IN Filme

Când mi-a povestit tata acum vreun an de un serial de pe Netflix cu nişte tipi care dau o spargere la Monetăria Statului şi îi îmbracă pe ostatici în aceleaşi costume pe care le aveau şi ei, n-am dat prea mare importanţă subiectului. Tata consumă filme pe bandă rulantă, n-o să pot niciodată să concurez cu el. Unele chestii la care se uită sunt total dubioase, aşa că nici măcar n-am ajuns să citesc mai multe despre serialul ăsta.

6 luni mai târziu a început nebunia, o mulţime de oameni care vorbeau despre „La Casa de Papel”. Cât de tare e, cum să ratezi un aşa film, când apare sezonul următor etc. Am dat play vreo 5 minute, am văzut că e în spaniolă, am decis că nu e de mine.

Alte 6 luni mai târziu, La Casa de Papel era prin recomandările frecvente de pe Facebook, însă ce m-a convins a fost clipul ăsta cu Bella Ciao. Citeşte tot articolul

IN De soi, Televiziune

Ieri a avut loc prezentarea grilei de toamnă a PRO TV, un eveniment de presă care a devenit o obişnuinţă în ultimii ani. Voi povesti despre noua grilă pe larg într-un alt articol, până atunci vă las cu un interviu pe care am avut ocazia să i-l iau lui Aleksandras Cesnavicius, CEO-ul PRO TV.

Lituanianul a reuşit nişte rezultate excelente cu grupul PRO de când a venit, în ciuda tuturor previziunilor făcute de diverşi specialişti, care anunţau o inevitabilă cădere a trustului după schimbările din 2014. 


Poziţia de lider a PRO TV pare mai solidă ca niciodată, rezultatele financiare sunt bune, cum vedeţi ameninţările concurenţei? (creşterea Kanal D, micul trust de presă format din PrimaTV şi LookTV etc.)

Nu o văd ca pe o ameninţare, ci ca un lucru bun pentru piaţă, e mai multă competiţie. În ceea ce priveşte poziţia noastră, e clar unde vrem să fim, trebuie să fim în poziţia de lider. Abia apoi ne uităm care e distanţa dintre noi şi cel mai apropiat competitor. Nu e o diferenţă atât de mare pentru noi dacă acel challenger este Antena 1 sau Kanal D. Competiţia îi face pe toţi jucătorii din piaţă să investească mai multă energie şi mai mulţi bani în producţia de conţinut, aşa că la finalul zilei telespectatorul e cel care câştigă. Pe lângă asta, trebuie să luăm în calcul fragmentarea tot mai mare a pieţei pe canalele mici, ceea ce nu e o noutate. În momentul în care se va justifica, vom începe să investim mai mult în canalele secundare ale grupului. Momentan suntem bine pe poziţia actuală, nu ne preocupă prea mult bătăliile pentru poziţia a 2-a sau a 3-a, sunt un lucru normal. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Nu-mi dau seama de ce nu i-a venit nimănui ideea asta mai repede: un festival de film undeva prin Drumul Taberei, această Roşia Montană a Bucureştiului.

Dacă tot n-o să fie metrou prea curând acolo, aşa că locuitorii din Drumul Taberei nu vor putea ajunge la un festival în oraş, cineva s-a gândit să facă ceva chiar acolo! E excelent să contribui la dezvoltarea zonelor defavorizate 😛

Se cheamă To The Wild, e organizat de un prieten al unui prieten, are loc sâmbătă, 25 august, undeva pe la capătul Bulevardului Timişoara şi din ce-am văzut se vor proiecta nişte filme independente.

Pare o hipstereală, cu tot conceptul ăsta de eveniment desfăşurat într-o pădurice de la marginea oraşului, fără food truck-uri, fără taxă de intrare şi alte branduri implicate, însă poate iese bine şi anul viitor o să se dezvolte.

IN Casual stuff

Apropo de meniurile de restaurant despre care vorbeam recent, am descoperit o soluţie foarte mişto la City Grill Băneasa. Nu e vreo inovaţie absolută, astfel de meniuri-tabletă au apărut încă de acum 5-7 ani prin afară, însă abia acum e tehnologia suficient de ieftină încât să poată fi folosită la scară largă.

