IN Muzici

plai_ziua1

Imediat cum pășești în Muzeul Satului Bănățean te conectezi cu o stare de bine. Parcă anul ăsta sunt și mai mulți părinți cu copii mici, iar unii dintre ei au venit pregătiți cu niște căști speciale care atenuează sunetele și îi ajută să doarmă chiar dacă la 50 de metri de ei se cântă pe o scenă mare cu boxe multe.

Prima zi de PLAI a venit cu un fel de picături de ploaie care doar ne-au amintit de potopul din anii trecuți, cu un artist rezident dezvăluit: Argatu’ și cu un invitat care a intrat direct pe playlistul meu de ascultat acasă (adică ăla bun): Everlast. Îl știți sigur drept solistul de la House of pain (you know, Jump around!). De mulți ani are o carieră solo și niște compoziții care sună foarte bine.
Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Sunt 4 turnee de Grand Slam în fiecare an. O ediţie de Champions League, nişte preliminarii de Campionate Europene sau Mondiale, câteva meciuri de handbal feminin, vreo câteva finale de dublu masculin. Olimpiadele se desfăşoară odată la 4 ani, total neinspirat aş zice. S-ar vedea şi gimnastica românească mai mult.

Toate sunt prilejuri excelente pentru iubitorii sportului de performanţă. Cu accent mai mult pe „performanţă” şi mai puţin pe „sportului”. Iar performanţa poate să fie şi una sugerată, fără legătură cu realitatea din teren. Uitaţi-vă la recentul exemplu al naţionalei de fotbal în jurul căreia s-a născut o efervescenţă total gratuită. Hai să susţinem naţionala pentru că e aproape de o performanţă: calificarea la un european.

De Simona Halep şi valurile de susţinători apăruţi la fiecare semifinală de Grand Slam nici nu mai vorbesc, deja mă oboseşte subiectul. Nu de alta, dar chiar e nedrept ca atâţia oameni să capitalizeze pe imaginea fetei ăsteia când are nişte rezultate notabile şi să o uite când are perioade în care câştigă „doar” turnee Premier Mandatory sau Premier 5.

Îi apreciez de 100 de ori mai mult pe amărâţii care merg non-stop la meciurile naţionalei de rugby şi o susţin necondiţionat (fără să aibă super performanţe) decât pe oportuniştii extrem de vocali din jurul Simonei.

IN Televiziune

lansare_grila_protv

ProTV a organizat azi un eveniment de presă cu ocazia lansării grilei de toamnă. Totul s-a desfăşurat aproape de Snagov, pe platoul unei noi emisiuni, Bake Off România, despre care voi da detalii la finalul articolului.

Noua grilă nu vine cu foarte multe schimbări: emisiunea-vedetă va fi toamna asta Vocea României, şi va fi difuzată vinerea, după modelul „Românii au talent”. Alex Cesnavicius, CEO-ul ProTV a explicat că vinerea va fi cea mai distractivă seară, cu cele două showuri care alternează toamna şi primăvara. Lunea şi marţea va fi zi de Masterchef (debutează pe 14 septembrie), miercurea revine Visuri la cheie cu Dragoş Bucur (din 23 septembrie), joia Las Fierbinţi (din 24 septembrie), vineri Vocea României (de pe 18 septembrie). După ştirile nopţii vor fi nişte seriale mişto: House of Cards, Blacklist, Homeland. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

shutterstock_280605647_small

Auchan a anunţat zilele trecute că se pregăteşte să testeze un soi de sistem de self-checkout în hypermarketul din Titan. Pentru început va fi un semi-self-checkout, în sensul că o angajată Auchan va scana produsele, urmând ca cetăţeanul să-şi facă singur plata. Dacă lucrurile merg bine, se va trece la a doua etapă a testării, adică self-checkout clasic.

Prima dată am văzut sistemul ăsta acum câţiva ani într-un Carrefour din Franţa şi mi s-a părut uşor suspect, eram convins că îţi trebuie un card de membru sau altceva pentru a folosi acele case. Sistemul self-checkout presupune ca orice cumpărător să poată merge la anumite case dintr-un supermarket, să-şi scaneze singur produsele adunate în coş şi mai apoi să plătească cu cardul. Un studiu al IBM ne zice că în martie 2015 se estimau a fi vreo 468.000 de astfel de case de marcat la nivel mondial. Citeşte tot articolul

IN Muzici

plai_2015

Vineri, 11 septembrie, începe a 10-a ediţie de PLAI festival la Timişoara. Cumva, planetele s-au aliniat aşa că voi ajunge şi la această ediţie. N-am stat prea mult pe gânduri, am nevoie de câteva zile de relaxare după un august mult mai aglomerat decât mă aşteptam, iar PLAI este fix locul în care îţi poţi încărca bateriile. Nu ştiu nici eu cine va cânta în cele 3 zile de PLAI, organizatorii au decis ca anul ăsta să nu divulge nimic legat de artiştii invitaţi pe Scena Mare. Un risc foarte mare, însă după 9 ediţii merită să tragi linie şi să vezi câtă lume vine pentru întreaga experienţă, pentru atmosferă şi câţi sunt cei veniţi doar pentru artişti.

