IN Casual stuff

Eram foarte aproape să vizitez Budapesta fără să aud vreun cuvânt despre sirieni sau imigranţi în general, până când am intrat într-un magazin de suveniruri şi am surprins o discuţie între doi angajaţi.

Ea era blondă, trecută de 30 de ani, cât se poate de unguroaică, uşor ţâfnoasă.

El era brunet, cu trăsături de arab, destul de slab, părea să fie genul de om care munceşte din greu pentru o viaţă mai bună. Un imigrant.

Am prins momentul în care el întreba calm, în engleză „Ok, şi care-i problema? Sunt oameni la fel ca mine, vor o viaţă mai bună” Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

carti_citire_1909

Străbunicului îi plăcea să citească. De-asta păstrase o Biblie veche, de la 1800 şi ceva, moştenire de la străbunicul lui, plus alte câteva cârţi foarte vechi. Chiar dacă era un om de la ţară, avea respect şi dragoste faţă de carte. Din generaţie în generaţie s-au mai transmis puţine din cărţile pe care le ţinea într-un cufăr mare, de zestre. Familie cu copii mulţi, fiecare a luat ce a apucat când a fost timpul să ia de prin casă şi aşa s-au risipit multe dintre cărţile astea.

La bunica au ajuns doar aceste două cărţi de citire, cea din dreapta este pentru clasa a II-a şi este editată în 1909, cea din stânga e de clasa a V-a, dar conţine şi lecţii de educaţie civică, istorie şi chiar igienă 🙂 Am reuşit să le răsfoiesc puţin zilele trecute. Iată câteva fragmente (mai jos şi fotografii făcute pe grabă). Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

budapesta_autobuze

Traficul din Budapesta e nasol. Aproape la fel de naşpa ca cel din Bucureşti, doar că în vacanţă parcă timpul la semafor trece mai repede. Bulevardele sunt asemănătoare cu cele de la noi, cu benzile speciale de autobuz, cu şmecheri care merg pe benzile alea „la risc” şi cu biciclişti care le folosesc de parcă ar face şi ei parte din transportul public.

Mi-a plăcut soluţia pentru zonele în care nu e loc pentru o bandă de BUS: şina de tramvai este transformată în bandă specială (şi) pentru autobuze. În felul ăsta transportul urban este mult mai rapid şi nici maşinile nu se mai blochează în zonele în care autobuzele opresc pe banda 1. Sunt o mulţime de astfel de zone în care s-ar putea pune în aplicare această soluţie: Ştefan cel Mare/Iancu de Hunedoara/Mihai Bravu, Şoseaua Colentina, Buzeşti/Berzei (sau, mai nou, B-dul Uranus). Şi astea sunt doar câteva exemple care mi-au trecut acum prin cap, sigur există şi altele. Trebuie doar să vrem să decongestionăm traficul.

IN Casual stuff

shutterstock_239864932_small

Ieri am vrut să fac o vizită pe plaiurile natale aşa că am pornit spre Militari cu nişte daruri potrivite, cum ar face orice copil iubitor, adică cu o şaorma de la Genin. Am ajuns în pasajul Victoriei şi m-am blocat acolo, ca într-o zi obişnuită de lucru, fix când iese toată lumea de la serviciu şi e traficul mai mare. Nu-i nimic, nu se strică şaorma dacă stau puţin în trafic. 15 minute mai târziu ajungeam la buza Podului Basarab, care era închis circulaţiei. Mii de corăbii scufundate! Ce scamatorie mai e şi asta? Am ocolit înjurând, iar azi m-am gândit să caut lămuriri.

Inainte de plecarea in mars, Jandarmii au cerut biciclistilor sa evite Sos. Kiseleff si sa mearga pe bd. Aviatorilor deoarece acolo se desfasura un targ, insa biciclistii nu au vrut sa renunte la traseul initial. Pana la urma marsul s-a incheiat fara incidente.

Deci după ce că un idiot s-a gândit să dea aprobare pentru acest marş pe Podul Basarab şi prin alte puncte cheie ale traficului bucureştean, după ce alt idiot a dat aprobare pentru un Târg de Imobiliare în parcarea de la Piaţa Victoriei (unde oricum găseşti foarte greu loc de parcare), cetăţenii verzi ai Capitalei, ecologiştii pe două roţi, s-au gândit că nu contează ce zice Jandarmeria, ei au un traseu stabilit.