Cei de la City Grill Băneasa (restaurantul e deschis recent, chiar în mall, la etajul 1), au vreo 15 astfel de tablete, pe care le oferă un concierge în momentul în care îi conduce la masă pe clienţi, cu aplicaţiile de meniu deja deschise. Probabil că aplicaţia e folosită şi în alte restaurante din lanţ, dar nu ajung aşa des la City Grill, aşa că nu ştiu. Cert e că arată mult mai bine decât un meniu normal, se deteriorează mai greu şi cred că vând mult mai uşor, pentru că vezi fiecare produs şi te convingi mai repede.

Citeşte tot articolul

IN Teatru

Azi începe a 11-a ediţie a festivalului de teatru independent Undercloud. Anul ăsta are loc între 22 şi 31 august, iar programul e extrem de încărcat.

Ce vă recomand:

În doi de Matei Vişniec. Un spectacol care are loc într-o maşină, aşa că din public nu pot face parte decât 3 persoane. E despre relaţii, joc, oameni şi multe altele. Încă mai sunt bilete (puţine) pe MyTicket. Costă 20 şi ceva de lei, iar spectacolul e scurt, motiv pentru care sunt 5 reprezentaţii pe seară. Conceptul nu e nou, prima oară am auzit de el la Autobahn-ul lui Neil LaBute, acum vreo 7-8 ani. N-am reuşit să-l văd, dar am rămas cu curiozitatea, acum s-a ivit ocazia cu În doi. Cumpăraţi bilete şi cine ştie, poate ne întâlnim în maşină zilele astea 🙂

Produse domestice. Poate vă amintiţi de investigaţiile despre viaţa bonelor filipineze din urmă cu câţiva ani. Pe baza acelor cercetări făcute de jurnalista Laura Ştefănuţ, Xandra Popescu a scris un text pentru acest spectacol. Încă mai sunt bilete aici.

Vârstele lunii – un spectacol cu Gelu Niţu şi Constantin Cojocaru în distribuţie. Un spectacol care în mod normal se joacă la Unteatru, o poveste despre bătrâneţe şi moarte. Şi aici mai sunt bilete.

Sub pragul de sus – un one-man show cu Răzvan Vasilescu. N-are cum să fie rău. Bilete.

IN Politics

„Asta are, asta n-are, asta e câştigătoare”

Jandarmeriada, femeia bătută care rămâne paralizată, pistolul care s-a pierdut, acum cei 4 asasini. Asta ştiu, asta fac pungaşii de colţ de stradă.

Dragnea şi ai lui încearcă să ne mute atenţia de pe un subiect pe altul, ca într-un joc de alba-neagra. Aş zice că e o manevră ieftină, dar ne costă de ne rupe fiecare şmecherie pe care o fac.

Singura dilemă în momentul ăsta este legată de schema pe care o pregătesc. Nu-i preocupă nici să ne distragă de la milionul de semnături strânse de campania #fărăpenali, nici să scape de prestaţia jenantă a întregului Guvern. Suspendarea? Maybe. Zic să stăm mai puţin cu ochii pe ce zice şi mai mult pe ceea ce face partidul aflat la putere.

IN All Sports

Zilele trecute s-a votat noul format al Cupei Davis, o competiţie pe care se aşternuse praful de mulţi ani şi care rămăsese în urmă faţă de turneele individuale de tenis.

E durere mare în lumea tenisului, multă lume s-a arătat nemulţumită de această schimbare, însă din punctul meu de vedere e un lucru bun. În primul rând, Cupa Davis devenise o competiţie urmărită doar de cunoscători. În fiecare an erau nişte echipe naţionale care jucau între ele pentru diverse faze ale competiţiei, însă niciodată nu era foarte clar cine pentru ce joacă. Primul tur era prin februarie, apoi mai era un tur în aprilie (când unele echipe jucau pentru sferturi, altele jucau baraj), apoi alt tur pentru semifinale. 

Unii jucători profitau de aceste pauze de Cupa Davis pentru a se odihni între turneele ATP, alţii veneau cam fără chef la echipele naţionale. Despre fenomenul ăsta am mai discutat şi în ceea ce priveşte fotbalul, sportivii pur şi simplu nu mai preţuiesc la fel de mult competiţiile în care îşi reprezintă ţara.

