IN Filme

Deşi mă bucură, lansarea Cinepub nu ştiu dacă ar trebui tratată ca o super ştire. Las la o parte carenţele pe care le are platforma, dar şi conţinutul e extrem de subţire. Cred că am văzut vreo 10 astfel de încercări de-a lungul anilor, cu platforme care aveam drepturi pe 5-10-15 filme şi (unele) care dădeau acces contra-cost. Pe SeeNow e o colecţie de filme româneşti vechi, clasice, cam 100. Dar lipsesc, de exemplu, filmele cu comisarul Moldovan/Miclovan. Pe Cinepub sunt o serie de scurtmetraje, dar nici măcar unul dintre cele care au rupt recent prin festivaluri (iar unele din ele sunt free, pe net).

Nu mai e nicio ştire că cineva a lansat un site care face ceva, toată lumea face asta, niciunul nu acoperă excelent domeniul. Şi e valabil şi cu imobiliarele, şi cu siteurile de meşteri&alţi prestatori de servicii, şi cu multe altele. Durata medie de viaţă e de 6 luni – 1 an. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

shutterstock_94173583_small

Sau, mai bine zis, pieţarii.

Mi-am dat seama zilele trecute că în vară n-am ajuns decât de vreo 2 ori în piaţă, în restul timpului cumpărând totul de la supermarket. Şi în weekend mi-am adus aminte de ce nu mai fac piaţa atât de des.

  1. 90% dintre pieţari strâmbă din nas dacă alegi legumele sau fructele pe care vrei să le cumperi. Unii pur şi simplu nu te lasă. Adi Hădean zice că trebuie să protestezi cumpărând de la vecinul, mie îmi taie tot cheful de cumpărături un astfel de comerciant.
  2. Mereu e o problemă cu restul. Recent, am fost pus în situaţia ridicolă de a-mi fi refuzaţi atât banii „prea mici”, cât şi banii „prea mari”. Am vrut să iau o jumătate de kilogram de ceapă (2 lei/kg), am scos din portofel o bancnotă de 5 lei şi precupeaţa mi-a zis să-i dau 1 leu, că n-are rost să-mi dea rest de la 1 leu. Ok, şi dacă veneau 100 de clienţi, toţi cu bancnote de 100 de lei, ce făcea, murea de foame? Dar staţi, că mai e! M-am scotocit prin buzunare, am găsit o monedă de 50 de bani, 4 de 10 bani şi 2 de 5 bani. I-am întins mărunţişul, la care femeia zice „pe ăia de 5 bani păstraţi-i, că n-am ce să fac cu ei, sunt prea mici”. Recunosc, la chestia asta n-am avut replică. Am ridicat din umeri şi am plecat mai departe cu ceapa în valoare de 1 leu, în timp ce vânzătoarea continua să discute pe tema asta cu o altă clientă. E prima oară când aud aşa ceva, să fie 5 lei bancnotă prea mare şi 5 bani monedă inutilă. Practic, femeia era pe nişa ei: vindem ceapă doar celor care au bancnote de 1 leu.
  3. Prea mulţi speculanţi. În general sunt ţigani, şi asta n-ar fi o problemă dacă s-ar purta civilizat. Dar ei sunt primii care comentează când vrei să-ţi alegi produsele.
  4. Depozitarea în condiţii precare. Nu, să laşi o pătură peste roşii şi să pleci acasă până a doua zi nu se cheamă că ai depozitat marfa. Unele legume şi fructe sunt destul de perisabile, iar condiţiile din pieţele româneşti încă sunt precare, comparativ cu ce oferă supermarketurile.
  5. Pierderea avantajului legat de provenienţă. Găseşti legume româneşti cu gust bun şi la supermarket, de multe ori la acelaşi preţ cu cel din piaţă. Pe vremuri greu găseai zarzavaturi bune, cartofii erau mai mult din Spania, castraveţii din Turcia, dar acum sunt mari şanse să fie mai bune alea de la Cora sau Carrefour decât ce se găseşte în piaţă. Pentru că serele cu dotări vând către marile magazine, iar mulţi dintre micii producători care ajung cu marfa în piaţă n-au logistică să-şi apere produsele de ger, grindină şi alte fenomene ale naturii.

Şi cum la noi nu există nişte pieţe mişto ca alea din Barcelona (sau măcar ca cea din Budapesta), nu văd de ce ar mai rezista pe termen lung.

Luciano Mortula / Shutterstock.com

IN Masini

GLE_coupe

Recent, am avut ocazia să petrec 2 zile la munte la volanul noilor Mercedes GLC, GLE şi GLE Coupe. Niciuna nu este făcută pentru offroad în mod special, aşa cum ne-au spus şi reprezentanţii companiei, ci mai degrabă nişte maşini care se descurcă foarte bine şi în afara şoselei, doar că ajung acolo în foarte rare cazuri. Fiecare dintre cele 3 modele avea echipări şi opţionale de top, toate s-au comportat ireproşabil pe parcursul traseului.

