IN Sunday's Media Recap

sundays_media_recap

The Sun renunţă la paywall, la 2 ani după ce a introdus taxa pentru tot conţinutul de pe site. Detalii.

Facebook înlocuieşte folderul „Other” cu „Message Requests”. Detalii.

Naspers cumpără pachetul majoritar din compania Avito. Detalii.

Taxele de roaming în UE dispar din iunie 2017. Detalii.

Alte ştiri pe scurt: ImagePR investeşte la FJSC,  Podcasts pe Google Music, Twitter Brand Hub, Florăriile Magnolia în eMag Marketplace, Twitter Promoted Moments, Trends Report II de la Samung România, eJobs s-a rebranduit, Ringier îşi face departament video.

IN Filme

Din păcate, The Martian este genul ăla de film pe care l-au lungit extrem de mult doar ca să-şi cumperi mai mult nachos la cinema. După prima oră începusem să mă plictisesc, chiar dacă filmul, în esenţă, e destul de bun.

Fără să vă dau spoilere (exceptând ce vedeţi din trailer), povestea e cam aşa: Matt Damon e pe Marte împreună cu o echipă de astronauţi de la NASA. Vine o furtună, colegii fug, el rămâne prins acolo. Supravieţuieşte şi rămâne cu raţii destul de bune de mâncare, care îi sunt totuşi insuficiente. Ce faci în cazul ăsta? Te transformi într-o combinaţie de Robinson Crusoe cu Chuck Noland (tipul din Cast Away).

Ce poate fi deranjant este numărul mare de întorsături de situaţie, care pe mine m-au plictisit la un moment dat. E pierdut, ba nu, e salvat. Ba nu, e pierdut, ba nu, e salvat. And so on. Oamenii care l-au comparat cu Interstellar cred că n-au văzut Interstellar. Altfel nu-mi explic cum le poţi compara. E ca şi cum ai compara Godfather şi Analyze This doar pentru că sunt cu mafioţi amândouă.

IN Muzici

vizual_sonoro

Festivalul SoNoRo mi-e tare drag pentru că am o grămadă de amintiri de la concerte, în special de la cel care are loc în fiecare an la Catedrala Sf. Iosif. E acolo o atmosferă aparte, care pe mine mă introduce în atmosfera de Crăciun 🙂

Anul ăsta SoNoRo ajunge la ediţia a 10-a şi se desfăşoară între 30 octombrie şi 16 noiembrie, ultimele 5 zile de festival fiind dedicate oraşelor Arad, Cluj şi Bistriţa. În Bucureşti, puteţi merge la un concert SoNoRo între 31 octombrie şi 10 noiembrie, sau chiar azi, dacă aveţi invitaţie pentru concertul de la Cotroceni.

Pentru cei care au trăit până acum într-o peşteră, SoNoRo este cel mai important festival de muzică de cameră din România, înfiinţat în 2006.

Biletele au preţul de 50 de lei, cu două excepţii: concertul de duminică, 8 noiembrie, care are loc la Ateneu (70 de lei – 150 de lei) şi cel de marţi, 10 noiembrie, de la Palatul Bragadiru, la care biletele sunt 100 de lei. Există şi în acest an 3 concerte cu intrarea liberă: sâmbătă, 31 octombrie, de la ora 19:00, la ICR, marţi, 3 noiembrie, la Catedrala Sf. Iosif şi sâmbătă, 7 noiembrie, la Colegiul Naţional „George Enescu” (de la ora 11:00). Detalii complete găsiţi pe site.

IN Casual stuff

shutterstock_137528753_small

Unul dintre momentele în care îmi pare rău că nu ţin camera de bord montată şi prin oraş.

Aseară mă întorceam de la Metro Băneasa şi circulam regulamentar pe banda 1 a DN1, cu gândul să fac stânga peste pasaj şi s-o iau spre Bulevardul Aerogării (adică pe la Cocoşatu). Practic, eram aici. Cu vreo 50 de metri înainte să ajung în punctul ăsta pe care vi l-am indicat, am văzut un Audi „Aseize” cu numere de Alba care avea aprinse becurile de frână. Am frânat de la 70 la 40-50 km/h. M-am gândit că i-a sărit un câine în faţă, sau are o problemă, sau ceva. Omul oprise de tot. Cu mâna dreaptă am pus avariile şi am băgat o frână mai sănătoasă cu ochii mai mult în retrovizoare, rugându-mă să poată frâna şi băiatul din spatele meu, şi ăla din spatele lui, şi toţi ceilalţi care intenţionau să se bage pe banda aia.  Citeşte tot articolul

IN Advertising/PR

graffiti_valencia

„Cineva trebuie facă ceva, că nu se mai poate, ceva trebuie să se schimbe”

Asta am auzit de 3 ori în decurs de doar câteva zile.