Nu înseamnă că nu vor fi nume importante, doar că festivalul nu e numai despre asta, ci despre tot ce înseamnă Muzeul Satului Bănăţean vreme de 3 zile. E mai puţin despre „Patrice (sau ZAZ sau Al Di Meola) cântă în Timişoara” şi mai mult despre „aici se adună oameni mişto care participă la activităţi culturale”. Şi nici nu cred că ar fi o miză pentru organizatori să aducă 50.000 de oameni acolo, să dea mici şi bere şi să încaseze o căruţă de bani (căruţă, you know, pentru că suntem la Muzeul Satului). Citeşte tot articolul

IN Sunday's Media Recap

S-a lansat Profit.ro – publicaţie economică online manageriată de Orlando Nicoară. Detalii.

Sistem nou de mesagerie privată pe Linkedin. Detalii.

Godmother devine agenţie de BTL digital. Detalii.

Google şi-a schimbat logoul. Detalii.

Alte ştiri pe scurt: Meerkat live #hashtags, Twitter Ads în România, Skype 6.0 pentru Android şi iOs, Native Gmail Ads, 900 de milioane de utilizatori activi pe Whatsapp.

IN Casual stuff

festivalul_ambasadelor

Marţi a început prima ediţie a Festivalului Ambasadelor, un eveniment menit să prezinte bucureştenilor bucăţi din diverse culturi ale lumii.

Până acum au avut loc expoziţii de pictură şi fotografie la Biblioteca Naţională, proiecţii de film la Cinema Studio şi o serie de spectacole în Parcul Lumea Copiilor (Tineretului).

Astăzi mai puteţi prinde o mulţime de lucruri interesante. În Parcul Lumea Copiilor are loc un fel de târg la care au standuri următoarele ţări:

Africa de Sud, Algeria, Armenia, Azerbaidjan, Belgia, China si Institutul Confucius, Cipru, Cuba, Delegatia Valonia-Bruxelles, El Salvador, Emiratele Arabe Unite, India si Centrul Cultural Rabindranath Tagore (Namaste India), Indonezia si Centrul Cultural Indonezian, Iordania, Irlanda, Japonia si Centrul de Studii Romano-Japoneze”Angela Hondru”, Malaezia, Marea Britanie si British Council, Maroc, Organizatia Internationala pentru Migratie, Pakistan, Palestina, Peru, Reprezentanţa Comisiei Europene, Romania, Rusia si Centrul Rus de Stiinta si Cultura, Siria, Spania, SUA, Tunisia, Turcia, Ungaria, Uruguay, Asia Fest.

Din ce-am înţeles, fiecare stand prezintă diferite meşteşuguri, artă tradiţională, gastronomie şi multe altele.

Azi şi mâine găsiţi la Galateca şi o expoziţie a culturii sud-coreene – „Hands of Koreea”.

Programul complet este aici, intrarea e liberă.

Fotografii din zilele trecute pe pagina de Facebook.

IN Casual stuff

shutterstock_153792437_small

Zilele trecute a apărut un top al viralităţii printre vloggeri. Era cât pe ce să mă fac de râs şi să nu ştiu cine sunt băieţii de pe primul loc. Norocul meu a fost că vorbisem recent cu puştiul unor prieteni de familie care mi-a explicat că Mickey Hash e expirat, şi că ăştia sunt the shit acum. Iar cifrele nu-l contrazic.

Şi aici intervine problema cu vloggerii. Nu, faptul că au publicul format din puştani fără venituri nu e marea problemă, ci că depind foarte mult de factorul viralizare. Când puştimea se plictiseşte de vloggerul X trece mai departe la următorul hit. Tot un vlogger, doar că unul care poate să imite 4 voci, nu doar 3, se strâmbă mai frumos sau înjură mai mult.

Nu cred că vloggerii sunt o modă trecătoare, mai ales ţinând cont de modul în care consumă generaţia tânără media (în blocul în care stau locuiesc nişte puştoaice care se „joacă” în felul următor: se strâng la parter pe casa scării, unde e mai răcoare, şi se uită la videoclipuri pe tablete şi telefoane ore în şir). Însă cred că va fi întotdeauna un mediu cu multe oscilaţii la vârf, în funcţie de preferinţele publicului. Nu e ca la bloguri, să citeşti 5-10 şi să culegi idei diverse, aici mai degrabă înlocuieşti un vlogger cu altul. Sigur, după un val de viralizare rămân nişte zeci de mii de subscriberi, însă ceea ce cred că e decisiv e decizia privitorului de a da sau nu share. Adică exact mecanismul prin care e posibilă viralizarea.

Foto: Viral via shutterstock

IN Filme

Ed Burns a mai făcut rost de bani de undeva aşa că s-a apucat să scrie şi să regizeze un serial despre poliţiştii din New York-ul anilor ’60. Foarte mult sclipici, băieţi răi, femei frumoase, nişte poliţişti corupţi, pe alocuri sunt elemente care reuşesc să redea atmosfera acelor timpuri.

Pare promiţător, să mai vedem câteva episoade. În plus, e pe TNT, un post mai de duzină, care nu-şi permite să ţină tot felul de seriale doar pentru că ne sunt nouă simpatice. N-ai măcar 1 milion de privitori, ghinion. Seria asta cred că are nişte ingrediente bune, poate trece de primele 2-3 sezoane.

Ăsta şi cu Narcos ne ajută să supravieţuim până la Da Vinci’s Demons 😀

Meniu