Evident, pornim de la premisa că orice maşină care trece de 40.000 de euro (şi nu e un Logan pentru Poliţia Română) are toate şansele să-ţi lase o impresie bună. De la suma aia în sus diferenţele sunt făcute de mici detalii, aici intervine brandul (adică locul pe care îl are marca în mintea clientului), plus tot felul de chestii la care nu te-ai aştepta. Am auzit de oameni care au ales un anumit brand pentru că le plăcea modul în care arăta schimbătorul de viteze, am auzit de oameni care au ales un alt brand doar pentru că le plăcea textura pielii de pe volan mai mult decât ceea ce oferea concurenţa şi tot aşa. Oamenii bogaţi au nişte factori de decizie foarte ciudaţi 🙂 Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

cale_ferata

Ţin minte că atunci când eram mic treceam des prin zona Trafic Greu (Strada Progresului) şi îi întrebam pe ai mei de ce sunt şine de tren care traversează şoseaua. Autobuzele, tramvaiele şi maşinile încetineau ca să treacă peste o cale ferată care încă de pe atunci era scoasă din uz. Pe vremea aia încă mai erau întreprinderi pe acolo, Vulcan şi alte câteva chestii industriale, de la care produsul finit pleca în vagoane. Părinţii mei îmi explicau de fiecare dată că nu e nicio gară prin zonă, dar că materialele foarte grele trebuie să fie aduse de o locomotivă etc. etc.

20 de ani mai târziu, astfel de şine de tren împânzesc Bucureştiul, mai ales în ceea ce până acum câţiva ani era periferie. Marile întreprinderi de stat au la câte o poartă astfel de şine de tren. De fiecare dată când s-a asfaltat s-a recurs la tot felul de cârpeli, chiar dacă în 90% din cazuri noii proprietari ai terenurilor şi-au scos calea ferată. Practic, şinele au rămas doar pe spaţiul public, deşi s-a asfaltat de multe ori pe acolo, uneori chiar temeinic. Citeşte tot articolul

IN Sunday's Media Recap

Facebook testează pe mobil un format nou de aduri pentru shopurile online. Detalii.

Au apărut primele reclame româneşti pe Instagram. Detalii.

A apărut studiul despre salariile din social media în România. Detalii.

Continuă plecările de la Mediafax Group. Adrian Mihălţianu a părăsit conducerea Promotor.ro. Detalii.

Alte ştiri pe scurt: rapoarte noi pe conversiile din Twitter, Trending This Week pe Foursquare, aplicaţia Vimeo pentru iOs 9 are Picture in Picture, Instagram For Business, Vector – smartwatchul românesc, începe „Clipa de fericire” pe ProTV

IN Casual stuff

Instagramerii ştiu despre ce vorbesc, sunt multe momente în care te apucă momentul creativ fix la miez de noapte. Sau pe la 5 dimineaţa, când nu e nimeni pe net. Lumea se trezeşte, pune poze #dinmetrou, şi fotografia ta mişto la care ai lucrat 20 de minute pentru editare se pierde între altele. Aşa că orice instagramer care se respectă editează fotografia când are chef, apoi merge până la pasul de postare şi iese din aplicaţie. Până acum, dacă făceai asta, aveai poza salvată în folderul Instagram (cel puţin pe Android). Well.. not anymore, se pare că ultimul update a scos acest avantaj. Aşa că teoretic trebuie să urci pozele fix atunci când le-ai editat, altfel pierzi tot avântul creativ. Sau ar mai fi o variantă.

Poţi trimite poza unui apropiat, prin funcţia de mesagerie privată. Şi gata, ai rezolvat problema. În felul ăsta, fotografia este, practic, „publicată” undeva şi o poţi găsi în albumul dedicat de pe telefonul tău. Nu rămâne decât să o urci la ora potrivită şi să aştepţi likeurile.

bucharest_walls

Starea naţiunii

question_answer0
IN Casual stuff

tipografie_seo

Tari oamenii de la Andortipo.ro, fac pliante, bannere, roll-up-uri + toate tipurile de producţie publicitară. Printre ele, şi websiteuri + SEO, normal. Aveam eu nişte prieteni care făceau SEO, nu ştiam că, mai nou, asta înseamnă să lucrezi la tipografie.

Partea bună e că au şi transport + montaj GRATUITE! Partea proastă e că nu sunt singurii.