Păi cum, nu vreţi voi înţelegere şi comunicare? Sau trebuie să fie înţelegere doar din partea celorlalţi bucureşteni? Asta e situaţia la ora actuală, se merge spre discriminare pozitivă.

Bonus: la întoarcere am dat de un cetăţean care mergea pe banda 1, pe mijloc. Că doar e cetăţean european şi are drepturi de biciclist, nu?

Ştirea e aici.

Foto: Broken bike via shutterstock

Realitatea din teren

question_answer0
IN Casual stuff

arsenie_boca

Mă plimbam prin Timişoara săptămâna trecută când mi-au picat ochii pe acest chioşc. Soarele era puternic, graba mare, n-am reuşit să scap de reflexie, dar se distinge cam ce era în vitrină. M-am oprit să admir şi eu primul magazin oficial „Arsenie Boca”. Ştiam că lucrurile au evoluat, dar nu ştiam că s-a ajuns chiar la magazine oficiale! Pe urmă mi-am dat seama că mă aflam în faţa unui chioşc de ziare. Dar cum ziare şi reviste nu prea mai sunt, iar Arsenie Boca se vinde mai bine, şi cealaltă jumătate a vitrinei era „tapetată” cu cărţi despre Arsenie Boca. Mă mir că mai există acel anunţ cu biletele pentru RATT, în curând cred că va fi înlocuit cu anunţ pentru bilete la pelerinaje. Citeşte tot articolul

IN Filme

NOAPTEA_ALBA_A_FILMULUI_ROMANESC_MACHETA_148X102_BUCURESTI_1

Aveţi planuri pentru noaptea asta? Dacă nu, puteţi lua în calcul o poţie mare de filme româneşti. Vineri, 18 septembrie, are loc Noaptea Albă a Filmului Românesc – ediţia a 6-a. Vor avea loc proiecţii la Bucureşti şi Cluj-Napoca.

În Bucureşti spectatorii sunt așteptați la proiecțiile de film programate la Cinema Studio, CinemaPRO, Cinema Elvire Popesco, Sala ArCub, Muzeul Naţional al Ţăranului Român, Dianei |4, J’ai Bistrot, Deschis Gastrobar.

Cinefilii din Cluj-Napoca vor putea viziona filme româneşti în Noaptea Albă la Cinema Victoria şi Casa TIFF.

Programul complet este aici. Proiecţiile încep de la 18:00 la Elvira Popesco (Institutul Francez). Vă recomand să vedeţi scurtmetrajele pe care le-am mai lăudat aici. Sunt la concurenţă la J’ai Bistro şi Deschis Gastrobar. Mie mi-ar plăcea să revăd: Dispozitiv 0068Vera, Artă, Profesioniştii, Nu există-n lumea asta, Dopul scuză mijloacele. Casting Call e deja pe net. Grea de tot alegerea între cele două bistrouri. Programul pentru clujeni e aici.

Plus De ce eu?, Comoara, Un etaj mai jos, Autoportretul unei fete cuminţi (avanpremieră) and so on. Multe filme bune.

Detalii extra pe pagina de Facebook.

IN Casual stuff

https://www.facebook.com/MihneaRattePhotography

20 de familii câştigătoare au avut ocazia să vadă live cum se face caşcavalul vizitând fabrica Hochland de la Sovata la finalul lui august. Cu toţii au parcurs întregul traseu despre care v-am povestit şi eu anul trecut, cu vizita la ferma familiei Szocs, de unde laptele este colectat zilnic, urmat de turul fabricii.

Printre câştigători s-a aflat şi Denisa, care mi-a amintit cele mai importante două chestii din fabrica aia.

1. Caşul ăla proaspăt, călduţ şi elastic.
https://www.facebook.com/MihneaRattePhotography Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

revolta

Zilele trecute am avut neplăcuta surpriză să citesc revolta unei domnişoare antreprenor. Care primise câteva comentarii nasoale de la nişte oameni pe pagina de Facebook a afacerii şi s-a gândit să se descarce pe profilul personal. Numele şi businessul sunt mai puţin importante, ce mi s-a părut total deplasat e modul în care a aruncat în derizoriu munca la patron.

Din păcate, sunt o mulţime de astfel de antreprenori români care se simt superiori doar pentru că au făcut un SRL şi semnează nişte facturi la final de lună. Ba chiar îi privesc cu dispreţ pe „sclavii” care stau pe plantaţia unui patron. Şi aici sunt două probleme:

  1. Ajung să-şi trateze urât angajaţii, poate chiar inconştient. Pentru că aia e părerea lor despre cei care se angajează „să slujească” la patron, nişte rataţi care n-au fost în stare să facă un business.
  2. Chiar simt în sufletul lor că sunt superiori faţă de toţi cei din jurul lor.

