Sau, mai bine zis, pieţarii.

Mi-am dat seama zilele trecute că în vară n-am ajuns decât de vreo 2 ori în piaţă, în restul timpului cumpărând totul de la supermarket. Şi în weekend mi-am adus aminte de ce nu mai fac piaţa atât de des.

1. 90% dintre pieţari strâmbă din nas dacă alegi legumele sau fructele pe care vrei să le cumperi. Unii pur şi simplu nu te lasă. Adi Hădean zice că trebuie să protestezi cumpărând de la vecinul, mie îmi taie tot cheful de cumpărături un astfel de comerciant.
2. Mereu e o problemă cu restul. Recent, am fost pus în situaţia ridicolă de a-mi fi refuzaţi atât banii „prea mici”, cât şi banii „prea mari”. Am vrut să iau o jumătate de kilogram de ceapă (2 lei/kg), am scos din portofel o bancnotă de 5 lei şi precupeaţa mi-a zis să-i dau 1 leu, că n-are rost să-mi dea rest de la 1 leu. Ok, şi dacă veneau 100 de clienţi, toţi cu bancnote de 100 de lei, ce făcea, murea de foame? Dar staţi, că mai e! M-am scotocit prin buzunare, am găsit o monedă de 50 de bani, 4 de 10 bani şi 2 de 5 bani. I-am întins mărunţişul, la care femeia zice „pe ăia de 5 bani păstraţi-i, că n-am ce să fac cu ei, sunt prea mici”. Recunosc, la chestia asta n-am avut replică. Am ridicat din umeri şi am plecat mai departe cu ceapa în valoare de 1 leu, în timp ce vânzătoarea continua să discute pe tema asta cu o altă clientă. E prima oară când aud aşa ceva, să fie 5 lei bancnotă prea mare şi 5 bani monedă inutilă. Practic, femeia era pe nişa ei: vindem ceapă doar celor care au bancnote de 1 leu.
3. Prea mulţi speculanţi. În general sunt ţigani, şi asta n-ar fi o problemă dacă s-ar purta civilizat. Dar ei sunt primii care comentează când vrei să-ţi alegi produsele.
4. Depozitarea în condiţii precare. Nu, să laşi o pătură peste roşii şi să pleci acasă până a doua zi nu se cheamă că ai depozitat marfa. Unele legume şi fructe sunt destul de perisabile, iar condiţiile din pieţele româneşti încă sunt precare, comparativ cu ce oferă supermarketurile.
5. Pierderea avantajului legat de provenienţă. Găseşti legume româneşti cu gust bun şi la supermarket, de multe ori la acelaşi preţ cu cel din piaţă. Pe vremuri greu găseai zarzavaturi bune, cartofii erau mai mult din Spania, castraveţii din Turcia, dar acum sunt mari şanse să fie mai bune alea de la Cora sau Carrefour decât ce se găseşte în piaţă. Pentru că serele cu dotări vând către marile magazine, iar mulţi dintre micii producători care ajung cu marfa în piaţă n-au logistică să-şi apere produsele de ger, grindină şi alte fenomene ale naturii.

Şi cum la noi nu există nişte pieţe mişto ca alea din Barcelona (sau măcar ca cea din Budapesta), nu văd de ce ar mai rezista pe termen lung.

Luciano Mortula / Shutterstock.com