IN Advertising/PR, Web

shutterstock_152153471_small

A apărut studiul privind salariile din social media în România. 713 euro pe lună, în medie. Adică vreo 3000 de lei. Mult sau puţin? Depinde cum priveşti problema. Din perspectivă antreprenorială, e mai puţin important câţi bani se cheltuiesc cu omul ăla. Ce contează e produsul finit al muncii sale. Cu alte cuvinte, cât produce de banii ăia? Ce beneficii aduce companiei? E ceva concret, palpabil, dincolo de rapoarte şi likeuri numărate? Eu, de fiecare dată când semnez cu un client nou, îmi pun problema: cum pot folosi social media ca să aduc bani acestui business? Sau să-i rezolv probleme de vizibilitate care, în fond, îl fac să piardă bani?

Am un prieten care spune că s-a umplut ţara de „wordişti” care nu ştiu să producă nimic, nu aduc niciun beneficiu şi consumă resurse financiare. El e extrem de dur şi pune în aceeaşi oală accounţi, copywriteri şi oameni de social media. Îmi dă mereu exemple la prima mână, precum vânzătoarele de la supermarket, care stau pe 10-12 milioane şi salariile medicilor, cele ale profesorilor (chiar şi cele din mediul privat). Nu-i împărtăşesc opiniile, dar sunt convins că trebuie făcută o diferenţiere între cei care chiar aduc un beneficiu real companiei pentru care lucrează şi cei care doar încearcă asta.
Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Am trecut prin liceu fluierând. Nu mi-e ruşine să recunosc asta, am avut norocul să fiu stăpân pe materiile umaniste (cele principale), iar la Matematică, Fizică şi celelalte ştiinţe realiste o dregeam cumva (nici cerinţele nu erau atât de stricte). Dar cu biologia era altă mâncare de peşte. Despre doamna Manta am mai povestit, era un profesor pe cât de bun, pe atât de dur. Adică era foarte bună, dar dădea cu tine de pământ dacă nu învăţai. Ţin minte că aşteptam în faţa laboratorului de biologie înainte de prima oră din clasa a 9-a şi am intrat în vorbă cu nişte eleve de-a 10-a, care aşteptau să intre alături, la „Chimie”. Când le-am spus că o aşteptăm pe doamna Manta au făcut nişte ochi mari şi ne-au zis că am cam încurcat-o, dar că e foarte posibil să avem noroc şi să nu o vedem decât în primul semestru, „urmează să se pensioneze foarte curând”. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Am primit o mulţime de comentarii şi mesaje legate de problema expusă aici. Concluzia este că sunt dezavantaje mari la ambele soluţii pentru blocul în care locuiesc. Din câte am înţeles, o ţeavă de gaze până la etajul 10 poate costa în jur de 12.000 de lei (eşti obligat să o faci până la etajul 10, chiar dacă tu stai la etajul 1 nu mai e valabil). La asta se adaugă cam 2000 de lei centrala (hai 3000), plus încă vreo 2000 de lei calorifere, ţevi, manoperă, reparaţii. Trec ani până uiţi ce calvar presupune înlocuirea ţevilor şi a caloriferelor prin apartament.

Pentru iarna asta e clar că nu se mai poate face nimic, deja s-a încărcat instalaţia, nu mai dă nimeni aprobare pentru debranşări (apropo, ştiu că la un moment dat mai exista şi o taxă de debranşare, nu ştiu dacă s-a scos).

Centrala electrică nu mi se pare a fi o soluţie validă, câtă vreme e nevoie şi de boiler de acumulare. Din câte am înţeles nu există o centrală care să facă şi încălzirea de apă direct. Iar pe circuitul pe care îl am eu lucrurile pur şi simplu se complică prea mult.

Dar dacă tot a venit vorba, cum rezistaţi, fraţilor, la mila RADETului? Că mie mi se par inumane condiţiile. Am pornit aerul condiţionat, am luat un calorifer electric, dar tot aştept să dea căldură cum trebuie. Sper să supravieţuiesc aşa iarna asta şi mai vedem la primăvară.

IN Televiziune

Andreea Esca si Florin Calinescu

Începând cu sezonul următor, juriul „Românii au talent” va avea un nou membru. Iese Bebe Cotimanis, intră Flooooooooooooooriiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiin Călinescuuuuuuuu!

Nu mă miră prea tare chestia asta, nea’ Bebe era destul de nesărat în showul ăla. Practic, a fost cam în plus tot sezonul.

Datorită experienței sale, Bebe Cotimanis, jurat în sezonul cinci Românii au talent, a contribuit din plin la descoperirea talentelor și a mizat de fiecare dată pe emoția pe care concurenții au reușit să o transmită. În perioada următoare, actorul se va dedica proiectelor de televiziune și teatru în care este implicat.

Citeşte tot articolul

Meniu