De ani de zile mă uit cum prieteni, foşti colegi de facultate sau alţi cunoscuţi îşi distrug nervii în diferite agenţii de comunicare. Situaţia e răspândită peste tot, deja nu mai poţi numi agenţiile în care se stă peste program foarte mult, că ţi-ar trebui o listă de la Registrul Comerţului. Ritmul în care se lucrează e tot mai alert, creşte de la o lună la alta, briefurile vin tot mai rapid, solicitările sunt tot mai multe, iar toată chestia asta o să facă implozie dacă nu se schimbă ceva.  Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

shutterstock_159058547_small

Cea mai mare problemă pe care o ai atunci când locuieşti singur nu ţine de curăţenie, spălat rufe şi mâncare, ci de cantităţile mici în care trebuie să te descurci cu toate. Puţine haine la spălat, de nu se strânge nici cantitatea minimă, mâncarea trebuie gătită în cantităţi mici pe care niciodată nu le nimereşti şi lista poate continua. Însă, de departe, cea mai nasoală chestie e cu ingredientele şi ambalajele lor mari. Am observat în ultima vreme că sunt foarte puţine alimente care au şi versiuni de ambalare mai mici, şi de obicei alea se găsesc în hypermarketuri, nu la colţul blocului, cum ar fi normal.

Brânza, de exemplu, e genul de aliment perisabil pe care eu îl folosesc destul de rar. Uneori la paste, alteori rad puţină peste ouă ochi, din an în Paşti şi pe cartofii prăjiţi (ăia sunt mai simplu de cumpărat decât de făcut şi gustul e chiar mai bun). Mi s-a întâmplat de mai multe ori să arunc bucăţi întregi de brânză pentru că nu apucam să o consum. Şi eu urăsc să arunc mâncare. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

5togo

Dimineaţă am intrat întâmplător într-o cafenea de pe Pache Protopopescu. Scria deasupra intrării că au sandvişuri, mai aveam ceva timp până la următoarea întâlnire şi tocmai intrase o domnişoară drăguţă acolo. Aveam să aflu imediat că e un concept nou de cafenea „ToGo”, cu orice produs la 5 lei. Vrei un sandviş mic? 5 lei. 3 croissante? 5 lei. Două sticle de apă? 5 lei O cafea? 5 lei. Aţi înţeles ideea. Chiar şi cafelele mai speciale tot 5 lei erau.

La bar erau 2 puşti destul de cool, cu tatuaje şi diverse piercinguri. Decorul e foarte mişto, se vede că ţintesc un public din zona de tineri cu venituri medii. Atmosfera mi s-a părut una de oraş mare, în care intri la cafeneaua din colţ şi îţi iei o cafea şi un croissant pe drumul spre serviciu. Iar pentru cei care nu beau cafea, au şi fresh de portocale, aloe vera sau ceai.  Citeşte tot articolul

IN Sunday's Media Recap

sundays_media_recap

Youtube a lansat secţiunea de content plătit, denumită Red. Detalii.

Twitter anunţă nişte opţiuni noi pentru crearea de conţinut. Detalii.

Instagram lansează aplicaţia Boomerang, care permite filmarea unui video de 1 secundă care rulează ca un GIF. Detalii.

Western Digital anunţă achiziţia SanDisk pentru 19 miliarde de dolari. Detalii.

Facebook permite căutarea între toate postările publice din reţea. Detalii.

Alte ştiri pe scurt: Orange intră în platforma 2Parale, Intact lansează LaJumătate.ro, Twitter Polls, Facebook Instant Articles pe iOs, paginile de FB permit GIFuri, 1 an de e-day.ro, Digital News Initiative, Bobby Păunescu a cumpărat Studiourile Media Pro, site nou pentru Poşta Română, Floridelux în eMag Marketplace.