And that’s why we don’t have nice things. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

gara_keleti

Dacă tot vizitez ”cealaltă capitală”, am trecut și pe lângă gara Keleti, ca să mă conving dacă m-a mințit și pe mine televizorul sau situația chiar e critică.

În jurul gării, marți seară era pace și prietenie, cred că am zărit vreo 20-30 de imigranți tolăniți pe jos, cu bagaje multe și care păreau să locuiască acolo provizoriu. Nu știu unde au dispărut miile de oameni despre care am auzit la TV, am înțeles că s-ar fi închis granițele dintre Serbia și Ungaria & Austria și Germania. Poate că autoritățile maghiare au situația sub control în acest moment, cert e că ungurii din Budapesta nu păreau să aibă vreo apăsare. Viața își urma cursul firesc pe ambele maluri ale Dunării, fără să fie semne că oamenii s-ar reface după vreo invazie.

Totuși, altceva mi-a atras atenția: la cele câteva sute/mii de imigranți sirieni și de alte neamuri, lângă gara Keleti erau instalate fix 7 toalete ecologice. ȘAPTE. Nu intru în alte discuții, dar aș înțelege de ce erau oamenii ăia supărați dacă aveau o toaletă la câteva sute de oameni. Mi-e greu să cred că au fost instalate mai multe toalete și apoi le-au luat imediat ce s-a aerisit treaba. De ce mai vorbim despre deschiderea Europei dacă ei n-au pus nici măcar niște toalete acolo?

Jumătate de PLAIX

question_answer0
IN Casual stuff

S-a dus și ediția a 10-a de PLAI, iar anul ăsta chiar cred că s-au aliniat planetele. N-a plouat, lumea a venit în număr foarte mare sâmbătă, artiștii care au urcat pe scenă au sunat aproape perfect (nu știu cine se ocupă de instalațiile de sonorizare la PLAI, dar cred că e mare meșter).

În timp ce mă plimbam zilele trecute prin Muzeul Satului Bănățean mă gândeam că nu am parte decât de o jumătate din experiență, din ceea ce înseamnă PLAI. Și nu pentru că n-aș fi avut acces la ceva, ba din contră, organizatorii au permis presei să vină și în backstage, ne-au luat în gazdă și ne-au tratat excelent, ca în fiecare an. Doar că PLAIul nu înseamnă 3 zile de concerte și activități culturale, ci luni de muncă. Eh, munca aia, fiorul de voluntar mulțumit că a pus umărul la ceva frumos mi-a lipsit mie. Știu feelingul de la Ideo Ideis și mă uitam cu o mică urmă de invidie la voluntarii care se plimbau fericiți prin Muzeul Satului Bănățean, cu zâmbetul ăla tâmp pe care l-aș recunoaște oriunde. Citeşte tot articolul

IN Caterinci

budapest_01

Din păcate, tot ce se spune despre unguri e adevărat. M-am dus ieri la un magazin și am zis: ”Bună ziua, aș dori o pâine”. Nu mi s-a dat!!! Am scos bani și i-am arătat, nicio reacție!

E inadmisibil să nu știe limba română vânzătorii din Budapesta! După câte a făcut Iancu de Hunedoara pentru ei?!?

Ca să nu mai spun că un cârciumar ungur nici n-a vrut să-mi primească banii! Absolut revoltător. Nu mi s-a întâmplat niciodată în România. Aveam pe notă niște mii de forinți și încă vreo 120. Cum n-aveam mărunt, am dat o bancnotă de 10.000. Omul m-a intrebat de mărunt, mi-a luat vreo 60 de forinți și mi-a dat restul, deși am insistat să-mi dea mărunt, ca să pot lăsa și un bacșiș. Și el a zâmbit și a zis că iț ochei. Păi cum să nu vrea să-ți ia banii? Ba mai mult, să te lase să plătești mai puțin cu vreun leu? Vă zic, niște sălbatici, într-o țară civilizată nu s-ar fi întâmplat niciodată asta.

Acum mă duc să-i caut pe ceilalți bloggeri, că sigur e ceva tweet meet la câtă lume cunoscută se plimbă prin Budapesta zilele astea.

Meniu