Revenind la Cupa Davis, unul dintre cei care au susţinut noul format este Gerard Pique, de la Barcelona. Ce legătură are un fotbalist cu tenisul? Păi fondul lui de investiţii s-a angajat să plătească 3 miliarde de euro pentru următorii 25 de ani ai competiţiei. Mi se pare fascinant că cineva semnează astfel de contracte, gândind pe termen atât de lung. Citeşte tot articolul

IN Contraste

ZF anunţă că cel mai bogat om din Lituania investeşte 90 de milioane de euro pentru 4 hoteluri de lux în Bucureşti. Omul are deja acel boutique hotel de la intrarea din Centrul Vechi de lângă BNR, Hilton Garden Inn, de pe strada Doamnei, şi din câte am înţeles vrea să mai deschidă un hotel în clădirea fostei bănci Marmorosch Blank, care e, practic, 150 de metri mai încolo, pe aceeaşi stradă. Sigur, o să fie alt brand hotelier, de data asta din familia Marriott. Apropo de Hilton, poate vă interesează cum sunt ierarhizate brandurile din familia Hilton.

Avem un buget de investiţii de circa 90 de milioane de euro pentru patru hoteluri, respectiv Courtyard by Marriott (259 de camere), Moxy by Marriott (în centrul vechi al Bucureştiului, 119 camere – n.red.), Hilton Garden Inn (la aeroportul Henri Coandă de lângă Bucureşti, 204 camere) şi Autograph by Marriott (centrul vechi din Bucureşti, 214 camere)“

But wait, there is more. Acel Moxy by Marriott se va face pe, aţi ghicit, tot strada Doamnei, la nr. 17 (sursa). Nici nu-mi dau seama exact ce clădire e acolo, dar momentan nu arată prea bine.

Citeşte tot articolul

IN Sunday's Media Recap

Google înregistra traseul userilor chiar dacă funcţia de Location History era dezactivată, au remediat acum problema. Detalii.

Serviciile de streaming au ajuns la 5% din piaţa din SUA, dublu faţă de anul trecut. Detalii.

Netflix a introdus promo-uri ale unor alte seriale între două episoade dintr-o repriză de binging, dar a dat asigurări că e doar un test şi că nu vor exista niciodată reclame. Detalii.

Youtube plăteşte influenceri de top să promoveze noile opţiuni pe care le-a introdus recent (superchat, abonamente lunare). Detalii.

Facebook testează opţiunea de a crea aduri video din aduri clasice cu imagini. Detalii.

Alte ştiri pe scurt: nişte bulgari au făcut bani păcălind Spotify, Auchan are magazin online, Facebook cumpără Vidpresso.

IN Food

CAJU era pe lista de „restaurante bune de încercat la ocazii speciale”, aşa că am profitat de Ziua Marinei ca să-l tai de pe listă. Am făcut rezervare online şi a trebuit să sun ca să văd dacă e confirmată sau nu, pentru că mailul de confirmare nimerise în spam, dovadă că se întâmplă chestiile astea şi celor mai buni dintre noi.

Anyway, citisem la Radu lucruri bune, însă nu m-am dus cu nişte aşteptări foarte mari. Îmi place foarte mult strada Nicolae Golescu pe care se află restaurantul (în spatele Ateneului Român), mi se pare că e genul de stradă care îi poate fermeca pe turiştii străini, iar CAJU se potriveşte foarte bine în peisaj.

E un bistro mai de top, dar rămâne un bistro, chestie pe care o observi în diverse detalii („ştergarele” alea de hârtie, meniul etc.).

Citeşte tot articolul

IN All Sports, Televiziune

Later Edit: Articolul e programat de câteva zile, aseară s-a anunţat că Telekom şi DigiSport vor transmite meciurile din Italia şi Spania în următorii 3 ani. Ce-am scris mai jos rămâne în picioare, doar că de data asta n-au mai tras de timp până în etapa a 2-a, ci au bătut palma la începutul sezonului. Oricum, s-ar fi agitat lumea vreo 2 săptămâni, pe urmă uitau că există campionatele alea două.


Până la ora la care scriu acest articol, nicio televiziune n-a semnat pentru difuzarea meciurilor de fotbal din Italia şi Spania. Şi asta pentru că spaniolii de la MediaPro (nicio legătură cu MediaPro-ul de la noi) cer 35 de milioane de euro pentru următoarele 3 sezoane din ambele campionate. Iar principalele televiziuni de la noi nu vor să dea atâţia bani. De ce? Pentru că sunt conştienţi şi ei că fotbalul din Spania nu valorează atât. Italia s-a mai ridicat în ultimii 2 ani, AC Milan şi Inter dau semne că şi-ar putea reveni, Fiorentina s-a întors în primele 6, sunt premise pentru un campionat interesant. Paradoxal, fix venirea lui Ronaldo ar putea să dăuneze, pentru că un parcurs impecabil al lui Juventus ar ucide iar campionatul şi ar diminua interesul. Citeşte tot articolul

Meniu