IN Casual stuff

QN_01

Când am fost la Budapesta am văzut vreo 7 sau 8 vase de croazieră cu pavilion elveţian care se plimbau pe Dunăre noaptea sau care erau ancorate de-o parte şi de alta a malului. Am trecut pe lângă ele şi majoritatea aveau în interior oameni de vârsta a treia. Nu ştiu de ce aveam impresia că în croaziere e super fun, cu o mulţime de tineri care stau la soare, se plimbă pe punte, fac baie în piscina vasului şi iau parte la tot felul de alte activităţi mişto în timp ce aşteaptă să ajungă într-un nou oraş. Se pare că nu-i aşa, multe vase având cazinou, magazine şi cel mult alte 2-3 opţiuni de petrecere a timpului liber.

The average cruise passenger would correspond to a 55-year-old university-educated person, married, employed and with an annual income over USD75,000. via

Deci nu e de mirare că am văzut o mulţime de moşi în croazierele alea pe Dunăre. Şi totuşi, o companie maritimă specializată în croaziere a proiectat şi construit o navă hi-tech.

Se numeşte Quantum of the Seas şi are, printre altele, o cabină care se ridică la vreo 90 de metri de nivelul mării ca să-ţi faci selfie cu nava şi să vezi peisaje cool, un bar robotizat 100% şi o sală de spectacole excepţională. Vedeţi detalii în filmul de mai jos. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

orasul_artelor

Anul ăsta am ajuns câteva zile în Valencia pentru o mică excursie şi, pentru că n-am vrut să închiriez o maşină, m-am deplasat prin oraş cu transportul în comun, ca oamenii obişnuiţi. Pe lângă oraş, care e foarte drăguţ şi aerisit pe alocuri, m-a impresionat modul în care m-am deplasat pe acolo. Trăind într-o ţară din Est, în care nu există noţiuni precum orarul autobuzelor, nu mă gândeam că Google Maps poate integra aşa ceva ca să-ţi dea o estimare la minut a călătoriei. Ok, ai estimare cu maşina, ai estimare pe jos, şi presupuneam că ai o estimare total aproximativă cu transportul în comun.

Prin Valencia, fie că alegeai să mergi cu metroul sau cu autobuzul, Google Maps îţi oferea 2-3 opţiuni de traseu din punctul A în punctul B cu tot cu timpii pe care îi ai de parcurs până la cea mai apropiată staţie şi cât vei mai face de la staţia la care trebuie să cobori până la destinaţie. Ok, sistemul nu e foarte complex dacă stai să te gândeşti, însă impresionant este modul în care e totul pus în aplicare. Un telefon mobil, o conexiune de net (Roaming pe Zi să trăiască!) şi un Google Maps instalat sunt salvarea oricărui turist din epoca digitală.   Citeşte tot articolul

IN Televiziune

În primul rând suntem nişte proşti cu toţii. În loc să ne concentrăm pe ştirea cu adevărat importantă a zilei de ieri, am ales să întoarcem pe toate feţele gafa unei fete care a fost îndrumată prost de producător. Băi fraţilor, după 25 de ani Justiţia îl ia la întrebări pe nemernicul ăla şi noi ţinem în Top Stories din News Feed (aş fi zis „prima pagină”, dar nu mai avem ziare) o întrebare pusă aiurea? Ar fi trebuit să curgă non-stop poveşti de la Mineriade pentru ca tinerele generaţii să ştie ce s-a întâmplat. E incredibil cât de uşor îşi schimbă focusul publicul larg, ne arată cât de simplu poate fi manipulată agenda publică. E, mai degrabă, o gafă a jurnalismului românesc, decât una a fetei de la Digi24.

A doua chestie e că la 25 de ani nu ai cum să ştii care au fost toate personajele episodice ale istoriei din 1990. Zicea cineva într-un comentariu pe Facebook despre cultură generală şi noţiuni de istorie. Păi care istorie, aia pe care nici noi n-o ştim cu adevărat? Manualele de istorie de pe care am învăţat eu se încheiau cu alegerea lui Emil Constantinescu şi apariţia ProTV. Acum cred că au mai adăugat o pagină cu intrarea în UE a României. Dacă ai 25-27 de ani şi nu te-a pasionat subiectul, n-ai de unde să ştii decât vag de mineriade, şi asta pentru că în 1999, când au fost opriţi la Costeşti, s-au mai dat nişte imagini din ’90 şi ’91. Citeşte tot articolul

Meniu