectacolul semnat de Răzvan Mazilu după o operă de Astor Piazzolla şi Horacio Ferrer. Este cel mai cerut spectacol de la Teatrelli, fiecare reprezentaţie e sold-out în aproximativ 10 minute. Sunt şi puţine locuri, vreo 50-60, iar spectacolul se joacă destul de rar (din diferite motive care ţin de disponibilitatea actorilor).
Fiind un spectacol de operă la bază, era nevoie de nişte actori care să şi cânte, aşa că Lucian Ionescu şi Ana Bianca Popescu au fost nişte alegeri foarte bune. Distribuţia e completată de Gheorghe Visu, care face un rol excelent. Scenografia este semnată de Dragoş Buhagiar, iar spaţiul de la Teatrelli e perfect pentru spectacolul ăsta. Pentru că acţiunea se mută în centrul sălii, scena e dedicată instrumentiştilor care acompaniază live spectacolul. Scaunele sunt, practic, pe margini, în centru e acest pat în jurul căruia se desfăşoară toată acţiunea. Citeşte tot articolul
Auzisem lucruri bune despre Family.exe, spectacolul semnat de Mimi Brănescu la Bulandra. Însă e sala destul de mică, aşa că prinzi greu bilete (se joacă la Icoanei). Până la urmă am reuşit, şi mă bucur tare mult că am văzut spectacolul înainte de vacanţă, aş zice că e unul dintre favoritele mele din această stagiune.
Mă aşteptam să-mi placă un text scris de Mimi Brănescu, dar mi-a depăşit puţin aşteptările. Surprinde atât de bine interacţiunie dintr-o familie de români, cu toate frecuşurile, cu toate micile nemulţumiri. Citeşte tot articolul
S-au pus în vânzare acum câteva săptămâni biletele pentru cea de-a 31-a ediție a Festivalului Internațional de Teatru Sibiu. Ediția din acest an are loc între 21 și 30 iunie, iar tema este Prietenie.
Dacă vă pasionează subiectul, presupun că urmăriţi deja conturile de social media sau newsletterul FITS, unde continuăm să comunicăm şi anul acesta.
E o ediţie cu adevărat specială, s-au aliniat multe planete şi vin mai multe nume cunoscute publicului larg decât la ediţia aniversară de 30 de ani. Aşa funcţionează domeniul ăsta al evenimentelor cu artişti mari, depinzi de programul lor. Citeşte tot articolul
Unul dintre cei mai apreciaţi regizori din Europa a montat la Bucureşti, la Teatrul Naţional. Thomas Ostermeier a ales Hedda Gabler, un text al lui Henrik Ibsen, scris în 1890. Spectacolul este un eveniment în sine, nu se întâmplă prea des ca unul dintre cei mai mari regizori ai momentului să monteze la Bucureşti. E o ocazie uriaşă pentru actorii implicaţi în proiect.
Ostermeier e recunoscut pentru îndrăzneală, pentru modul în care aduce în epoca noastră diferite subiecte. Numai că la Bucureşti a montat un spectacol destul de „cuminte”. Foarte lipit de text, cu o simplificare necesară în privinţa personajelor, cu o schematizare a întregii poveşti. Dar fără inovaţii. Citeşte tot articolul
Nu știu dacă ați observat emulația fantastică legată de teatru din ultimul an. E posibil să fie doar în bula mea lucrurile astea, dar e o mare bătaie pe biletele la spectacolele din București.
La teatrul Bulandra au ajuns să se pună în vânzare bilete cu mai mult de o lună în avans. Adică azi s-au pus în vânzare bilete pentru spectacolele din mai. Dacă n-ai prins, ghinion, aștepți luna iunie (dacă se mai programează vreun spectacol înainte de vacanță) sau direct în stagiunea de toamnă. Citeşte tot articolul
Am revăzut Carousel la Bulandra, spectacolul în regia lui Andrei Şerban. Prin 2019 Vlad Ivanov spunea la o întâlnire „Creative Mornings” că este rolul care îl solicită cel mai mult, după care simte nevoia să se plimbe câteva ore pe străzi pentru a se elibera de energia acumulată în timpul spectacolului, pentru a ieşi cu totul din personaj.
Spectacolul e unul încărcat, iar rolul lui Vlad Ivanov e total diferit de ceea ce aţi văzut cu el, atât în teatru, dar mai ales în film. Citeşte tot articolul
Pentru prima oară în istoria relaţiilor bilaterale dintre România şi Polonia, va exista un sezon cultural dedicat celor două ţări. E interesant că Polonia și România aleg să întărească relațiile între ele chiar într-un moment în care vecinul lor comun este în război, iar amenințarea din Est e extrem de apăsătoare.
Despre asta e diplomația culturală: un mod de a-l cunoaște pe celălalt, astfel încât să nu ai alături un străin dacă apar probleme, ci un prieten. Citeşte tot articolul
