Au trecut 4 ani de când scriam că Centrul Vechi e în cel mai bun an al său. Aşa cum bănuiam, numărul de terase a crescut, au venit tot mai mulţi oameni, terasele s-au extins mai mult, în ciuda regulilor impuse de Primărie. Iar legea fumatului a pus capac aglomeraţiei pentru că sutelor de oameni care treceau pe străzile îngustate de terase li s-au adăugat alte sute de oameni care ies în faţa barurilor să fumeze.
Am nimerit înainte de începerea meciului prin Centrul Vechi, aşa că am găsit o masă şi am rămas acolo să-i vedem pe băieţii de la Atletico cum iau bătaie iar. La plecare strada Şelari era efectiv blocată. Pur şi simplu nu se circula în nicio direcţie, iar dacă aveai totuşi dorinţa să te mişti, o făceai pe răspunderea ta. Erau toate şansele să loveşti oameni, scaune, mese şi, în general, să faci contorsionism până în Lipscani, unde se mai relaxa treaba.
La o terasă veniseră bodyguarzii să scoată nişte suporteri care făceau scandal, câteva cluburi aveau vitrine cu domnişoare aproape dezbrăcate care dansau stilul „wiggle wiggle”, şuţi şi expaţi se plimbau cot la cot fermecaţi de numărul mare de opţiuni. Cum s-ar zice, puţin prea mult din toate. Practic, s-a ajuns la pragul ăla de suportabilitate. De acum trebuie să fii masochist ca să mai mergi acolo. Iar la ce desfrâu se afişează, norocul patronilor de acolo e că nu trece niciun înalt prelat noaptea prin zonă. Altfel şi-ar face câteva cruci şi ar veni cu 3 milioane de creştini să înconjoare şi să cureţe zona de păcat.
